291 matches
-
visător incurabil, plonjat veșnic în propria-i ficțiune. A califica acest text al lui Coelho drept metaforă postmodernă sau exercițiu stilistic baroc în care sunt aglutinate experiențe, maeștri și lecturi spirituale nu ar fi, cred, decât denunțul cinic al propriei aridități sufletești sau deriziuni spirituale. Manual do guerreiro da luz e strădania ,,paideică" a lui Coelho de a reabilita ceea ce secolul XX a reuit, printre multe altele, să deterioreze: prestigiul de mag al Povestitorului și alchimia generoasă a privirii sale dătătoare
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
cu pretenția de a fi realitate. Neînoielnic, o parte din fascinația pe care o suscită din totdeauna Africa se transmite lecturii, dar studiul acesta oferă el însuși suficiente argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea analizei, stilul care infirmă ariditatea scrierilor de tip academic, și, în primul rînd, felul în care un subiect atît de îndepărtat este adus atît de aproape, sub privirile cititorului. Simona Corlan-Ioan, Tombouctou, Orașul imaginar, Editura Paideia, Col. Spații imaginate, București, 2002, 216 p., 88 000
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
Antichității nu excela în figuri de stil, precum modalitățile lirice istorice care i-au succedat, - absența completă a tropilor este bătătoare la ochi. Numai că nici cititorul obișnuit, nici criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze, dintru început, în dimensiunea lirică a textului. În același timp, versul citat beneficiază de o arhitectonică perfect "închisă", de o construcție verbală atât de echilibrată, încât ne dăm seama că nici una din vocabulele care
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
credeam să-nvăț a muri vreodată" ca pe propriul rezumat al lui: e pur și simplu mărturisirea unei trăiri la limita intelectului. Dacă nu ar fi urmat de întregul său cortegiu de strofe - care își răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un exord al unei expuneri de analiză psihologică. Într-un anumit fel, acest vers se înrudește cu lirismul din "Glosă". Numai că acolo expresia este
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
intenționat a fi, inițial, un fel de ditiramb la adresa lui Napoleon, pentru a sfârși ca o elegie a Erosului. 4. Versul cel mai patetic În totală contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă - greu de imaginat - în care un eu personal, individual, se poate simți
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
la o fundație de binefacere. Dracul travestit într-un redactor la un canal de televiziune din Geneva îl ispitește să coboare din zona virtuală în cea mai picantă realitate, aceea în care trăia dar pe care o ignora, sustrăgîndu-se în ariditatea și abstracțiunea statisticilor. Oricum, s-a dovedit, mai puțin nocive și viciate decît semenii. Piesa este, cred, complicată, dezvoltată pe multe planuri în care glisează acțiunea, fragmentată, ciudată la nivelul substanței frazei, al conținutului, al vivacității ideilor, care se îneacă
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
de Lovinescu. Mai interesante sunt opiniile lui din articolele-eseu în care analizează literatura și cultura română ca fenomen, terenul preferat fiind cel al mișcării moderniste. Ironizează deopotrivă detractorii și epigonii perseverenți ai dadaismului, condamnă excesele literaturii de idei căzută în ariditatea abstracției, promovează arta lui Marcel Iancu, a lui Victor Brauner sau a lui H. Maxy. Mai rezervat în intervalul 1920-1923, Vinea se implică mai mult începând cu 1924 în susținerea curentelor moderniste și avangardiste, culminând cu Manifestul către tinerime, celebrul
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
din proximitate, din anturaj, din aceeași familie, din același birou sau partid sau bloc de locuințe... Se înțelege că mă întorc la cartea semnată de Marie-France Hirigoyen: Le Harcelement moral, o carte destul de neobișnuită, în austeritatea, ca să nu spun în ariditatea ei - nu lipsită totuși de un fior participativ. " În viață, există întâlniri stimulante ce ne incită să scoatem la iveală ce-i mai bun din noi înșine, dar și întâlniri care ne minează și care pot sfârși prin a ne
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
la intervale imprevizibile această repulsie față de exprimarea unei subiectivități nesemnificative, înglodată în senzații pasagere și afecțiuni obscure. Jurnalul de călătorie al lui Stendhal arată - după părerea criticului - "că marele creator a fost întotdeauna un memorialist mediocru", pierdut într-o "perfectă ariditate și insensibilitate față de lucruri" (p. 45, taxat aspru ca "simplu notes prozaic" încă o dată, la p. 257). Logica inutilității unei astfel de experiențe a scrisului non-fictiv merge mai departe: "Înseamnă zilnic pe hârtie cine nu poate transforma experiența în ficțiune
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Anton Holban. Pentru că e o autoare debutantă, am să mă opresc o clipă la propozițiile scrise de Teodor Vârgolici după lectura monografiei intitulată Destinul lui Dinu Pillat de Carmen Brăgaru, unde criticul remarcă „stilul nuanțat, plin de suplețe... fără nici o ariditate documentară”. El își încheie cronica punând punctul pe i, adică un diagnostic foarte exact: „Monografia realizată de Carmen Brăgaru este cea dintâi temeinică exegeză consacrată lui Dinu Pillat, oferindu-ne tot ceea ce se poate cunoaște până acum despre viața și
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
