177 matches
-
în italiană are și conotația de „om cu gândire simplă”. Această prezentare a lui Simplicio a făcut ca "Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii" să pară o carte ce susține un punct de vedere: un atac împotriva geocentrismului aristotelian și o apărare a teoriei copernicane. Din păcate pentru relația lui cu Papa, Galileo a pus cuvintele lui Urban al VIII-lea în gura lui Simplicio. Majoritatea istoricilor sunt de acord că Galileo nu a acționat din răutate și a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
chinezi și arabi. Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului. Supernovele SN 1572 și SN 1604, ultimele observate cu ochiul liber în galaxia Calea Lactee, au avut efecte semnificative asupra dezvoltării astronomiei europene, deoarece au fost utilizate ca argument împotriva ideii aristoteliene că universul de dincolo de lună și de planete este fix. De la dezvoltarea telescopului, descoperirile de supernove s-au extins la alte galaxii, începând cu observarea în 1885 a supernovei S Andromedae în galaxia Andromeda. Supernovele aduc informații importante despre distanțele
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Bologna (prima Universitate europeană!), cu intenția unei cariere ecleziastice. Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și, timp de șapte ani, vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara, Padova și Paris, studiind - pe lângă filozofia scolastică aristoteliană - și limbile latină, greacă, ebraică, arameică și arabă, dobândind încă din tinerețe renumele de poliglot. În 1484, se duce la Florența, în acel timp centrul vieții spirituale umanistice, unde Marsilio Ficino conducea noua ""Academie Platoniciană"", încurajat și susținut de familia
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
să se instaleze în final la Cairo, în Egipt, unde ajunge mare rabin și medic la curtea sultanului. Pasionat de opera lui Aristotel, Maimonide scrie o seamă de lucrări în care încearcă să îmbine dogmele religioase evreiești cu direcțiile filozofice aristoteliene. Opera sa filozofică devine obiect de studiu, stârnind numeroase controverse, marcând astfel gândirea filozofică evreiască, dar și europeană. footnote>), ultimul fiind considerat cel mai important filozof de limbă ebraică din Evul Mediu. Artele se dezvoltă conform normelor unui nou curent
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
o distanță mare. Analiza caracteristicilor forțelor a culminat cu studiile lui Arhimede care a devenit celebru pentru formularea unor concepte legate de flotabilitatea în fluide. Aristotel a furnizat o discuție filozofică despre conceptul de forță ca parte integrantă a cosmologiei aristoteliene. În viziunea lui Aristotel, lumea naturală avea patru elemente ce existau în anumite „stări naturale”. Aristotel credea că starea naturală a obiectelor cu masă pe Pământ, cum ar fi elementele apă și pământ, era cea de repaus pe pământ și
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Galilei, care a fost influențat de ideea medievală târzie că obiectele aflate în mișcare forțată ar transporta o forță intrinsecă. Galileo a construit un experiment în care pietre și ghiulele erau rostogolite pe un plan înclinat, pentru a contrazice teoria aristoteliană a mișcării. El a arătat că corpurile sunt accelerate de gravitație independent de masa lor și a susținut că obiectele își păstrează viteza dacă nu se acționează asupra lor cu o forță, de exemplu cu forța de frecare. Sir Issac
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
o extensie a observațiilor lui Galilei că viteza constantă este asociată cu lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru cu "viteza constantă", prima lege Newton leagă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cu lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru cu "viteza constantă", prima lege Newton leagă în mod direct inerția cu conceptul de viteză relativă. Anume, în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
lui Hooke pentru resorturi. Acestea au fost formulate și verificate experimental înainte ca Isaac Newton să enunțe cele trei legi ale mișcării. Echilibrul dinamic a fost descris pentru prima oară de Galilei, care a observat că anumite presupuneri ale fizicii aristoteliene sunt contrazise de observații și de logică. Galilei și-a dat seama că simpla adunare a vitezelor impune inexistența unui sistem de referința absolut. Galilei a concluzionat că mișcarea cu viteză constantă era perfect echivalentă cu repausul. Aceasta contrazicea noțiunea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
