177 matches
-
construite pe fundamentul unor premise majore ce denotă referiri la predicții și valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un exemplu. Nixon declară, cum ne reamintim din partea argumentării, că retragerea imediată
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sa. Iată dovada că președintele întreprinde, realmente, cele mai bune alegeri, din "inventarul comprehensiv" al Retoricii lui Aristotel, pe care, cum vedem, îl respectă cu sfințenie în demersul său discursiv particular. Cu atât mai eficient este discursul, atestă aceeași Retorica aristoteliană, cum foarte bine ne aduce aminte Forbes Hill, cu cât oratorul implică argumentarea logică, a cărei cea mai eficientă formulă, într-un discurs de factură deliberativă, criticul tocmai a descris-o, în " (contextul unui adăugirea mea) cadru care să pregătească
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
îndreptățit să spun că teoria economică pare să fie un derivat logic al unei găuri negre raționalizate, ceea ce este, mă tem, nu doar greu de acceptat, ci mai ales complicat de demonstrat. Totodată, amprenta mecanicismului iluminist, creat pe platforma esențialismului aristotelian, prin care se emite ipoteza fondatoare a teoriei economice, conferă funcției Economiei obiectualism total, ființa umană fiind văzută ca resursă reproductibilă și nu ca factor creator de natură inefabilă. La drept vorbind, Economia s-a dovedit, în ciuda scepticilor, o știință
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a exclus pur și simplu antinomia esențială a limitei, de a fi și de a nu fi (ca posibilitate) demonstrată empiric. Cumva metafizic a eliminat din calea posibilului chiar limita, ceea ce a făcut din experiment un fel de cauză primă aristoteliană. Experimentul însă nu poate, din punct de vedere al ființei, să dovedească ceva sigur în legătură cu limitele decât că ele și sunt și nu sunt (Priest, 2007). Consonant cu această stare a lucrurilor, demonstrația este și mentală (ca exercițiu al cogniției
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Jack 1975. Misinformation and ambiguity in verbal interaction: a northern Thai example. Linguistics 165:63:75 [308]. Bird, Roger 1983. Osborn's concise law dictionary. (ed. a VII-a). London: Sweet & Maxwell [237]. Black, Max 1955. Metaphor. Proceedings of the Aristotelian Society n.s. 57:273-294 [273]. 1983. The prevalence of humbug and other essays. Ithaca, N.Y.: Cornell University Press [105, 267, 270, 287]. Blake, William 1982. The complete poetry and prose of William Blake. Berkeley: University of California Press [309
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
McCarthy, Thomas A. 1973. A theory of communications competence. Philosophy of the Social Science 3:135-156 [106]. Macdonald, Fiona 1990. Man of 1000 faces. Australian Magazine 26-27 mai:44-45, 47-48 [300]. Macdonald, Margaret 1954. [Contribution to] The language of fiction. Aristotelian Society (vol. supl.) 28:165-184 [285]. Machiavelli, Niccolò 1965. The chief works and others. Vol.1. Durham, N.C.: Duke University Press [322]. McKenzie, Donald Francis 1987. The sociology of a text: oral culture, literacy and print in early New Zealand
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
of Chicago Press [163]. Sciama, Lidia 1981. The problem of privacy in Mediterranean anthropology. Ardener, Shirley, ed., Women and space: ground rules and social maps. London: Croom Helm, pp.89-111 [214]. Scriven, Michael 1954. [Contribution to] The language of fiction. Aristotelian Society (vol. supl.) 28:185-196 [285]. Searle, John Rogers 1975, The logical status of fictional discourse. New Literary History 6:319-332 [106, 283]. Seaton, Thomas 1720. The conduct of servants in great families... London: Tim Goodwin [180]. Selling, Lowell Sinn
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
