288 matches
-
această idee nu e nevoie să zăbovesc, el e absolut evident. Ceea ce m-a mirat cumva citînd eruditul și pasionantul studiu al lui Olender a fost să constat cît de tîrziu apare, totuși, la nivelul studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să existe, în forme clar teoretizate, de mult mai devreme. Mai mult decît atît, noii adepți ai indoeuropenismului și arianismului din secolul al XIX-lea
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să existe, în forme clar teoretizate, de mult mai devreme. Mai mult decît atît, noii adepți ai indoeuropenismului și arianismului din secolul al XIX-lea nu rămîn fără contestatari. Dar în ciuda obiecțiilor, prea izolate totuși, filologia și mitologia comparată bazate amîndouă pe revalorificarea sanscritei că limba originară și a Vedelor că text de o importanttă la fel de mare ca Biblia devin
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
moartea sa. Rămâne în istoria Bisericii prin opera teologică, el fiind autorul unei Sfinte Liturghii care se oficiază de 10 ori pe an. A scris lucrări memorabile ca : „Despre Duhul Sfânt”, „Hexaimeron”, „Omilii la Psalmi”, și o vastă operă împotriva arianismului. Are o impresionantă operă de asistență socială, instituind azile pentru bătrâni, spitale, cantine pentru săraci, case pentru primirea străinilor toate cunoscute sub numele de „VASILIADE”. Toate acestea și multe altele, a făcut din el o personalitate puternică, încât și azi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93776_a_95068]
-
în potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.”210 Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext pentru a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul fiind socotit responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, că sectorul public poate fi un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
gestiune asupra patrimoniului local. 5.3.7. Gestiunea financiară a activităților locale În anii '80 am asistat la o schimbare de paradigmă, keynesismul dominant, cu diferitele sale variante, a fost detronat de școli neoliberale în esență (Public Choice, Monetarismul, Libert arianismul, Economia ofertei), care au produs o puternică undă de liberalizare a economiei, dezetatizare și dereglementare. Sectorul public a început să-și inspire gestiunea din cea a firmelor private, iar concurența și-a făcut loc și în producerea și furnizarea serviciilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
continuă. Așadar, tăcerea voită - tabu-ul - așternută asupra arienilor este și tăcerea așternută asupra românilor. Din cauza aceasta dispar din marile izvoare, se vorbește despre ei ca despre ceva rău și pe la colțuri, cu mâna pe gură. Vor reapărea încet-încet când arianismul le este stins, prin impunerea religioasă slavă. Acum apare Sfântul Duh, și instituția ariană barbară și sălbatică devine instituția slavo-bulgară-bizantină cu utreniile, vecerniile și toate celelalte. Aceasta este explicația vocabularului dublu latino-slav în limbajul religios românesc, și am enunțat astfel
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
care le-ar fi fost prea slabă (ba chiar redevenind păgâni), nici nu l-au abandonat pentru alte rituri [care?], ci pur și simplu a fost precumpănitor arian până la creștinarea slavo-bulgară. Și vlahii apar în surse încet-încet pe măsura stingerii arianismului lor, fiindcă și aceasta a fost treptată, pe măsura fiscalizării lor instituționale.