obiectele cu masă. Experimente simple au arătat că înțelegerea de către Galilei a echivalenței repausului cu viteza constantă este corectă. De exemplu, dacă un marinar ar scăpa o ghiulea din vârful catargului unei corăbii care se deplasează cu viteză constantă, fizica aristoteliană ar crede că ghiuleaua cade direct în jos, în timp ce corabia se deplasează sub ea. Astfel, într-un univers aristotelian, ghiuleaua ar cădea în urma bazei catargului unei corăbii în mișcare. Dar, când acest experiment este efectiv efectuat, ghiuleaua cade întotdeauna chiar
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
De exemplu, dacă un marinar ar scăpa o ghiulea din vârful catargului unei corăbii care se deplasează cu viteză constantă, fizica aristoteliană ar crede că ghiuleaua cade direct în jos, în timp ce corabia se deplasează sub ea. Astfel, într-un univers aristotelian, ghiuleaua ar cădea în urma bazei catargului unei corăbii în mișcare. Dar, când acest experiment este efectiv efectuat, ghiuleaua cade întotdeauna chiar la baza catargului, ca și cum ar fi știut că se deplasează cu corabia în timp ce era în cădere, separată de aceasta
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Prin lege naturală se exprimă legăturile, relațiile, raporturile generale, esențiale și relativ stabile, care se formează în interiorul proceselor realității și între procese diferite, dar interdependente. De-a lungul secolelor dominate de gândirea aristoteliană, conceptul de lege naturală era, mai degrabă, normativ si nu analitic. Aristotel a asimilat înțelesul de natural aceluia de just. Juriștii din Roma Antică, atunci când vorbeau de dreptul natural îl opuneau dreptului civil și considerau că primul are o putere
Lege naturală (economie) () [Corola-website/Science/318915_a_320244]
-
cel puțin în teoria politică, lucrul acesta îl putem urmări cu mare ușurință, avem o idee despre familie care vede familia ca o unitate naturală, infrapolitică, dominată de ce? De dominus, de pater familias, de acel despot din teoria politică greacă, aristoteliană, stăpânul casei, al sclavilor, al servilor, al familiei sale imediate, femeie și copii în principal, și de la această noțiune de familie ca unitate naturală se trece la o familie, la ideea unei familii ca unitate contractuală ce se formează pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
înlocuirea constrângerilor autoritare nu prin controale eficiente și responsabile, ci printr-un vid de putere în scurt timp umplut de reprezentanții crimei organizate. Prin urmare, telos-ul unui astfel de proces de democratizare nu este libertatea, egalitatea și fraternitatea, ci cel aristotelian al tiraniei. În lumea contemporană, aceasta se întâlnește cel mai adesea în statele criminale sub conducere despotică. Liberalismul și democrația sunt mai degrabă simptome ale unor state în curs de reformare, decât cauze ale reformei în sine, deoarece niciunul dintre
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Trebuie făcute așadar alegeri tactice, contextuale, În funcție de pericolul considerat a fi cel mai important. Este vorba despre alegerea răului mai mic, ceea ce Înseamnă că nu există nici soluții simple, nici soluții definitive. Este calea a ceea ce vom numi, În tradiție aristoteliană, prudență (phronèsis). O virtute care ne impune să ne lipsim de sublim, de Înălțarea prin nobile idealuri și formule goale și să ieșim din starea de intransigență a celui a cărui privire este fixată confortabil Înspre cutare sau cutare absolut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
prin refuzul său de a opera dinainte o alegere dintre scopurile și proiectele concurente” (Sandel, 1997, p. 256). Dezbaterea privitoare la prioritatea dreptății sau a binelui reia opoziția canonică dintre moralele deontologice de tip kantian și cele teleologice de tip aristotelian. Larmore ( Larmore, 1993, p. 46) ne oferă o prezentare clară a acestei confruntări dintre obligație și virtute: „Valoarea etică poate fi definită fie prin ceea ce se impune pentru agent, oricare ar fi scopurile sau dorințele sale, fie prin ceea ce agentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