religie - la care asigurarea lui Aristotel potrivit c]reia „maturitatea va aduce un r]spuns” nu poate constitui o soluție. O alt] dificultate legat] de poziția lui Aristotel este c] această unește concluziile sale cu modele de comportament preexistențe. Omul aristotelian este o creatur] a Greciei secolului al IV-lea î.Hr., în multe sensuri incapabil de a fi transportat în alte medii culturale. Socrate și Platon sunt mai puțin înclinați spre critic], în m]sura în care ei doreau s] reformeze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian. Cel de-al doilea a ap]rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni” pentru viața omeneasc] și au susținut faptul c] aceasta este o surs] independent] de obligații generate de voință legislativ] a lui Dumnezeu. Revenirea gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboiul drept, tratament medical, etică afacerilor, drepturile animalelor, situația femeilor și a copiilor ocup] o parte important] a literaturii și a activit]ții academice din domeniul filosofiei morale sau al eticii. 2) S-a observat o revenire la viziunea aristotelian] asupra moralei că problem] de virtute mai degrab] decât de principii abstracte. Alasdair MacIntyre și Bernard Williams, printre alții, au încercat s] dezvolte o viziune comunitarian] asupra personalit]ții morale și a fundamentelor moralei (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). 3
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] recunoaștem c] Platon a elaborat o teorie complet] a dreptului natural, ins] f]r] a o numi așa. Aceast] concluzie surprinde oarecum, deoarece originea teoriei îi este atribuit] în mod obișnuit lui Aristotel, iar o analiz] a perspectivei aristoteliene demonstreaz] c] naturalul nu este echivalat cu imuabilul. În Etică nicomahic], Aristotel distinge între dou] tipuri de dreptate: cea legal] sau convențional] și dreptatea natural] „...care își p]streaz] pretutindeni valabilitatea, indiferent de opiniile pe care le suscit]”. Dreptatea natural
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primar și secundar, dintre care numai ultimul se poate modifica în timp. Aceast] formulare abstract] pare s] modifice problemă în loc s] o rezolve. Pentru scopurile noastre trebuie s] preciz]m dou] lucruri: în primul rând, soluția depinde de reintroducerea concepției aristoteliene asupra schimb]rilor naturale. În al doilea rând, succesul ulterior al teoriei lui Toma din Aquino în Europa Evului Mediu Târziu a semnalat acceptarea capacit]ții dreptului natural de a fi supus schimb]rii. În ciuda unei credințe moderne care susține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and the problem of extrication”, Nuclear Deterrence and Moral Restraint, ed. H. Shue (New York: C]mbridge University Press, 1989). : „Hobbes and „The Beautiful Axiom” ', Philosophy, 90, Nr. 251 (1990a). : „Messy morality and the art of the possible”, Proceedings of the Aristotelian Society. Supplementary Volume LXIV (1990b). Erasmus, Desiderius: The Education of a Christian Prince (1516); traducere și introducere de L.K. Born (New York: 1936). Hampshire, S.: „Morality and pessimism”. Public and Private, Morality, ed. S. Hampshire (Cambridge: Cambridge University Press, 1978). Hobbes
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ri ale unor personalit]ți marcante, precum Ayer, Blackburn, Harman, Mackie, McDowell, Wiggins, Williams și alții. De asemenea, introducerea scris] de Sayre-McCord merit] citit]. Smith, M., Lewis, D. and Johnston, M.: Symposium on 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplemantary Volume (1989). Williams, B.: 'Internal and external reasons', în Moral Luck (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). -----------: Ethics and the Limits of Philosophy (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1985), în special primele patru capitole. 36 Intuiționismul Jonathan Dancy Între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Reasons and Morality (Ithaka, NY: Cornell University Press, 1986). Stevenson, C.L.: Ethics and Language (New Haven: Yale University Press, 1944), capitolul 1. Strawson, P.: 'Ethical intuiționism', Philosophy, 24 (1949), 22-23. Urmson, J.O.: 'A defence of intuiționism', Proceedings of the Aristotelian Society, 75 (1975), 111-19. Williams, B.A.O.: 'What does intuiționism imply?', Human Agency: Language, Duty, Value, eds. J. Dancy et al. (Stanford University Press, 1988), pp. 189-98. 