177 matches
-
ai înșelat complet asupra motivelor mele. Înălță din umeri. ― N-o să-l ucidem pe "șahist", Gosseyn. Vrem numai să participăm, pur și simplu, la jocul lui. Gosseyn nu zise nimic, dar mintea îi funcționa din plin. Era în natura omului aristotelian să nu împartă nimic cu altcineva de bună voie. De-a lungul întregii istorii, lupta pentru putere, asasinarea rivalilor și exploatarea celor fără apărare fuseseră realități ale naturii omului neintegrat. Iuliu Cezar și Pompei au refuzat să-și împartă Imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005. Miroiu, Adrian, Argumentul ontologic. O cercetare logico-filosofică, Editura All, București, 2001. Miroiu, Adrian, Ce nu este existența, Casa de Editurăși Presă Șansa, București, 1994. Moore, G.E., "Is existance a predicate?", în Proceedings of the Aristotelian Society, vol. XV, 1936. Moskop, John C., Divine Omniscience and Human Freedom, Mercer University Press, 1984. Narița, Ionel, Curs de filosofia limbajului, Partea a II-a, Tipografia Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, 2000. Nielsen, Kai, "Necessity and God", în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Truth, Clarendon Press, Oxford, 2000, p. 19. 197 Adrian Miroiu, op. cit., pp. 140-141. 198 Bertrand Russell, Bertrand Russell on God and Religion, Editura Prometeus Books, Buffalo, 1986, p. 5. 199 Vezi G.E. Moore, Is existance a predicate?, Proceedings of the Aristotelian Society, volume XV, 1936 în Alvin Plantinga, The Ontological Argument: From St. Anselm to Contemporary Philosophers, Anchor Books, New York, 1965, pp. 71-85. 200 J.J.C. Smart, "The Existence of God", în Timothy A. Robinson (ed.), God, Hackett Publishing Company, Indianapolis, 2002
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Russell 1908: 255-257). Ideea menționată a devenit ulterior teza fundamentală a lui M. H. Abrams potrivit căreia ceea ce romanticii au adus nou în literatură este modul "lămpii", depășind modul "oglinzii" - altfel spus, romanticii nu s-au mulțumit doar cu mimesis-ul aristotelian, ci au introdus în poezie ideea că lumina lăuntrică a autorului intervine în procesul creației artistice (în speță în poezie), care astfel nu mai este doar un mimesis, ci o recreare a realității prin filtrul propriei ființe, al propriilor energii
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
În Humboldt există ideea asta: suntem Împreună În energia creației din momentul respectiv, dar nu mizăm pe faptul că, În realitate, am proiecta aceeași lume, deci rezultatul Însuși al creației, opera (pe care el o va asimila mai târziu conceptului aristotelian de ergon): cu vorbele lui Horea, stăm Împreună pe marginea tabloului. Eu văd un lucru prin tabloul respectiv, el vede alt lucru și totuși stăm pentru un moment Împreună, prin tabloul acela, către două lumi diferite, pentru că noi suntem diferiți
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numire) din motive ce țin de sfera privată (personală, familială sau de grup) sau de dobândirea bunăstării sau a unui anumit statut social (Nye 1967, 417). Această viziune se înscrie în perspectiva legalistă asupra corupției. Carl Friedrich (1989), urmând viziunea aristoteliană, a văzut corupția drept un tip de comportament deviant asociat unei motivații personale, respectiv realizarea unor câștiguri personale pe cheltuiala statului (Johnston și Heidenheimer 2009, 3). Friedrich a susținut de asemenea că în orice sistem politic corupția este inerentă. Cu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
desfășurării piesei, care nu trebuia să depășească o mișcare de revoluție a soarelui, formulare ce a indus destul de multe discuții privitoare la echivalarea cu 12 ore sau 24 de ore. Regula privitoare la spațiu nu este deloc menționată în textul aristotelian, fiind adăugată ulterior de către comentatorii italieni ca un corelativ logic al unității de timp. Însă cei care au impus definitiv aceste unități ca instrumente tehnice necesare au fost clasicii secolului al XVII-lea. Astfel, prin apărarea vehementă pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a polemicii, atâta vreme cât "discursul polemic nu constituie un gen, o formă literară, ci un tip de discurs care poate traversa numeroase forme sau genuri, literare sau de alt fel"27. Perspectiva lui Marc Angenot, exploatând încă din anii '80 teoria aristoteliană despre topoi și sfera opinabilului, accentua, iarăși, dubla dimensiune dialogică și sociologică a discursului, în genere, precum și cele două forme de "punere în discurs": nararea și argumentarea. De asemenea, același autor integrează polemica, alături de satiră și pamflet, în marea familie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alcoholic liver transplantation candidates merit lower medical priority than non-alcoholic candidates?", în Transplant International, 14, 3, 2001, pp. 170-175. Mason, Andrew (ed.), Ideals of Equality, Blackwell, Oxford, 1998. Mason, Andrew, "Equality, personal responsibility, and gender socialization", în Proceedings of the Aristotelian Society, 100, 