77 matches
-
neuniforme, roșii violaceu. Pulpă cărnoasă, gust ierbos, fad, rareori se distinge un ușor gust de muscat. Regina viilor (creat 1916 Mathiasz I., Ungaria) - epoca a II-a (1-15 august) cultivat în sudul țării. Strugurii sunt scurți, cilindro-conici sau conici, uneori aripați. Boabe dese în ciorchine, mari, ușor ovale, galben-aurii (ca ceara), miez cărnos, ușor crocant, gust discret de muscat, care dispare la recoltarea mai târzie. Chasselas doré (din Asia Mică sau Egipt, semnalat la 1200 în Franța) locul I ca suprafață
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
rămuroși, boabe rare/foarte rare, cărnoase, crocante, cu gust plăcut, aromă intensă de muscat. Muscat de Adda (creat în Italia, în 1892, din soiul Muscat de Hamburg, introdus în cultură, în România, din anul 1962). Strugurii sunt mari, cilindroconici, uneori aripați, cu boabe așezate des pe ciorchine. Bobul este mare, sferic, de culoare neagră-violacee, acoperit cu pruină fină. Pulpă cărnoasă, crocantă, cu aromă slabă de muscat. Coarna neagră (soi românesc, din Moldova). Epoca a V-a (15-30 septembrie) Dealu Mare, Odobești
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
plăcut. Producțiile obținute sunt mici 5-6 t/ha, dar vinurile sunt de calitate slabă, puțin colorate și cu gust erbaceu. S-a răspândit în apoape toate zonele țării, cu excepția Transilvaniei. Couderc 2: Poamă cudercă în România. Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, aripați, cu boabele așezate des pe ciorchine. Bobul este mic, ovoid, cu pielița subțire de culoare roșu-viloaceu, pulpa zemoasă, cu gust slab foxat. Producțiile obținute sunt mici 5-6 t/ha și de calitate slabă. Moldova (hibrid înnobilat, obținut în Republica Moldova). Strugurii
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
cu cât mai vârtos alegerea Liliacului mai cu nevoie va fi, fietecine a cunoaște poate. Că pre amănuntul sama de-i vom lua, toată anomaliia și rătăcirea firii la dânsa vom afla. Și măcar că iute la zburat și bine într-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului îl supune), însă și alte multe a multe jiganii hirișii are, carile nu puțină materie de gâlceava și de scandală înainte pune: întâi că fată ca dobitoacele, a doa că la cap ieste ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vestitori de drame. O căprioară, „făptură cu ochi de fecioară”, urmărită de gonaci, sare peste un altar căzut (Elegie), prin mărăcini și scorburi se văd „piei de șarpe lepădate”, în ziduri „sfredelește cuib pasărea neagră”, lângă trepte măcinate nechează „telegari aripați”, iar din „potcoava Necuratei” sar scântei, dar în pofida prezențelor întunecate, totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
între 20 mai și 25 decembrie 1932 (șapte numere). Este scoasă, declară articolul-program redacțional, în „vremuri cenușii”, caracterizate de „nevoi și necazuri multe și grele”, aspirația ei fiind „oglinda năzuințelor de mai bine, înfăptuire a gândului dârz și a visului aripat”. Publică poezii V. Eftimiu, G. Voevidca (sufletul publicației), G. Ranetti, N. Tcaciuc-Albu, Dragoș Vitencu. Proza, cu excepția tabletei Tocilarul de T. Arghezi, tradusă și în franceză, este puțină și nesemnificativă. Se dau câteva traduceri din odele lui Horațiu, din poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285338_a_286667]
-
violacei, acoperite cu perișori (fig.74). Florile fără codițe au culoare gălbuie sau albăstruie cu nuanțe violacei și se deschid în lunile iunie-iulie. Fructul este o capsulă ce conține 1200-1500 semințe foarte mici, ovoidalungite, cenușii închis la culoare, aspre și aripate (au pe margini o membrană). Aceste semințe fiind foarte ușoare, sunt duse de apa de ploaie sau de vânt la distanțe foarte mari. Semințele nu germinează decât în prezența rădăcinilor de floarea soarelui în soluri ușoare, uscate. Germinarea poate avea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
fără petrol. În această situație, în mod spontan și explicabil, considerația, stima și respectul față de aceste păsări din ordinul galiformelor a crescut vertiginos, în creația populară apărând numeroase și variate "opere lirice" care eternizau contribuția hotărâtoare și decisivă a acestor aripate la luminarea poporului român în măreața operă de construire a socialismului victorios la sate și orașe... Uraaaa!!! Uraaaa!!! Iată doar una dintre aceste "capodopere" cu rezonanțe istorice: "Săraca găină Din cur ne dă lumină." (Folclor) Se părea că trăim după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un iaz format din râul Șomuzul ce-mi părea cât un ocean de mare, în care mișunau rățele, lișițele, găinușile, bâtlanii și pe fundul căruia în tinerețele mele am semănat mult amar de haliciuri 21 nevinovate, de care se minunau aripatele 22 sălbătăciuni. Pe vremea aceia, deși țările române erau înapoiete, rău întocmite