175 matches
-
întotdeauna dintr-o veghe;/ Mersul lor e ca un dans al vîntului./ De la soare învață să se urce pe munte în zori/ și cînd sînt osteniți să se-ascundă în mare", să se invoce concepte ca acela de sensus comunis aristotelian și Sein-zum-Tode heideggerian ? Incursiunile în diverse ontologii și argumentările filozofice, sociologice, psihanalitice devin în asemenea situații inadecvate, iar erudiția exhibată cu ostentație, riscă să alunece în paradă de erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
e ceva mai complicată, dar sub semnul aceleiași "democratizări". Dacă ordinea, sistemul au o conotație aristocratică, "dezorganizarea", "fragmentarismul", "haosul deliberat" al postmodernismului reflectă individualizarea, atomizarea socială a artei: "Observ, notează Virgil Nemoianu, că, din ce în ce mai mult, marile sisteme "concludente" (hegelian, tomist, aristotelian, marxist, mai știu eu care), își pierd din credibilitate, par niște narațiuni integratoare plăcute, dar nimic mai mult. Ei bine, mi se pare că așa se petrec lucrurile și în literatură. Marile, decisivele sisteme ale artei se văd puse sub
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
să se instaleze în final la Cairo, în Egipt, unde ajunge mare rabin și medic la curtea sultanului. Pasionat de opera lui Aristotel, Maimonide scrie o seamă de lucrări în care încearcă să îmbine dogmele religioase evreiești cu direcțiile filozofice aristoteliene. Opera sa filozofică devine obiect de studiu, stârnind numeroase controverse, marcând astfel gândirea filozofică evreiască, dar și europeană. footnote>), ultimul fiind considerat cel mai important filozof de limbă ebraică din Evul Mediu. Artele se dezvoltă conform normelor unui nou curent
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți au întrupat stilul spiritualității popoarelor lor, cu ei poezia devenind expresia unor luări de conștiință existențială și metafizică. Cele două tipuri de cunoaștere propuse de filozoful Blaga, cea "paradisiacă", bazată pe rațiunea aristoteliană, și cea "luciferică", al cărei obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală și
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
și narative, dar și ca explicație tehno-culturală a unui clișeu critic pe cît de autoritar, pe atît de ineficient, aplicat literaturii lui Rebreanu: acela de "naturalism". Principalul argument al demersului ține de conceperea corpului uman că mașina. De la pionieratul filosofic aristotelian al ideii (oricum nuanțata prin afirmația că sufletul e principiul mișcării) și pînă la demonstrațiile logice din ultimele două decenii ale psihologilor și neuro-cercetătorilor cognitivi, teoria mecanicista a corpului biologic (cu varianta ei computeristică, în științele cognitive) a încercat să
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
epistemologica (prin capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
is life: how men stand in relation to life”, scrie Miller în The Books in My Life, recunoscând ca „adevărați revoluționari și inspiratori” ai ideilor sale pe Isus, Lao-tze, Buddha, Ramakrishna, Krishnamurti). În același timp, precum spectacolul tragic, în interpretarea aristoteliană, sau precum contemplarea sublimului care ne conduce spre uimire spirituală, peisajul are asupra lui Miller un efect cathartic. Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în interpretarea așa-zis tradiționalistă a realității, în speță euclidiană și aristoteliană. După părerea noastră, cartea reprezintă un apel la o întoarcere a privirii hermeneutice spre presocratici, gânditori atât ai celor văzute, cât, mai ales, ale celor ghicite, și, poate mai important, ai relațiilor subtile dintre ele. Ar fi de adăugat că
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
unor termeni filosofici, cum ar fi ousia, hypostasis, physis, prosopon sau hyparxis, dar dându-le un conținut revelat, creștin. Așa au procedat Părinții Capadocieni - iar analiza se axează pe gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa, care a receptat metafizica aristoteliană a ființei -, dar și alți Sfinți Părinți, cum ar fi Chiril al Alexandriei sau Ioan Damaschin. Cap. III, „Persoana Mântuitorului Iisus Hristos în gândirea Părinților și dascălilor Bisericii” (p. 188-262), face scurte incursiuni în înțelesul teologic al Persoanei Mântuitorului Iisus
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au luat din modulul de literatură amestecată cu filosofie al muncii spirituale a celor ce au fost numiți filosofi presocratici tot ce era „platonician” și „aristotelian”. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv, prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și corect. Trebuie, arată Heidegger, să încercăm
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
și la fel de valide cel puțin atâta timp cât nu există o teorie științifică absolută, însă cu urmări diametral opuse. Pe de o parte ideea creației spontane, întărind ipoteza accidentului, iar pe de alta a intervenției lui Dumnezeu (în sensul de ”mișcător nemișcat” aristotelian) în procesul de apariție a universului și vieții. Îmbrățișez a doua variantă pentru posibilitatea pe care o oferă de a găsi un sens al vieții. Pe de altă parte în fața morții, în cea mai cruntă disperare omul din cauza temerii în fața
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație aristoteliană, precum Bernard Williams 135. Potrivit sentimentaliștilor, noi nu dezaprobăm o acțiune pentru că este vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive să ne bucurăm