2000, pp. 227-246. Mason, Andrew, "Equality of Opportunity, Old and New", în Ethics, 111, 4, 2001, pp. 760-781. McLachlan, Hugh V., "Tobacco, taxation, and fairness", în Journal of Medical Ethics, 28, 2002, pp. 381-383. Mill, John Stuart, Utilitarismul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Philosophy, 8, 1983, pp. 329-338 Norheim, Ole Frithjof, "A note on Brock: prioritarianism, egalitarianism and the distribution of life years", în Journal of Medical Ethics, 35, 2009, pp. 565-569. Nozick, Robert, Anarhie, stat și utopie, Humanitas, București, 1997. Nussbaum, Martha, "Aristotelian Social Democracy", în R.B. Douglas, Gerald M. Mara, Henry Richardson (ed.), Liberalism and the Good, Routledge, New York, 1990, pp. 203-252. Nussbaum, Martha, Women and Human Development, Cambridge University Press, Cambridge, 2000. Nussbaum, Martha, Frontiers of Justice: Disability, Nationality, Species Membership
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
39 Elizabeth Anderson, "What is the Point of Equality?", în Ethics, 109, 2, 1999, p. 298. 40 Ibidem, p. 296. 41Pentru un argument similar, a se vedea și Andrew Mason, "Equality, Personal Responsibility, and Gender Socialization", în Proceedings of the Aristotelian Society, 100, 2000, pp. 227-246. 42 Avishai Margalit, The Decent Society, Harvard University Press, Cambridge, 1996. 43 Christine Korsgaard, "Commentary", în Martha Nussbaum, Amartya Sen (ed.), The Quality of Life, Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 91. 44 Elizabeth Anderson, "What
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
of Justice: Disability, Nationality, Species Membership, Harvard University Press, Cambridge, 2006, pp. 77-79. 18 Martha Nussbaum, op. cit., p. 75. 19 A se vedea Elizabeth Anderson, "What Is the Point of Equality?", Ethics, 109, 2, 1999, pp. 317-318. 20 Martha Nussbaum, "Aristotelian Social Democracy", în R.B. Douglas, Gerald M. Mara, Henry Richardson (ed.), Liberalism and the Good, Routledge, New York, 1990, p. 210. 21 Madison Powers, Ruth Faden, Social Justice: The Moral Foundations of Public Health and Health Policy, Oxford University Press, New York
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
interdisciplinară, în măsura în care unele elemente metodologice, conceptuale sau teoretice din alte domenii ale cunoașterii științifice pot constitui un sprijin pentru înțelegerea mediului social în care ne plasăm în contemporaneitate. Spre exemplu, deși în teoria sociologică nu sunt uzitate ca atare paradigmele aristoteliană, carteziană și newtoniană decât, eventual, la nivel de analiză asupra metodologiilor de cercetare (unde cele două orientări sunt privite, de obicei, într-o poziție de contrast), acestea par să ofere, din perspective diferite, un spectru pentru dezvoltarea teoriilor socioumane în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
of Early Modernity tries to outline more clearly the changes that occur in imaginary modernity and to emphasize the turning elements that are found at the beginning of modernity. The shift from the substantial perception of the world to the Aristotelian view of a mechanical world that seeks the laws of nature, which became the goal of science, was surprised. Another very important element is the shift from a unitary perspective of science to a batch one, a specialized crossing that
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
2005Ă. Direcțiile actuale ale psihologiei persoanei centrate pe narațiune se articulează cu alte domenii de studiu antropologic, care pun, de asemenea, accentul pe hermeneutică. Dintre acestea, menționăm doar două: efortul lui McIntyre (1998Ă de a reîntemeia doctrina virtuților - în sens aristotelian - pe acel aspect al existenței persoanei care implică structural narațiunea, biografia potențială și parțial reală; curentul de sinteză personalistă inițiat de Ricoeur (1992; 1999Ă concepe, din punct de vedere hermeneutic și fenomenologic, persoana umană ca bazată pe limbaj, acțiune, narațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel. Așadar nu este surprinzător faptul că această concepție a reapărut la unii filosofi de formație aristoteliană, precum Bernard Williams 135. Potrivit sentimentaliștilor, noi nu dezaprobăm o acțiune pentru că este vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive să ne bucurăm
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
peste granițe, traducere de Ilie Pârvu, Editura Politică, București, 1977, p. 291. 26. Vezi, de exemplu, Michael Friedman, Philosophical Naturalism, adresă prezidențială la reuniunea anuală a Societății Americane de Filosofie, Pittsburgh, aprilie 1996 și „Kantian Themes in Contemporary Philosophy”, în Aristotelian Society, Supplementary volume 72, 1998. 27. Vezi în primul rând studiul „Empirism, semantică și ontologie”, în care Carnap distinge carcasele sau structurile lingvistice, adoptate drept cadre ale unei cercetări, de cercetările propriu-zise care se realizează în acest cadru și de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adăpostul Ființei, ne spune Heidegger în a doua perioadă a carierei sale teoretice. Și sensul acestei afirmații este mai vast decât simpla situare a adevărului. Pentru că este vorba aici și despre un al treilea tip de adevăr, diferit de adevărul-corespondență aristotelian sau de adevărul-coerență kantian, și anume adevărul semnificație. în general, o dată cu refuzul de a reduce limba la un simplu instrument, ideea acestui tip de adevăr este prezentă în toate orientările care se împărtășesc din această tematizare. La Heidegger, acolo unde
