1,021 matches
-
teoretician, numit pentru această Sfanțul Toma, a fost filosof și teolog, cel mai de seamă reprezentant al scolasticii catolice. Călugăr dominican, discipol al lui Albertus Magnus, a predat filosofia la Paris, Romă, Bologna și Neapole. Fiind continuator al logicii formale aristotelice, Sfanțul Toma aborda realitatea ,, în lumina principiilor analogiei și non-contradictiei, urmărind să integreze gândirea Stagiritului în orizontul concepției creștine despre lume.'' Pentru a defini obiectul logicii, Doctorul Angelic, cum mai este denumit Sfanțul Toma, recurge la una din expresiile: ens
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
să declarăm România al 52-lea stat american, multicultural și multinațional: țară europeană neutră, sub patronaj american (după modelul Elveției), în afara oricărei forme de guvernământ comunist sau capitalism. În fond și la urma urmei, SUA este o creație a Europei, aristotelică, rousseauistă (J.J.Rousseau) și iudeo-mason-creștină. De ce n-ar putea fi și viitoarea Statele Unite ale Europei o creație a Americii, platoniciană și iudeo-mason-creștină, după formula Alianței Z: (Z= LI (lumea interioară), Alianța zamolxiano-eleno-atlantico-lemuriano-danubiano-pontică-creștină? A transforma - prin “Arta-transformării” - Primul Principiu din care
SCRISOAREA NR. 76. DESPRE REGIONALIZAREA ROMÂNIEI ŞI DEZMEMBRAREA STATULUI ROMÂN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragmen_constantin_milea_sandu_1360525871.html [Corola-blog/BlogPost/360384_a_361713]
-
atlasului geografic (cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu, dar DELOC IMPOSIBIL! - putem desprinde chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii redundant-pleonastice (timpul varsă orologii - cf. Meduza) - versuri uimitor de tandre - rar (dar nu... inexistent!) cvasi-vizionare: - Se ivește o altă zăpadă/Verticalizată de jos în sus (cf. Ploaie); - Din istorii cu turci și haiduci/Rătăciți fără
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU by http://uzp.org.ro/un-debut-pe-deplin-onest-meandre-de-catalin-nicolae-moldoveanu/ [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
pretinde că n-are nimic de-a face cu filosofia!), firește că aidoma culturii, ce cunoaște sute de definiții, filosofia a fost definită în fel și chip: de la „bătrâna” definiție atribuită lui Pitagora - „Filosofia este dragostea de înțelepciune”, trecând prin aristotelica definiție „Filosofia este arta artelor și știința științelor” și până în vremurile noastre, când ba se spune cu prudență despre ea că este o formă a conștiinței sociale (dar ce naiba o fi această conștiință socială?!), care reflectă cea mai generală concepție
DESPRE CARACTERUL ŞTIINŢIFIC AL FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1462417458.html [Corola-blog/BlogPost/378840_a_380169]
-
Laboratoire de pathologie bovine 31 avenue Tony Garnier BP 7033 F-69342 Lyon Cedex Germania Bundesforschungsanstalt fur Viruskrankheiten der Tiere Anstaltsteil Insel Riems Boddenblick 5A D-17498 Insel Riems Grecia Laboratorul de microbiologie și boli infecțioase Facultatea de Medicină Veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Campus Universitar GR-54006 Thessaloniki (teste rapide și imunologice) Laboratorul de patologie generală (Morga facultății de medicină veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Giannitson & Voutyra St GR-54627 Thessaloniki (histopatologie) Irlanda Laboratorul central de cercetare veterinară Abbotstown Castleknock Dublin 15 Irlanda
jrc5306as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90475_a_91262]
-
Riems Boddenblick 5A D-17498 Insel Riems Grecia Laboratorul de microbiologie și boli infecțioase Facultatea de Medicină Veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Campus Universitar GR-54006 Thessaloniki (teste rapide și imunologice) Laboratorul de patologie generală (Morga facultății de medicină veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Giannitson & Voutyra St GR-54627 Thessaloniki (histopatologie) Irlanda Laboratorul central de cercetare veterinară Abbotstown Castleknock Dublin 15 Irlanda Italia Instituto Zooprofilattico Sperimentale del Piemonte Liguria e Valle d'Aosta CEA Via Bologna I-148-10150 Torino Luxemburg CERVA-CODA-VAR Centre d'Étude