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
furori apocaliptice și de puternice veleități erotice. Ar fi fost de așteptat (cel puțin eu la asta mă așteptam) ca acest tonus amoros să dicteze discret măcar „ambreierea” unui volum ulterior. Nu se întâmplă, însă, asta în American Experience. „Libert arianismul” stilistic al lui Dósa e atât de accentuat încât poetul ajunge să se delimiteze (pe cât se poate) inclusiv de propriile tabieturi. Nu mai există, aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
inaugurată de Constantin cel Mare a avut și unele urmări defavorabile. Biserica a avut în persoana împăratului un ocrotitor, dar, în același timp, și un stăpân. Împărății s-au amestecat în chestiunile religioase, impunându-și propria voință. Unii au susținut arianismul, monofizismul, monotelismul, au persecutat pe ierarhii ortodocși, au înlăturat din scaune, exilându-i, ierarhi merituoși, loiali, fideli și destoinici. Desigur, ca om de stat, Constantin cel Mare a făcut și greșeli, pe care istoria nu i le trece cu vederea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
de acord unii cu alții, trăiesc totuși bine împreună. Toate demersurile Împăratului Constantin pentru a pune capăt dezbinării în Biserică au fost zadarnice. Această cauză și situație explică întâlnirea celor 318 părinți de la Niceea, împreună cu Împăratul Constantin, care au condamnat arianismul, considerându-l erezie. Cu acest prilej Sinodul a alcătuit primele șapte articole ale Simbolului de Credință (Crezul Creștin), care sunt de atunci încoace, rostite fără întrerupere în Biserică. Interventia fermă și autoritară a Împăratului, care cheamă și convoacă sinodul, luînd
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
libertatea în cult, pe care le-o acordă Împăratul Constantin cel Mare în anul 321, se încercă o aplanare a tensiunilor, însă tulburările provocate de ei vor continua până în vremea invaziilor arabe. O altă erezie ceva mai cunoscută a fost arianismul. Cu acest nume distingem și definim o doctrină apărută în sec. al III-lea în Siria și dezvoltată în secolul următor de către Arie - un preot din Alexandria. El nu admitea că cele trei persoane ale Sfintei Treimi pot fi egale
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
lui Origen. În ciuda eforturilor evidente, cei doi păcătuiesc prin același defect: amândoi admit identificarea lui Dumnezeu cu Tatăl, ceea ce constituia sursa monarhianismului. Gândirea era încă în urma credinței, cuvintele se dovedeau incapabile să exprime o experiență. Aceasta era situația la apariția arianismului: insuficiența limbajului antrena și provoca o deviere a gândirii și implicit a credinței, denaturând adevărurile fundamentale ale revelației neo-testamentare. În acest sens criza și erezia ariană punea capăt acestor confuzii: ea oferea Bisericii posibilitatea exprimării credinței sale în Sfânta Treime
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
poate exista în El multiplicitate: dacă El are un Fiu, Acesta este distinct de El, nu este Dumnezeu. Chiar dacă Fiul S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, El nu este Dumnezeu în sensul unic și absolut, așa cum putem vorbi despre Tatăl. Arianismul era o raționalizare a creștinismului, care convenea spiritului epocii printr-un monoteism strict. Prima reacție împotriva arianismului a fost o credință puternică, care nu vedea cu ochi buni pericolul distorsionării principiilor sfinte ale Bisericii. Arie a fost combătut chiar de
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Dumnezeu. Chiar dacă Fiul S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, El nu este Dumnezeu în sensul unic și absolut, așa cum putem vorbi despre Tatăl. Arianismul era o raționalizare a creștinismului, care convenea spiritului epocii printr-un monoteism strict. Prima reacție împotriva arianismului a fost o credință puternică, care nu vedea cu ochi buni pericolul distorsionării principiilor sfinte ale Bisericii. Arie a fost combătut chiar de propriul Episcop, Alexandru al Alexandriei, numai ca în acele vremuri există o clasă de "intelectuali" care aspirau
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
urma va fi chiar exilat la Augusta Treverorum. Importanța Sinodului de la Niceea este legată, în primul rând de trimful și biruința Adevarului. Față de celelalte sinoade, de la acesta, de la Niceea, nu ne-a parvenit nici un act sau protocol. Știm numai că arianismul a fost condamnat, iar în formula Crezului, a fost introdusă precizarea asupra relației dintre Tatăl și Fiul, în care Fiul este consubstanțial cu Tatăl (homousios), deci egal cu El în dumnezeire. Chiar dacă această condamnare a arianismului a fost fără drept
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
protocol. Știm numai că arianismul a fost condamnat, iar în formula Crezului, a fost introdusă precizarea asupra relației dintre Tatăl și Fiul, în care Fiul este consubstanțial cu Tatăl (homousios), deci egal cu El în dumnezeire. Chiar dacă această condamnare a arianismului a fost fără drept de apel, termenul homousios a fost adeseori un prilej de scandal și de neînțelegere în sânul Bisericii. Confuzia va marca cei cincizeci și șase de ani, care vor separa lucrările primul Sinod Ecumenic de cel de-