37 Naturalismul Charles R. Pidgen i. Ce este naturalismul? În FILOSOFIE, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de progresul uman. (Prietenia este bun] deoarece este în consonant] cu nevoile umane sau cu natura uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv] din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult decât atât. În primul rând, nu este deloc evident c] poate fi formulat] o teorie naturalist] a „omului bun” f]r] a c]dea în capcana naturalismului sociologic discutat mai sus. În al doilea rând, m] îndoiesc c] noțiunea aristotelian] de funcție poate fi readus] la viat] în cadrul biologiei moderne, mai ales în cazul unei ființe flexibile și aculturate, precum este omul. Acest lucru trebuie f]cut dac] programul dorește s] realizeze ceva concret. Dac] morală se bazeaz] pe biologie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and Ethics (London: Duckworth, 1976). Bibliografie suplimentar] Carson, T.L.: The Status of Morality (Dordrecht: Reidel, 1984). Chisholm, R.M.: Brentano and Intrisic Value (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Clark, S.R.L.: 'The lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 207-23. Pigden, C.R.. 'Geach on „Good” ', Philosophical Quarterly, 40 (1990), 1-20. Putnam, H.: Reason
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 207-23. Pigden, C.R.. 'Geach on „Good” ', Philosophical Quarterly, 40 (1990), 1-20. Putnam, H.: Reason, Truth and History (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). Vezi mai ales capitolul 9. 38 Subiectivismul JAMES RACHELS În anul 1973, conservatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hâre, R.M.: Freedom and Reason (Oxford: Oxford University Press, 1963). -: „Wanting: some pitfalls”, Agent, Action and Reason, Ed. R. Binkley ș.a. (Toronto: Toronto University Press and Oxford: Basil lackwell, 1971). Republicat în Practical Inferences (London: Macmillan, 1971). -: „Principles”, Proceedings of Aristotelian Society, 73 (1972/3). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press, 1989). „Some confusions about subjectivity”, Freedom and Morality, Ed. J.Bricke (Lawrence: University of Kansas, 1976). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
științific] a capitalismului de condamnarea lui furioas]. Cand Marx acuz] capitalismul de faptul c] oprește dezvoltarea potențialului uman și c] împiedic] realizarea lui, el se folosește de judec]țile despre nevoile și interesele oamenilor, si chiar de un cadru naturalist, aristotelian, de idei care privesc natură bun]st]rii și a împlinirii umane. Judec]ți despre ceea ce este bine pentru oameni, despre ce ceea este în interesul lor, sunt cu sigurant] „judec]ți de valoare”, dar nu sunt neap]rât judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și schimbare, Aristotel făce o distincție importantă între două tipuri de schimbări: alterări și transformări esențiale. Prin alterări el înțelege o persistență a substanței, dar o alterare a proprietăților; prin transformări esențiale, înțelege o schimbare totală a substanței. Păstrând distincția aristoteliană, vom înțelege prin alterări: a) transformări ale semnificațiilor elementelor culturale (mituri, tradiții, obiceiuri ș.a.) și b) scăderea treptată a atașamentului pentru anumite elemente culturale (uitare); iar prin transformări esențiale: c) împrumut de elemente culturale și d) creare de noi elemente
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ș.a. Interviurile arată însă că atitudinile tinerilor sunt mult mai nuanțate, în sensul că oscilează de la ignorare la atașament puternic, iar comportamentele se pliază pe același continuum. Datele BCC-2005 confirmă aceste idei, acolo unde informațiile sunt comparabile. Revenind la distincția aristoteliană, indicată în capitolul anterior, putem spune că analiza sugerează posibilitatea existenței atât a unor alterări (tradițiile și sărbătorile apar pentru unii ca fiind desemnificate), cât și a unor transformări esențiale ale identității (apar noi sărbători). Însă, în ansamblu, în ceea ce privește identificările
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identity and global process, Londra, Sage Publications. Frobenius, Leo (1985 [1921]), Paideuma, București, Editura Meridiane. Fukuyama, Francis (1992), The end of history and the last man, New York, Free Press. Gallie, Walter B. (1956), "Essentially Contested Concepts", în Proceedings of the Aristotelian Society, 56, pp. 167-98. Gardels, Nathan (f.a.), Schimbarea ordinii globale, Filipeștii de Târg, Antet. Garfinkel, Harold (1967), Studies in ethnomethodology. Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall Geană, Gheorghiță (2005), Antropologia culturală. Un profil epistemologic, București,: Criterion. Gellner, Ernest (1983), Nations and Nationalism
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]