2,144 matches
-
geam. Respectată și eficace, ordonanța din 1667 a avut efecte psihologice considerabile: iluminatul stradal bine organizat și foarte frumos trebuia să descurajeze hoții și spărgătorii de bănci, să asigure siguranța pe străzi; în plus, reprezenta și revanșa orașului contra focurilor aristocrației, fie cele de la curțile lor, fie focurile de artificii pe care le organizau"4. Iluminatul stradal se va generaliza în toată Franța în secolul al XVIII-lea. Necesitatea lui a definit însă și o altă trăsătură inerentă a orașului care
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
, Mirela (10.IV.1947, Tulcea), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Hrisulei (n. Limona) și a lui Iancu Roznovschi, medic stomatolog. Lanțul genealogic al familiei ar fi unul special: tatăl provine din aristocrația Imperiului Habsburgic (numele bunicului pe linie paternă, George Roznovschi, s-ar lega de introducerea cinematografului sonor în România, iar acela al străbunicului, Alois, de construirea primei căi ferate din țară); mama este fiica unui negustor și om politic de origine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
extraordinară și fără precedent. Toate alternativele principale la democrație fie au dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
puțin amestec din exterior, asumpția egalității par să devină din ce în ce mai rare. Forme de ierarhie și dominație ajung să fie mai "naturale". În consecință, guvernările populare au dispărut, timp de mii de ani. Aceste guvernări vor fi înlocuite de monarhii, despotism, aristocrații sau oligarhii, toate bazate pe vreo formă de ierarhie. Apoi, în jurul anului 500 î.H., se pare că în cîteva locuri au reapărut condiții favorabile, iar cîteva grupuri restrînse de oameni au început să dezvolte sisteme de guvernămînt care ofereau
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cumpărate prin vechiul și omniprezentul comerț cu sclavi. Și spre deosebire de oamenii liberi prin naștere, atunci cînd sclavii erau eliberați, ei rămîneau dependenți de proprietarii anteriori. Dacă sclavii erau o castă aflată sub cea a oamenilor liberi, peste aceasta exista o aristocrație a familiilor cu avere, de obicei în terenuri, și cu statut ereditar. În vîrful ierarhiei se afla un rege a cărui putere era limitată de faptul că era ales, prin obligația de a se supune legilor și prin nevoia de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
este o poveste prea lungă și complexă pentru a fi rezumată aici. Oricum pînă în secolul al XVIII-lea acea evoluție ajunsese la un sistem constituțional în care autoritatea regelui și cea a Parlamentului se limitau reciproc; în interiorul Parlamentului, puterea aristocrației ereditare din Camera Lorzilor era în echilibru cu puterea populației din Camera Comunelor; legile decretate de rege și Parlament erau interpretate de judecători care, în general dar nu întotdeauna, erau independenți și de rege, și de Parlament. În secolul al
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu monarhia; vor mai trece secole pînă cînd controlul asupra miniștrilor regelui se va schimba de la monarh la parlament, sau pînă cînd un președinte va lua locul unui rege. Chiar parlamentele erau bastioane ale privilegiilor, mai ales în camerele rezervate aristocrației și înaltului cler. Reprezentanții aleși de "popor" aveau, în cel mai bun caz, doar o influență parțială în adoptarea legilor. În al treilea rînd, reprezentanții "poporului" nu reprezentau întreaga populație. Pe de o parte, oamenii liberi erau, pînă la urmă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cu guvernări democratice tind să fie mai prospere decît țările cu guvernări nedemocratice. Pînă acum două secole, printre filozofii politici exista convingerea că democrația se potrivea cel mai bine unei populații austere: se credea că luxul era o marcă a aristocrațiilor, oligarhiilor și monarhiilor, însă nu și a democrației. Cu toate acestea, experiența secolelor al XIX-lea și al XX-lea a demonstrat exact contrariul. Democrațiile erau prospere, iar prin comparația în ansamblu, nedemocrațiile erau sărace. Relația dintre prosperitate și democrație