accepta o organizare politică comună: „Filosofia publică «rezonabilă», care ar trebui să elimine o dată pentru totdeauna toate problemele luptei dintre religii și a religiei Împotriva cetății, constă Într-un fel de combinație Între liberalism și pluralism: se afirmă, Împotriva tradiției aristoteliene și tomiste, prioritatea dreptății asupra binelui și neutralitatea statului În raport cu binele” (Leca, 1996, p. 246). Prioritatea dreptății decurge, se Înțelege, din cea a libertății față de toate celelalte valori morale și politice. Or, așa cum observă Catherine Audard (Audard, 1996, p. 785
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
toate sistemele complexe societăți, civilizații, ecosisteme ș.a. multe variabile independente interacționează în numeroase moduri. Teoria haosului ne arată că sistemele complexe au abilitatea de a crea ordine în haos. Iar această ordine este alta decât aceea încătușată în logica bivalentă aristoteliană. Transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o noua sinteză a amândurora". Theodor Codreanu se întreabă "în ce măsura creștinismul poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a combinat toate identitățile primare, toate postulatele subiective.. Într-un sistem impresionant, pe care n-am putut, timp de peste 2000 de ani, să-l revizuim fără a risca persecuția... Din acest motiv, numele său a fost dat doctrinelor bispeculative ― zise "aristoteliene " ― pe când realităților polispeculative proprii științelor moderne li s-a atribuit calificativul de "non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ar reuși să-l miște mai devreme de 24 de ore. Continuară să șușotească între ei, până când Thorson explodă furios: ― Dar nu credeți cu adevărat că poate scăpa din celula asta? Ori v-ați apucat să citiți romane din acelea Aristoteliene, în care eroul câștigă de fiecare dată? Până la urmă s-a văzut cine avea ultimul cuvânt. Fură chemați câțiva oameni care îi transportară pe Gosseyn cu tot cu fotoliu și cătușe, într-o celulă de oțel masiv, situată pe undeva, 4 etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chiar omul care-ți trebuie? ― Da ― răspunse Gosseyn. Ar fi putut să nu continue, dar considerând că autorul "Egocentristului despre nearistoteliana Venus" merită mai mult, adăugă: ― A scris și lucrări care i-au fost publicate. Explicația era pe de-a-ntregul aristoteliană, dar, preocupat fiind nici nu băgă de seamă. Casa doctorului Kair și persoana însăși a doctorului Kair constituiau una și aceeași problemă. Peste câteva minute, dacă totul decurgea normal, unul dintre marii semantiști, specialist al creierului omenesc, îl va chestiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
putea modifica această tendință, iar forțele ce se pot exercita, manifestă propriile lor tendințe, însoțite de efecte deosebit de neplăcute, care mai au și obiceiul de a se dovedi periculoase dacă intră în acțiune în preajma ființelor omenești. Mai puteau fi întâlniți aristotelieni plini de idei bizare cum ar fi "căderea" obiectelor către "în sus", precum și amatori de trăncăneală semantică, după care nimic nu este imposibil. Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zise prudent: ― Cred că, în mare, cunosc situația destul de bine. Atât pe Pământ cât și pe Venus, am putut vedea la lucru un imperiu interstelar dezlănțuit în tentativa sa de a cuceri un sistem planetar, în ciuda dezaprobării unei Ligi pur aristoteliene. Totul pare o copilărie, dar cu caracter ucigaș, exemplu limită a gradului de nevrozare pe care-l poate atingeo civilizație, atunci când nu reușește să descopere o metodă de integrare a elementului uman al spiritului cu latura sa animală. Toate miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuise să accepte concluzia că un bărbat nu se poate sincroniza cu o femeie. Pe măsura trecerii zilelor, planul lui devenea tot mai precis. Și, totodată, înțelegea că tabloul întregii situații îi parvenise din filiera minții unor oameni care raționau aristotelian, aproape ad literam. Însuși Crang ― asta nu trebuia s-o uite ― nu constituia un bun exemplu pentru gradul lor de organizare pe care îl putea atinge cineva, fără să-și fi însușit, încă din copilărie, cunoștințele sistemului non-A. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în sensul propriu al cuvântului. Deși mai existau unele nelămuriri, acest raționament aducea întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]