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Blake. Pe de altă parte, Ouroboros simbolizează rota philosophica, în calitate de ultimă treaptă a înțelepciunii Dumnezeului veterotestamentar, identificată cu alchimia însăși 113. Ouroboros-ul este astfel mandala alchimica fundamentală 114, reprezentînd "prima materia", materia primordială, fundamentală, "materia în sine"115 a filosofiei aristoteliene a naturii. Sîntem de părere că Blake a fost conștient de acest fenomen atunci cînd a creat numele uroboric, închis ciclic: (Alla-Manda)-(Alla-Manda). Pentru Blake Allamanda înseamnă "Comerțul" și materia fertila din jurul orașului integral Golgonooza (reprezentat că spirală; vezi pictură
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ar putea fi justificat pe baza unui element și cât de mult din rezultat ar putea fi derivat din alte elemente, sau dac) este autonom și liber” (1966, p. 220). Dac) îi vom urma sfatul, ne vom asem)na fizicienilor aristotelieni. Vom trata o problem) în același chip în care cineva ar încerca s) l)mureasc) în ce m)sur) mișcarea unei furgonete rezult) din impuls și gradul de înclinație, și în ce m)sur) mișcarea acesteia e îngreunat) de coeficientul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
În Humboldt există ideea asta: suntem Împreună În energia creației din momentul respectiv, dar nu mizăm pe faptul că, În realitate, am proiecta aceeași lume, deci rezultatul Însuși al creației, opera (pe care el o va asimila mai târziu conceptului aristotelian de ergon): cu vorbele lui Horea, stăm Împreună pe marginea tabloului. Eu văd un lucru prin tabloul respectiv, el vede alt lucru și totuși stăm pentru un moment Împreună, prin tabloul acela, către două lumi diferite, pentru că noi suntem diferiți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
peste granițe, traducere de Ilie Pârvu, Editura Politică, București, 1977, p. 291. 26. Vezi, de exemplu, Michael Friedman, Philosophical Naturalism, adresă prezidențială la reuniunea anuală a Societății Americane de Filosofie, Pittsburgh, aprilie 1996 și „Kantian Themes in Contemporary Philosophy”, în Aristotelian Society, Supplementary volume 72, 1998. 27. Vezi în primul rând studiul „Empirism, semantică și ontologie”, în care Carnap distinge carcasele sau structurile lingvistice, adoptate drept cadre ale unei cercetări, de cercetările propriu-zise care se realizează în acest cadru și de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
artă. Discutând despre cauzele satisfacției produse de reprezentarea obiectelor hidoase, Aristotel atribuie fenomenul unei duble rădăcini a plăcerii procurate prin imitație: admirația pentru o tehnică desăvârșită a imitării, dar și bucuria recunoașterii modelului în imitația sa. Această estetică a receptării aristoteliene reunește un afect senzorial cu un altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mică ezitare termenul preluat din Semantica generală, apoi încheie - rămase probabil din modul tău viață anterior. Umbra de surâs de pe fața netedă se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Non-axiome Copiii, adulții fără maturitate și animalele "identifică". De fiecare dată când o persoană reacționează la o situație nouă ca și cum ar fi vorba de o situație veche și invariabilă, se spune că el sau ea"identifică". Un asemenea comportament este aristotelian. Liber. Acesta era un fapt de necrezut. Eliberat de Ashargin. Din nou el însuși. Curioasă, conștiința sa din această pricină. Părea să nască din chiar elementele corpului său. Experiența sa personală a transportului prin creierul secund îi făcea familiară tranzacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare, să-l exileze, sau - Gosseyn zâmbi sarcastic - să-l păstreze. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Culcați! îl corectă ea. Și nu te mai frământa atâta pentru acești venusieni. Oricine i-ar ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum am făcut și noi. Se gândi că avea dreptate. Logica observației ei era aristoteliană și nu se sprijinea pe nici o dovadă, dar concepția sa generală era plauzibilă. Oboseala fizică. Reflexe lente. Nevoie imperativă de a recupera după fricțiunile bătăliei. Elementul uman intra pe lista combatanților. - Acest bruiaj, întrebă el, din ce cauză? - Te trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a combinat toate identitățile primare, toate postulatele subiective.. Într-un sistem impresionant, pe care n-am putut, timp de peste 2000 de ani, să-l revizuim fără a risca persecuția... Din acest motiv, numele său a fost dat doctrinelor bispeculative ― zise "aristoteliene " ― pe când realităților polispeculative proprii științelor moderne li s-a atribuit calificativul de "non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar reuși să-l miște mai devreme de 24 de ore. Continuară să șușotească între ei, până când Thorson explodă furios: ― Dar nu credeți cu adevărat că poate scăpa din celula asta? Ori v-ați apucat să citiți romane din acelea Aristoteliene, în care eroul câștigă de fiecare dată? Până la urmă s-a văzut cine avea ultimul cuvânt. Fură chemați câțiva oameni care îi transportară pe Gosseyn cu tot cu fotoliu și cătușe, într-o celulă de oțel masiv, situată pe undeva, 4 etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chiar omul care-ți trebuie? ― Da ― răspunse Gosseyn. Ar fi putut să nu continue, dar considerând că autorul "Egocentristului despre nearistoteliana Venus" merită mai mult, adăugă: ― A scris și lucrări care i-au fost publicate. Explicația era pe de-a-ntregul aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]