72 matches
-
sala ,,Augusta” stătea închisă și ușile sigilate când Ponțiu Pilat se afla în Cezareea Maritimă. Interiorul sălii părea a se sprijini pe niște coloane înalte până la tavan, formând un splendid peristil cu capiteluri în stilul ionic peste care era situată arhitrava dincolo de care nu se afla antablamentul clasic aferent unei asemenea decorațiuni, ci plăci casetate din lemn de cedru care fuseseră adaptate tavanului inițial al fortăreței Antonia, ascunzând astfel bârnele grele de stejar, prea puțin fasonate care alcătuiau etajele. Decorarea sălii
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1410548095.html [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EFODUL TIMPULUI Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din arhitrava bolților cu nopți perene Efodul timpului preface totul în lumină Sub morile abisului se contopesc morene Ghețari de veacuri dormitând sub zarea lină. Treceam oftând după secunda timpurie Nu-nțelegeam că timpul e un fluviu de nisip Și orele acestea
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ffodul_timpului.html [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
veșnic - acel sărut care la noi e cunoscut de când lumea și e sărbătorit în fiecare primăvară, de Dragobete. Unii au văzut în porta mea întruchiparea bucuriei unei nunți de la noi. Oare, nu-i explicasem lui Ion, pietrarul, că scrijeliturile de pe arhitravă înfățișau veselia copiilor și a îndrăgostiților?..Iată de ce mi-a venit să iau doi tineri de mână și să-i trec de trei ori pe sub Poarta Sărutului. Ca s-aveți noroc în dragoste, le-am spus eu în glumă. Ca să
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 by http://confluente.ro/Al_xiii_lea_congres_de_dacologie_pietr_elisabeta_iosif_1340909250.html [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
o ghicitoare cu surpriză. „Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Când sărutându-te mă-nclin,/ Tu iarăși mă sărută” [Mihai Eminescu - Luceafarul].” Sărutul este ceva natural, plăcut și fermecător. Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănați, iar arhitrava „Porții sărutului” reproduce, de multe ori „Sărutul” din Montparnasse, sugerând o horă. Cu un sărut poți descoperi un întreg univers. Așa ca-n arta amorului este și Sărutul în artă... fotografie, pictură, muzică, mai ales literatură... [SĂRUTUL DE FOC... ÎMBINĂ
SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ] de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1437508653.html [Corola-blog/BlogPost/374889_a_376218]
-
propuse de Schor în trena „testelor de cultură” prezente în mai toată presa mapamondului: TIBIA - a/ localitate din Egiptul antic, capitala regatului pe vremea lui Amenothep, al doilea cuceritor al Nubiei; b/ element arhitectural în partea inferioară a frontonului sau arhitravei centrale; c/ axul principal în mecanismele bazate pe osii și arcuri tridiferențiale. PERONEU: a/ unul dintre fiii regelui Priam, ucis în luptă de Menelaos sub zidurile Troiei; b/ lanț muntos alcătuind granița naturală dintre Franța și Spania; c/ perioadă istorică
SĂ VEZI ŞI SĂ NU CREZI... SĂ FIM SERIOŞI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mircea_radu_iacoban_1402845894.html [Corola-blog/BlogPost/365443_a_366772]
-
și ideea nopții reapare, de data aceasta prinzând culoare: „Ce neagră-i noaptea ta albastră” (Sonetul singurătății). Muzical și colorat este și Sonetul bunicii:” Spre rădăcini se frânge lin otava/ Visând verzui la foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ultimul_trandafir_cronica_elisabeta_iosif_1334068477.html [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
un centru de ajutor din Pescara, românca și-a susținut fără încetare copiii și au încercat să o facă în egală măsură și persoanele cu care a împărtășit aceeași experiență. „Eram într-un fel de hol, sub un epistil, o arhitravă care ne-a protejat. Ne-am adunat forțele și ne-am încălzit între noi", a adăugat femeia. „Nu am avut mâncare, am rezistat doar cu sticluță de apă rămasă pe un scaun." „Este un miracol!" , a spus vineri Giampiero Parete
Adriana, românca salvată, cu copiii ei, după 40 de ore în hotelul îngropat de avalanșă în Italia by https://republica.ro/adriana-romanca-salvata-cu-copiii-ei-dupa-40-de-ore-in-hotelul-ingropat-de-avalansa-in-italia-zam-rezistat [Corola-blog/BlogPost/338773_a_340102]
-
monument sobru, în stil baroc, cu o fațadă îngustă pe latura de vest peste care se înalță un turn-clopotniță. Soclul este înalt, iar pe fațada de vest ies în relief patru pilaștri cu capiteluri dorice, ce susțin un antablament cu arhitravă, decorat cu friză de metope și triglife și sprijinită pe clopoței. Deasupra antablementului fațada are un fronton triunghiular peste care se ridică un turn zvelt, de formă pătrată, cu ferestre în toate cele patru puncte cardinale și deasupra cărora se