nu vă sinucideți nu vă ucideți părinții așteptăm cuminți ca viața noastră să ia drumul hîrtiei * prezentul tău este asemenea dunării viitorul tău asemenea rinului două brațe întinse două brațe gemene unul înnegrit de înțepături celălalt cu pielea făcută franjuri ariditatea începutului de secol cînd nici iarba nu mai e ce-a fost nu mai crește pe fundul bălților de sînge sau pe locul unde s-au sfărîmat dinți și coaste și cranii iată românia mea: viitorul ei a început o dată cu
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
ironiei. Ironia este negativitate infinită absolută. Oricît de picată din cer ar părea astăzi o asemenea definiție, ea merită să fie pomenită chiar și numai pentru amănuntul că, prin ceea ce am scris pînă acum, i-am dat deja contur. Așadar, ariditatea aproape inexpresivă a acestei abstracții nu trebuie să ne sperie, ea încetînd să mai fie atît de obscură dacă păstrăm în minte ce am spus mai înainte. În fond, definiția aceasta ilustrează un singur lucru: manierismul terminologic care făcea furori
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
completat și corijat după numărul menționat din revista "Gândirea", an II, 1993, nr. 3, p. 3, astfel: "Poezia lui realizează din acest punct de vedere un fel ascetism liric în care culoarea vie a lucrurilor dispare în favoarea semnificației lor. Această ariditate formală nu trebuie s-o atribuim unei limbi încă nemodulate, cu care avea de luptat poetul, cât unei înclinări native spre reflecție". în forma apărută, cartea nu este completă, autorul ar mai fi vrut să includă dintre poeții vechi pe
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
spus a decât fiind foarte talentat (cazul relaxaților). Nu poți să scrii a dacă ai ceva de spus a decât având măcar o brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
mai lipsit de materie epică, de "întâmplări", mizând până la riscul destrămări construcției pe tensiunea ideatică, pe suflul vizionar ce ar fi să-i susțină discursul intelectual de nimic stăvilit. Nimbat de aura poetică brebaniană acest discurs este și minat de ariditate, în multe porțiuni, de repetări și de stângăciile stilistice niciodată plivite." Cu aceeași fermitate politicoasă scrie Gabriel Dimisianu despre Cornel Regman și Eugen Simion, despre Alexandru Paleologu și Lucian Raicu, despre Gabriela Melinescu și Ilie Constantin, despre Titus Popovici și
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un limbaj de sobră expresivitate, în fraze ample, ale căror volute se închid adesea sub pecetea unei afirmații tăioase, lapidare, amprentă indelebilă a frecventării izvoarelor clasice. Reîntorși din exilurile
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
le-am observat la timpul lor. Marinela Donea, autoarea acestei bibliografii reface, din titluri și din, uneori, scurte descrieri, biografia revistei prin bibliografia ei. Dacă intri în convenția cărții și te interesează subiectul, îți dai seama că, sub aparenta ei ariditate, ai cum să reconstitui fiecare număr al revistei. De obicei, asemenea cărți rămîn neștiute. Nu se adresează publicului larg, ci unei categorii restrînse de autori - istoricilor literari și cercetătorilor. Mai pot fi de folos cititorilor de reviste interesați de publicistica
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
autentică, omenească și nu „administrativă”, ceva mai mult decît o legătură, o ținere de căpăstru. Cuvintele sînt neputincioase, se devalorizează (acea devalorizare ce va fi atît de bine cunoscută de Ionescu și Beckett). Se instaurează tăcerea. Este tăcerea pietrei, a aridității, a ținutului sterp, în care femeia își pierde copiii de parcă nici nu i-ar fi avut. În cele din urmă, privirea se închide și ea. Comunicarea cu lumea se face printr-o simplă percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
pierzi propria creatură, propria creație? Și: „De spus, nu spunea nimănui de-o doare ori ba.” Partea nefericirii Spinarea calului este „adînc deșălată”. Astfel calul este mai mult o caricatură. Dar această caricatură nu este una a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură de care nu se poate rîde. În fața ei rîsul îngheață pe buze. Dar adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al muncii mai ales, al ființării prin muncă, singurul privilegiu al ființei, asigurat de tradiție, singurul privilegiu cu ajutorul căruia ființa respiră. O respirație sufocantă. Este interesant însă cum această vagă caricatură a aridității este învinsă de o caracteristică negativă mult mai puternică și mai semnificativă. Bogătanii n-o plăteau pe femeie la timp sau n-o plăteau deloc. Îi rămîneau datori cu bani. Îi rămîneau datori cu înțelegerea. „De uitat nu uita dînsa
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mai bine esența pur literară a unor atare devieri de la ordinea adevărului (fie el biografic sau bibliografic) decât un istoric literar format chiar în perioada de emulație locală a Ficțiunilor și exersat continuu în biblioteci, așa cum e Mircea Anghelescu ? Prejudecata aridității poveștilor datate și vechiul clișeu al istoriei literare ca domeniu mai degrabă ursuz se spulberă. Cartea se citește pe nerăsuflate și pentru că se oferă dintru-nceput unei asemenea grile de lectură: "Există în toate culturile o zonă de umbră, puțin
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
aminti: "În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de început: "atașat de presă" - a fost un scriitor de aceeași mărime - și filosof: Mircea Eliade. Care, din
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]