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pe constrîngerea totală, cum va fi obținut consimțămîntul? Oricum vor fi selecționați protectorii la început, își vor alege apoi succesorii, așa cum fac membrii unui club? Dacă da, nu va fi expus sistemul unui mare risc de a degenera dintr-o aristocrație a talentului într-o oligarhie a originii? Și totuși, dacă protectorii desemnați nu își aleg succesorii, cine o va face? Cum vor fi demiși protectorii abuzivi și exploatatori? Și așa mai departe. COMPETENȚA CETĂȚENILOR DE A GUVERNA Exceptînd cazul în
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1 În ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, în republica nou-formată
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scară largă este numit uneori democrație poliarhică. Cuvinte despre cuvinte Termenul de poliarhie provine din cuvinte grecești care înseamnă "mulți" și "conducere", așadar "conducere de către cei mulți", diferită de conducerea unui singur om sau monarhie și conducerea cîtorva, oligarhie sau aristocrație. Deși termenul fusese arareori folosit, l-am introdus împreună cu un coleg, în 1953, ca fiind o metodă comodă de a face referire la o democrație reprezentativă modernă cu sufragiu universal. De aici înainte îl voi folosi cu acest sens. Mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
ALTERNATIVELOR Mai întîi, de-a lungul secolului, principalele alternative au pierdut teren în favoarea democrației. Încă de la sfîrșitul primului sfert de veac, formele de guvernare nedemocratice care au dominat din timpuri imemoriale convingerile și practicile guvernamentale în aproape întreaga lume monarhia, aristocrația ereditară și oligarhia deschisă au cunoscut un declin ireversibil în ceea ce privește legitimitatea și forța ideologică. În schimb, au fost înlocuite cu alternative antidemocratice mai populare sub forma fascismului, nazismului, leninismului precum și alte guvernări și ideologii autoritare, care au avut o perioadă
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
curtezane celebre. Ea o continuă pe Coralie din "Iluzii pierdute". Iubirea pasională pentru Lucien capătă pentru Esther dimensiunea unei fixații și este în stare de orice pentru a-l ferici, pentru a-l ajuta să acceadă în lumea râvnită a aristocrației. Îl iubește cu disperarea curtezanei tăvălite în mocirlă și în impuritate și căreia îi este sete de devotamentul iubirii adevărate. Având ca unic sens al vieții iubirea pentru Lucien, convinsă că nu-și va putea împlini iubirea, Esther încearcă să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care, cei dintâi, după greci și latini, au îmbogățit teatrul și i-au dat strălucire." (II, 3) Teatrul său constituie o prețioasă mărturie asupra societății venețiene din secolul al XVIII-lea, în plină mutație. El introduce acolo toate clasele sociale, aristocrația decadentă, adesea sărăcită, burghezia ce este pe cale să devină clasa dominantă, poporul de rând. El îl precede pe Diderot în arta de a "zugrăvi condițiile". Neguțătorul, care este un stâlp al societății venețiene, apare în majoritatea pieselor sale. Toate meseriile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este Ra”) și reprezintă, din acest motiv, mai mult decât un simplu joc grafic, folosindu-se astfel de incredibilele particularități figurative ale scrierii egiptene. Mai mult, dacă regele-zeu din Tell el Amarna se afla la capătul lumii, fiind cunoscut doar aristocrației de la curte, și Încerca să formuleze o teologie, acest nou rege-zeu este, mai mult decât orice, coborât În lume. Are caracteristicile clare ale uni zeu creator, după cum o arată atât cei aproximativ o sută de fii și șaizeci de fiice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