politicește și expuse la multe nedreptăți și apăsări din partea cărmuitorilor, totuși locuitorii în genere se bucurau de un trai larg, îndemânatic și aveau trebuinți mult mai mici în raport cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la lună! Eu îl netezesc pe spate, caut ciuda să-i alin Și mă-ntorc cu torba goală, dar cu sufletul meu plin. Și în drumul meu spre casă, pășesc leneș, gânditor, Greierul și pitpalacul mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită concurență. Fiind, deci, că concurența, cinstită sau necinstită, e totdeauna supărătoare, în puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a coborât de-a roata jos, rămâind eu astfel singur stăpân pe câmpul de luptă. O! Drept să spun, n-am avut pic de mustrare de cuget pentru îndatorirea ce i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vala, din iarbă și din tăcută roua, Înalță-te din rourile morții, căci Înviat-a Omul Veșnic". 390 Ea se înalță printre flori și ochii și-i îndreaptă spre luminișul de la Răsărit Și úmblă, da, aleargă chiar, picioarele-i sînt aripate, pe vîrfurile firelor de iarbă ce se pleacă, Veșmintele-i se veselesc în vîntul gureș și părul sau cu roua scînteiază. Răspunse astfel: "Al cui e glasu-acesta, în glasul aerului hrănitor, În spiritul dimineții, deșteptînd sufletul din patul sau de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rândurile subsecvente, implicând forțele supranaturalului: "Îngerii săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
agriculturei, ele au devenit și mai sfiicioase de cît cum erau acum cîțiva ani și poate va veni vremea cînd, înmulțindu-se populațiunea, vor dispare din țara noastră". Pe la jumătatea veacului XX, tendința, chipurile, părea să se inverseze: ,Dropioilor - mitropoliții aripați ai Odobescului - li se prevedea viitor de aur în largul talazurilor de grîne fără haturi (deci fără tufe sau obstacole naturale în calea crivățului, pline de pesticide și așa mai departe), încît, din cele cîteva mii cîte erau după al
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
bărbile zbârlite, cu carnea înfiorată, încleștarea. Îngerii săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgîndu-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. Balaurii și vârcolacii, coropișnițele cu cap de om, oamenii cu cap de muscă deschideau rituri, boturi și ciocuri și aruncau jeturi de flacără roșie spre celeștii legionari. Din când în când, îngeri cu aripile incendiate-n culori bengale, ca de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost Întotdeauna reticent față de reprezentațiile care violentau publicul la modul infantil : am văzut cîndva o montare clujeană În care se tăia, pe scenă, la vedere, capul unei găini nevinovate - spectatorii din primele rînduri țipînd, oripilați și mînjiți cu sîngele bietei aripate ; am mai fost la un spectacol bucureștean, prin anii 90, În care actorii erau puși să te agreseze Îmbrîncindu-te și Înjurîndute, de cum intrai În foyer ; te scoteau tot În brînciuri, de parcă erai Cetățeanul turmentat, În actul trei al Scrisorii pierdute
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am mai văzut în viața mea încă de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să contra-atac. Ce vrei să spui?, l-a Întrebat unul dintre ceilalți câțiva. Vreau să spun următoarele: să-mi lăsați prostovolul cel mare, nou și puternic. Și să vă retrageți, cu lotcile, mai la nevedere. De pildă, la Cotul Bâtlanului Aripat. Și să mă așteptați acolo. Și tu? Eu, am să mă pitesc În papură, pe lângă locul În care Îl va readuce, pe dușmanul nostru de moarte, șalupa, spre a și-l recupera elicopterul, cu care să se ducă Înspre de unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul cunoscut, de istoricii localnici, pe cale de dispariție, din Deltă, purtând denumirea de Cotul Bâtlanului Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu oiștea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui rotunzi. Nu-i așa? ─ Ce-i de mirare? i se răspunse. Am citit undeva că omul poate vorbi până și cu umbra lui, dacă știe cum s-o ia. Și-apoi nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-astea roșii, negre, zici că-i coafată de baba oarba, ea se laudă, cică ăsta-i progresul. A fost odată, cine se-atingea de ea, pe loc se tămăduia, acuma poftim de te atinge dacă-ți dă mâna. Numai noi aripatele mai putem, fâl-fâl. Fâl. Se spune că viteza a crescut, că timpul se rostogolește nebun la vale, într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un loc și acestei ființe aripate într-un univers „de uz personal”, plin de elemente dislocate: mâini, picioare, aripi, ochi, frunze, pietricele colorate, furnici etc., pe un pământ plin de umbre și ascunzători, sub un cer nesfârșit și aflat mereu prea departe. Fluturele și-a luat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]