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
iraționale. Când reflectăm asupra dezvoltării teoriei americane în ceea ce privește politica externă, suntem uimiți de persistența atitudinilor greșite care au supraviețuit, indiferent sub ce deghizări, atât argumentelor intelectuale, cât și experienței politice. Odată ce această mirare a fost transformată, într-un autentic stil aristotelian, în căutarea unei înțelegeri raționale, căutarea ne oferă o concluzie reconfortantă și neliniștitoare în același timp: ne aflăm în prezența unor defecte intelectuale împărtășite de noi toți, în diferite moduri și la diferite niveluri. Împreună, ele oferă schema unui fel
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a elementului simbolizat. El se manifestă astfel în mai multe planuri de existență, partea sa de înălțime fiind limitată la discrepanța dintre realizarea metafizică și cea reală. Trecerea de la relativ la sublim este un salt în vid. Nunta alchimică împlinește terminologia aristoteliană, solve et coagula. Meditația are rol de iluminare indirectă, indepărtând obstacolele ce ar împiedica intrarea luminii în noi. Astfel totul e simbol și doar prin el putem ajunge la Dumnezeu. Dincolo de orice distincție și dualitate acolo unde ajungem, trecând prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un tip de comunicare adresată unui public particular, în timp ce sarcina sa este aceea de a analiza și a aprecia metoda cu ajutorul căreia oratorul își difuzează ideile în rândul publicului său"11. Articolul lui Wichelns consolidează, după Griffin, formele de persuadare aristoteliene (logos, ethos și pathos) drept modalitatea prin excelență de a evalua discursul public. Această practică a cercetării, pe care Griffin o identifică drept "metoda neo-aristoteliană (de a practica) criticismul (retoric)"12 a dat norma cercetării academice, în contextul noului apărut
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
noi, printre care Griffin menționează "testarea în eprubetă"19 a canoanelor retoricii clasice, al căror "adevăr principial", de la sine înțeles, de la Aristotel încoace, devine, pentru noii cercetători, ipoteză de verificat prin mijloace empirice. De pildă, ilustrează Griffin, dacă ethos-ul aristotelian se construia în baza unor atribute precum inteligența, caracterul, dar și bunăvoința oratorului față de publicul său, acest lucru nu mai este valabil pentru cercetătorii a căror orientare empirică îi determină să verifice orice astfel de "adevăr", înainte de a îi accepta
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
caracterul, dar și bunăvoința oratorului față de publicul său, acest lucru nu mai este valabil pentru cercetătorii a căror orientare empirică îi determină să verifice orice astfel de "adevăr", înainte de a îi accepta valoarea ca atare. Substitut conceptual al ethos-ului aristotelian, "credibilitatea comunicatorului" ("communicator credibility", în limba engleză) depindea, într-adevăr, așa cum verifică noii cercetători, de factori de competență (inteligența, în speță) și încredere în orator (caracter), însă cercetătorii empirici nu găsesc nici un motiv să alăture intențiile pozitive ale oratorului față de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
îndeobște. Astfel, ne amintim, îndemnați de Edwin Black, că, într-adevăr, Retorica lui Aristotel discută chestiunea provocatoare a dimensiunii morale a caracterului uman ce poate fi inferată cu ajutorul "funcției simptomatice" a discursului. Este vorba, nu-i așa, de ethos-ul aristotelian. Însă, de la Aristotel încoace, adaugă criticul, "suntem mai sceptici în ce privește veracitatea reprezentării"187, cu alte cuvinte am învățat să întrevedem posibilitatea, chiar probabilitatea "ca autorul implicat de discurs să fie (mai degrabă - adăugirea mea) o creație artificială: o persona, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să realizeze metoda neo-aristoteliană"201, în interpretarea sa nouă, "ușor diferită de cele care îl urmează pe Wichelns"202 și care încearcă o analiză critică "ce reinterpretează ușor neo-aristotelianismul - o analiză ghidată de spiritul și, de regulă, de litera textului aristotelian"203, așa cum îl înțelege Hill. Iată interpretarea sa. Forbes Hill declară că, în ce îl privește, "criticismul neo-aristotelian compară mijloacele de persuadare întrebuințate de un orator cu inventarul comprehensiv oferit de "Retorica" lui Aristotel"204. Astfel, continuă Hill, implicația directă
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]