Biserica reformată din Sibiu () [Corola-website/Science/323847_a_325176]
-
la 20 septembrie și inaugurată la 27 octombrie 1938. , care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m. Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic
Poarta sărutului () [Corola-website/Science/302258_a_303587]
-
mari decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45 m, înălțimea de 5,13 m și grosimea de 1,69 m. Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, atât de caracteristic operei lui Brâncuși. Arhitrava are de asemenea încrustat acest simbol, ca un fel de filigran. În plus, tot în filigran se află încrustații ce aduc cu un fel acoperiș al porții, ca și când poarta ar fi acoperită cu șindrilă. Bolta porții are un ornament liniar
Poarta sărutului () [Corola-website/Science/302258_a_303587]
-
anul 1948 a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
la dificultatea de adaptare a fațadei templului clasic la forma bisericii creștine, cu o navă centrală înaltă și nave laterale mici, ceea ce a fost întotdeauna o problemă. Soluția lui Palladio a suprapus două fațade, una cu un fronton larg și arhitravă, care se întinde deasupra naosului și a ambelor nave laterale, aparent susținută de un singur rând de pilaștri, iar cealaltă cu un fronton mai îngust (lățimea navei) suprapus pe partea de sus a acesteia cu un rând de coloane angajate
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
fată îmbrăcată în costum popular, care poartă pe umăr un ulcior Aleea Restaurației, care ducea spre fântână, a fost flancată de 20 statui din piatră artificială, amplasate câte 10 pe fiecare parte a aleii, fiecare grup fiind unit printr-o arhitravă. Cariatidele reprezintă țărănci din Muscel și Mehedinți, cu ulcioare pe cap, diferențiate după poziția mâinilor. Pe cele 2 pile de zidărie din partea sudică a ansamblului sunt plasate 2 steme, realizate în bronz, ale Municipiului București- cea de la 1879 (stânga) și
Fântâna Modura () [Corola-website/Science/325868_a_327197]
-
placajul de marmură albă și colorată, sculptată sau simplă, din care s-a păstrat o mare cantitate de fragmente. Nu se știe dacă a fost. Bolțile subterane sunt construite ca și zidurile: au partea superioară semirotundă, intrările cu ancadramente și arhitravă de calcar, frumos lucrate, deasupra evidențiindu-se. În cea mai mare parte bolțile sunt rotunde. În urma săpăturilor executate între 1958-1960, s-a constatat că zidul a fost refăcut în secolul VI exact pe traseul pe care l-a avut inițial
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
din Epoca Târzie, așa-numita Placheta Ru-bensohn, numele lui Wegaf apare alături de cel al unui anume Sesostris. La Karnak cunoaștem un fragment al unei stele aparținând faraonului și o statuie acefala a acestuia. La templul zeului Monthu din Medamud o arhitrava a fost restaurată de către Amenemhat al VII-lea în numele lui Wegaf, act prin care primul faraon menționat dorea să-și legitimeze domnia, el nefiind dintr-o familie regală. În cadrul aceluiași templu, un ușor purtând numele lui Wegaf a fost uzurpat
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
globul crucii de pe turnul bisericii scrie: Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semirotund și cu clopotniță pătrată deasupra tinzii. În exterior, biserica e concepută în stilul renașterii italiene târzii, cu capiteluri dorice și arhitrave individuale. Acoperișul clopotniței, ascuțit, are 4 fețe în formă simplă gotică. Mitropolitul Andrei Șaguna cerceta adesea această biserică, mai ales la sărbători, iar la 15 august 1865 a sfințit în ea ""întru arhiereu"" pe episcopul Ioan Popazu al Caransebeșului, cu
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
un plan rectangular, alcătuit din trei nave, despărțite între ele de două șiruri din câte șase coloane ale ordinului corintic. Nava centrală este mai înaltă decât colateralele, fiind acoperită cu o boltă cilindrică pe arcuri dublouri, care se sprijină pe arhitravele șirurilor despărțitoare de coloane. Biserica are o singură absidă a altarului, semicirculară în plan, care corespunde după lărgime deschiderii navei centrale. Bolta cilindrică trece la vest în bolta de formă semisferică a apsidei altarului. Navele laterale sunt acoperite cu tavane
Catedrala Romano-Catolică Providența Divină din Chișinău () [Corola-website/Science/329042_a_330371]
-