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
Hotel Continental Forum - Moderatori: Dr. Napoleon Săvescu, Prof. Mariana Terra - 1. 15:00-15:15 Florian ȚUCA & Marius POPESCU: O poezie excepțională a poetului George Coșbuc - „Decebal către popor” 2. 15:15-15:30 Lucretia-Eugenia BREZEANU: Antologia sanscrita - o veritabilă demonstrație a arianismului geto-dacic 3. 15:30-15:45 Maria CRIȘAN: Poetul național George Coșbuc - tălmăcitorul 4. 15:45-16:00 Nazaria BUGA: George Coșbuc între arhaic și universal: fenomenul horal la români 5. 16:00-16:15 Floarea NECSOIU: Idealul libertății naționale și al dreptății
PROGRAMUL CELUI DE AL XV-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DACOLOGIE – ORADEA 2014 de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349119_a_350448]
-
întoarce la Alexandria decât în 345, după moartea episcopului Grigorie din Capadocia, instalat de adversarii săi. Ajunge la Alexandria în 346. Între timp ocrotitorul sau, împăratul Constans, decedează (350). Noul împărat, Constantius, care stăpânea peste întreg imperiul român, susținător al arianismului, convoacă un sinod la Arles (353) și un altul Ia Milano (355), unde îl condamnă pe Atanasie și îl înlocuiește cu un oarecare George din Capadocia. Atanasie părăsește scaunul episcopal pentru a treia oară. De această dată se retrage printre
PATRIARHII ALEXANDRIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349987_a_351316]
-
moartea sa. Rămâne în istoria Bisericii prin opera teologică, el fiind autorul unei Sfinte Liturghii care se oficiază de 10 ori pe an. A scris lucrări memorabile ca : " Despre Duhul Sfânt", "Hexaimeron", "Omilii la Psalmi ", și o vastă operă împotriva arianismului. Are o impresionantă operă de asistență socială, instituind azile pentru bătrâni, spitale, cantine pentru săraci, case pentru primirea străinilor toate cunoscute sub numele de "VASILIADE". Toate acestea și multe altele, a făcut din el o personalitate puternică, încât și azi
CUGETĂRI DE PREOT ILIE BUCUR SĂRMĂȘANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369706_a_371035]
-
făcut rege în locul lui. (Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M. al B.O.R., București, 1982, p. 413) Arie, născut în Libia, preot slujitor la o biserică din Alexandria, se răzvrătește împotriva Bisericii lui Hristos, fondând erezia care-i poartă numele arianismul: concepție rațional-umanistă, anti-trinitaristă, care contestă egalitatea și consubstanțialitatea Fiului lui Dumnezeu cu Dumnezeu- Tatăl, negând dumnezeirea Fiului, care spune ereticul: este o creatură, schimbător, mărginit, imperfect și chiar capabil de a păcătui. (Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
în cursul veacului al IV-lea. (B. Lazare, op. cit. p. 50) Ele reînviară, pe la sfârșitul secolului al XII-lea, în Italia de sus, constituind Pesaginismul. Din veacul al IV-lea până în al VII-lea, istoria ovreilor este legată de istoria Arianismului, de izbânzile și de înfrângerile lui. Această erezie, care atacă Sfânta Treime, reuși aproape să despartă în două creștinismul și ajutată de mai mulți împărați, îi amenință chiar existența. (Sf. Tertulian, De adversus judaeos, /Sf. Grigore de Nyssa, Testimonia adversus
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
autonom îmbuibat de sine. Pentru omul autonom mirajul răului este din abundență ispititor și atrăgător primindu-l cu entuziasm ca pe o ardere de tot. În aluatul rațiunii autonome s-au plămădit toate silogismele logice ale cunoașterii umaniste: platonismul, aristotelismul, arianismul, scolastica, papismul, protestantismul, relativismul, sionismul, marxismul, iluminismul, anarhismul, nihilismul, comunismul, ecumenismul cu toate derivatele lor în multe sfere ale gândirii. Ajungând „măsură a tuturor”, omul s-a întrupat în sine, uzurpând viața și întronizând moartea. „Rodul întregii activități a omului
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Cel ce nu știe să urască nu este bărbat, iar istoria este făcută doar de bărbați...” În aceste condiții, când orgoliul național, metodic exaltat de cetățeni cu o înaltă ținută intelectuală (nemții, bunăoară, încă n-au renunțat la aberația cu arianismul și misiunea lor istorică de civilizare a celorlalți), este asociat cu sentimente de dispreț față de alte popoare considerate inferioare, când - ne spune Negulescu - oameni de stat din perioada interbelică (posibil și din vreamea noastră) afirmau că „e rușinos să moară
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
doilea, dedicat ereziilor cu caracter predominant religios, îl deschide cu Primele erezii - iudeo-creștinismul și gnosticismul. Evident, nu înainte de-a oferi cititorilor explicația acestei mici abateri de la tema anunțată în titlul cărții: „Este adevărat că nici iudeo-creștinismul, nici gnosticismul, nici arianismul originar, nici donatismul etc. nu țin, riguros vorbind, de creștinismul medieval, epoca de mijloc începând cu secolul al V-lea. Am evocat însă aceste prime erezii și pentru că multe dintre ele, fie ca atare, fie absorbite în altele, trec dincolo de
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]