condiționată de puterea căpeteniilor militare ale fortificațiilor importante, care, de la o vreme, sunt mercenari libieni, ajunși astfel egipteni, dar care și-au păstrat vie originea etnică a numelor și unele caracteristici ale obiceiurilor lor. Concret, aceștia se constituie Într-o aristocrație militară care Își Împarte puterea, controlând-o prin alianțe matrimoniale și strategii inteligente. Faptul că aceștia erau străini nu reiese din cultura perioadei respective care o urmează pe cea clasică, ba chiar se complace să-și rafineze expresiile (de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ritual pe care hitiții Îl numesc aniur „acțiune, prestație” (ideograma SISKUR). Ritualul este de obicei solicitat de „stăpânul ritualului” pentru el Însuși sau pentru o altă persoană: de obicei, este vorba despre un membru al familiei regale sau din rândurile aristocrației (există totuși și posibilitatea ca persoana care solicită actul magic să fie una obișnuită), care Însărcinează un specialist cu executarea ritului. De cele mai multe ori, acest specialist este un mag (LÚAZU, „exorcist”) sau o vrăjitoare (MUNUSȘU.GI, „bătrână”); uneori Însă ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indica spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56). Odată cu Aelius Aristides ne aflăm În fața unui reprezentant ilustru al celui de al doilea sofism, vlăstar al acelei aristocrații provinciale a Asiei Mici care Își păstrează viu orgoliul propriilor rădăcini grecești și Încredințează educației retorice afirmarea și succesul personal, o educație dobândită În cele mai mari centre culturale ale epocii, printre care Atenaxe "Atena" lui Herodes Atticus ocupă Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu poate fi neglijată a extraordinarei capacități de atracție și influență exercitate de personaj nu numai asupra mulțimilor ignorante și credule ale nativei Paflagonia și din Întreaga Asie Mică, mulțimi ce alergau la oracolul său, dar și asupra mediilor Înaltei aristocrații senatoriale romane. Într-adevăr, de el s-a legat, prin dublu raport religios și familial, dându-i fiica În căsătorie, senatorul Publius Mummius Sisenna Rutilianus, al cărui cursus honorum care l-a dus până la a deveni guvernator al provinciei Asia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel al ritului, cultului și jertfei. Acesta se potrivește bine cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități, unuia sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care așteaptă ca binele să vină de la Domnul Înțelept (Yasna 53, 9), ba chiar mai mult - am putea spune -, doar de la el. Iar dacă la toate acestea se adaugă opoziția, de altfel gathică, a celor care nu cresc animale (desigur, aristocrația războinică ce trăiește din violențe și jafuri și practică pe scară largă jertfa animală) și a celor care le cresc, le Îngrijesc, le apără și le folosesc (Yasna 49,4), cadrul reconstrucției noastre devine mai complet și mai comprehensibil: dualismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
manieră atât de clară fondul etico-social al unui mesaj religios. Meillet a observat, pe bună dreptate, că, dacă se confruntă G³th³ cu Vedele, se obține o răsturnare clară a perspectivei: În timp ce Vedele sunt un monument al religiei ritualiste a marii aristocrații indo-iraniene, G³th³ sunt mărturia explicită a unei revoluții religioase și etice care s-a ridicat din altă pătură socială, cea a „agricultorilor și, mai ales, a păstorilor” (ibidem, p. 66), care trăiește din pământ și din roadele acestuia. Diferențele modului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din altă pătură socială, cea a „agricultorilor și, mai ales, a păstorilor” (ibidem, p. 66), care trăiește din pământ și din roadele acestuia. Diferențele modului de trai, de valori, de etică opuneau diferitele clase ale unei societăți dominate Încă de aristocrațiile militare turbulente și de clerul profesionist care o slujea; la fel ca În religia vedică (Renou, 1953, p. 6), preotul era specialist al sacrului, al jertfelor și practicilor rituale care urmărea să Întărească prestigiul și puterea unei elite dominante. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Gnoli, 1989a, 1993). Tocmai afirmarea orientării naționaliste a culturii iraniene a fost elementul care a Învins universalismul maniheic. Fondul social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]