secolele XIII-XIV și este cea mai veche icoană păstrată în biserică. Iconostasul a fost realizat de meșterii Kyprios, Tommaso Bathas, Benedetto Emporios și Mihail Damaskinos. El conține decorațiuni de marmură, iar majoritatea picturilor (sfinții și cele douăsprezece praznicuri împărătești de pe arhitravă) au fost realizate de pictorul cretan Mihail Damaskinos. Iconostasul este surmontat de un "Hristos Pantocrator" al unui anonim bizantin, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și amplasat în centru și de o serie de picturi ale școlii grecești din
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
a fost mai redusă, pietrele potrivindu-se aproape perfect, iar totodată și necesitatea calcarului pentru acesta. Cu timpul o parte din stucaturile din mortar au fost înlocuite cu sculpturi din piatră, calcarul rămânand folosit ca element principal doar pentru stâlpi, arhitrave și acoperisuri. Pentru palate și structuri monumentale, materialul de construcție primordial era piatra, respectiv granitul și marmura. Piatra era adesea șlefuită după fixarea în structură, iar pentru decorarea unor monumente importante utilizau chiar și jaduri șlefuite, sau statuete de marmură
Arhitectura mesoamericană () [Corola-website/Science/328325_a_329654]
-
nișă realizată în stil clasic, asemănătoare celor care adăposteau monumente din Grecia antică. În fața ei se află o scară de piatră cu trei trepte. Două coloane cu capiteluri decorate cu motive vegetale susțin un antablament format din trei registre. Deasupra arhitravei se află o friză cu denticuli, colorată în albastru și având săpată următoarea inscripție: ""JVSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM"". Friza susține un fronton de formă triunghiulară. Interiorul nișei este vopsit în culoarea roșie cu nuanțe portocalii. Bustul îl reprezintă pe împăratul Francisc
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
templul are mai multe trepte înalte, iar coloana este așezată direct pe stilobat(ultima treaptă a platformei), fără bază, are fusul tronconic, cu sau fără caneluri (șențulețe verticale), și capitel simplu format din echină și abacă. Antablamentul este format din arhitrava continuă, friza-cumetope(decorate cu bazoreliefuri sau colorate) și triglife-și cornișa. Frontonul reprezintă triunghiul format de cele două pante ale acoperișuri și este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului. Ionicul este caracteristic platformei formată din mai multe trepte dar
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
baze. Fusul coloanei este cilindric și mult mai zvelt și elegant având obligatoriu caneluri care sporesc senzația de verticalitate. Capitelul este format din frunze de acand(1-2 șiruri) și volute răsucite(inspirate după coarnele de berbec. Antablamentul este format din arhitravă(cu profile așezate în retrageri succesive), friză continuă(simplă sau decorată cu basoreliefuri) și cornișă. Frontonul nu se deosebește fundamental de cel doric. Corinticul are un singur element diferit față de ionicul cu care se aseamănă, capitelul ce este format din
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
vezi formele tracice ale orfismului). Acest mormânt este impresionant și prin dimensiuni: cripta are o înălțime de 4,45 m și o lungime de 3,92 m. Cariatidele sunt, conform orfismului tracic, organizate într-un grup de patru, care „susține” arhitrava, și două grupuri de câte trei, care împodobesc laturile încăperii. Picturile, rămase neterminate, o înfățișează pe Zeița Mamă, asistată de patru purtătoare de daruri și cununi, învestind pe cavalerul-rege trac cu puterea asupra lumii. Acest monument a fost inclus în
Mormântul tracic de la Sveștari () [Corola-website/Science/304422_a_305751]
-
de curând cunoștință din Tratatul de pictură al lui Alberti, în 1435. Autorul pune aici în lumină principiile perspectivei lineare, așa cum le stabilise Brunelleschi. Personajele sunt plasate într-un spațiu determinat printr-o riguroasă construcție în perspectivă ritmată de coloane, arhitrave și pavimente. Linii diferite formează o rețea armonică în care dimensiunile decurg una din alta, ceea ce permite construirea unui univers matematic ideal. Înălțimea tabloului, de 58,6 cm, corespunde lungimii unui braț toscan, unitate de măsură a epocii. Pentru artiștii
Biciuirea lui Cristos (Piero della Francesca) () [Corola-website/Science/321942_a_323271]
-
grifoni înaripați, sculptați în altorelief, întind o placă de piatră pe care altădată fusese săpată inscripția, mai apoi rasă de turci, în care erau însemnate date referitoare la construcția bisericii și la ctitorii ei. Piedestalurile coloanelor, ca și fragmentele de arhitravă de deasupra capitelurilor, sunt împodobite cu figurile, scoase mult în relief, ale celor patru Evangheliști, însoțite fiecare de atributul său.. Părți din balustrada decorată cu reliefuri cioplite în piatră ale balconului Turnului Colței, care s-au păstrat întregi după prăbușirea
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]