76 matches
-
pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în sălile luminoase cele mai fantastice povești din lume. Tare-i mai plăcea lui Pană-Împărat să stea și să asculte fiecare poveste cântată de fiecare pasăre! Se dusese vestea printre aripate că împăratul răsplătea regește orice poveste nemaiauzită, așa ... Citește mai mult LIA CEA ÎNȚELEAPTĂA fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost eu n-aș fi putut să vă povestesc, un împărat nu foarte tânăr, nu foarte puternic
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în sălile luminoase cele mai fantastice povești din lume. Tare-i mai plăcea lui Pană-Împărat să stea și să asculte fiecare poveste cântată de fiecare pasăre! Se dusese vestea printre aripate că împăratul răsplătea regește orice poveste nemaiauzită, așa ... XVI. ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE Nu demult, pământul era locuit de zmei așa cum
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureștean, prin anii 90, În care actorii erau puși să te agreseze Îmbrîncindu-te și Înjurîndute, de cum intrai În foyer ; te scoteau tot În brînciuri, de parcă erai Cetățeanul turmentat, În actul trei al Scrisorii pierdute
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
agriculturei, ele au devenit și mai sfiicioase de cît cum erau acum cîțiva ani și poate va veni vremea cînd, înmulțindu-se populațiunea, vor dispare din țara noastră". Pe la jumătatea veacului XX, tendința, chipurile, părea să se inverseze: ,Dropioilor - mitropoliții aripați ai Odobescului - li se prevedea viitor de aur în largul talazurilor de grîne fără haturi (deci fără tufe sau obstacole naturale în calea crivățului, pline de pesticide și așa mai departe), încît, din cele cîteva mii cîte erau după al
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri ... ”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
love that the winged seraphs of heaven Coveted her and me. Eram un copil, copila și ea Lîngă mare, într-un regat; Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru mine și Annabel Lee - Chiar serafii din ceruri în zbor aripat Ne-ar fi putut pizmui. Si asa s-a-ntîmplat că-ntr-o zi, demult, Lîngă marea cu ape-argintii Un vînt de pustiu s-a iscat dintr-un nor, înghețînd-o pe Annabel Lee ; Măritele-i neamuri au dus-o departe. Departe de
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
Can ever dissever my soul from the soul Of the beautiful Annabel Lee. Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru noi, mai mult cît ar ști Alții mai vîrstnici și mai învățați - Și nici îngerii-n ceruri de sus aripați Și nici demonii jos sub a mării stihii Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat’ De-al frumoasei Annabel Lee. Și, prin noapte, urcînd, luna-mi pare un gînd Al fecioarei Annabel Lee; Și din ochii stelari eu văd ochii ei
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339671_a_341000]
-
trezise mai devreme decât oricând, zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar "Time stands still for no one", nu?! Îl aștepta Șarada, vicleana lui înșiruire de vorbe, cifre simbolice și desene
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
piere, ca orice ciocârlie de gorun bătrân, ca orice penaj de sticlete, ars din apropiere de soare . s-a luat în seamă, s-a crezut mânz și-a zburdat ponei de cărat copilăria pe sute de ani, s-a crezut aripat pegas și mândru licorn, în galop s-a crezut aducătorul de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
lor ar stinge bucuria înălțării cuvântului/”( „salut din mocirlă”) Până la triumful asupra unicului sens al cuvântului, pânza scriiturii se încarcă de numeroase preludii ale temei majore, gravitând în jurul acesteia prin mici intarsii tematice, sau prin dese fulgurații ale motivelor într-aripate spre întregul univers al operei. Poemele uimesc atât prin expresivitate, cât și prin forța plastică a acesteia, întru curgerea armonioasă a ideii poetice. Aleasă măiestrie dovedește poeta și în tăietura versului, generând prin strategica ei fixare, tensiune și surpriză poetică
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Sherlock Holmes. Chiar când Papa terminase tirada, capacul fu ridicat și nouă porumbei își luară zborul peste capetele cantemiriste, ridicându-se apoi spre una din ferestrele salonului și lăsându-se aspirați de nu-se-știe-ce de dincolo, din noapte... În retragerea lor aripată, porumbeii nu făcuseră nici un rău, doar unul îl norocise pe bietul Papa, care, culmea, nu se-nfuriase cum ar fi bănuit oricare, ba, din contră, zâmbise fericit. Figura-i modelată în linii distincte, armonioase, ochii vivanți, sprâncenele bine arcuite, nasul
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
de păsări care cântau de dimineața până seara și adunau în sălile luminoase cele mai fantastice povești din lume. Tare-i mai plăcea lui Pană-Împărat să stea și să asculte fiecare poveste cântată de fiecare pasăre! Se dusese vestea printre aripate că împăratul răsplătea regește orice poveste nemaiauzită, așa încât ele zburau prin lume să adune noi și noi întâmplări cu care să-l bucure pe bunul lor împărat. Într-o zi, la poarta palatului din nori, prăfuită și pierită de oboseală
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
ce era, aduse vestea că păsările pier pe capete în drumul prințului animalelor. Întristat peste măsură, Pană-Împărat părăsi palatul din nori cu gândul de a-l întâlni pe fecior și de a-l întreba ce rău i-au putu face aripatele de au meritat o astfel de soartă. Nici prin gând nu i-a trecut bunului împărat că prințul Mladin atâta aștepta, să îl prindă departe de palat, departe de Vânt, departe de Soare și de oricine i-ar fi putut
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile morții, căci Înviat-a Omul Veșnic". 390 Ea se înalță printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul de la Răsărit Și úmblă, da, aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
între 20 mai și 25 decembrie 1932 (șapte numere). Este scoasă, declară articolul-program redacțional, în „vremuri cenușii”, caracterizate de „nevoi și necazuri multe și grele”, aspirația ei fiind „oglinda năzuințelor de mai bine, înfăptuire a gândului dârz și a visului aripat”. Publică poezii V. Eftimiu, G. Voevidca (sufletul publicației), G. Ranetti, N. Tcaciuc-Albu, Dragoș Vitencu. Proza, cu excepția tabletei Tocilarul de T. Arghezi, tradusă și în franceză, este puțină și nesemnificativă. Se dau câteva traduceri din odele lui Horațiu, din poezia lui
ANALELE ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285338_a_286667]
-
vestitori de drame. O căprioară, „făptură cu ochi de fecioară”, urmărită de gonaci, sare peste un altar căzut (Elegie), prin mărăcini și scorburi se văd „piei de șarpe lepădate”, în ziduri „sfredelește cuib pasărea neagră”, lângă trepte măcinate nechează „telegari aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
încolo un înger culege snopi, în preajmă zboară „îngerul luminător”. Este evident că aici se află o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am spus doar să taci din gură. Mi-ai speriat guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după el ca să n-o ia la goană, pe picioare. E căzut În cucută!” „Mai bine du-te tu, că ai văzut ce și cum...” „Ce, mă, ți-e lene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am spus doar să taci din gură. Mi-ai speriat guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede după el ca să n-o ia la goană, pe picioare. E căzut În cucută!” „Mai bine du-te tu, că ai văzut ce și cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe Ploconul de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că poveștile puteau fi adevărate sau că puteau lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul la goană, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]