jrc5306as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90475_a_91262]
-
oscilatorii și ale traiectoriei proiectilelor. Publică în 1632 ‘’Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii’’, lucrare în care se confruntă un adept al lui Aristotel și doi copernicieni, și care se încheie prin punerea în dificultate al adeptului sistemului aristotelic. ”E pur si muove” Lucrarea atrage rapid atenția Inchiziției romane, iar Galileo este acuzat că a contrazis învățătura biblică prin teoria potrivit căreia Soarele ocupă poziția centrală și nu Pământul. Ideea că Pământul nu stă nemiscat în centrul Universului era
Galileo Galilei. Controverse, descoperiri și moștenirea lăsată by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/104658_a_105950]
-
ul (; , "lipsit de sens") este o categorie estetico-literară derivată din cultivarea în fertilele câmpuri ale "artei cuvântului" a principiului aristotelic, "reductio ad absurdum", valorificând în „materie sensibilă“ sensuri „invers-logice“, încât „reversul realului“, „negativul existențial“ se constituie, de fapt, în „soluție revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, și invers. Programatic-esteticește, absurdul se impune ca inconfundabilă dimensiune spirituală / literară către jumătatea secolului al
Absurd () [Corola-website/Science/310164_a_311493]
-
sunt pur intelectuale. Ontologia tomistă are la bază un aristotelism consecvent și este întemeiată pe o ierarhie strictă a ființelor. Preocupat încă din tinerețe de problema clarificării unui vocabular ontologic fundamental, Toma se implică în marea dispută privind interpretarea textelor aristotelice, situându-se, în acest sens, pe traiectoria deschisă de maestrul său Albertus Magnus. Problema unei interpretări corecte a aristotelismului era una cardinală: împreună cu comentariile arabe, aristotelismul era inacceptabil din punct de vedere teologic; pe de altă parte, eliminarea brutală a
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
termenii de "ens" (pl. "entia", fiindul sau ființa concretă, ființarea determinată în multiplu, cea de-aici) și "essentia" (esența), considerați primordiali în ordinea conceperii lor de către intelect. Este o precizare semnificativă, deoarece ea atrage atenția asupra unei distincții de factură aristotelică, cea între „în ordinea naturii” și „în ordinea cunoașterii”. Ontologia lui Toma este, aici, una în ordinea cunoașterii, de unde necesitatea stabilirii unei succesiuni didactice a expunerii. Miza parcurgerii unei ontologii este înțelegerea temeiului, a fundamentului ființei. Dacă ordinea platonician-augustiniană predilectă
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
ordinea cunoașterii”. Ontologia lui Toma este, aici, una în ordinea cunoașterii, de unde necesitatea stabilirii unei succesiuni didactice a expunerii. Miza parcurgerii unei ontologii este înțelegerea temeiului, a fundamentului ființei. Dacă ordinea platonician-augustiniană predilectă era una descendentă, începând de la temei, ordinea aristotelică începe în mod consecvent cu întemeiatul. Toma va începe de la fiind. Tot în manieră aristotelică Toma va spune că fiindul are două accepțiuni: „ceea ce se divide în zece categorii”, respectiv „tot ceea ce poate constitui obiectul (sau adevărul) unei judecăți afirmative
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
succesiuni didactice a expunerii. Miza parcurgerii unei ontologii este înțelegerea temeiului, a fundamentului ființei. Dacă ordinea platonician-augustiniană predilectă era una descendentă, începând de la temei, ordinea aristotelică începe în mod consecvent cu întemeiatul. Toma va începe de la fiind. Tot în manieră aristotelică Toma va spune că fiindul are două accepțiuni: „ceea ce se divide în zece categorii”, respectiv „tot ceea ce poate constitui obiectul (sau adevărul) unei judecăți afirmative”. Conform celui de-al doilea sens, orice obiect sensibil, imaginativ sau inteligibil este fiind, în măsura în care
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
accepțiuni, privațiunile și negațiile nu sunt fiinduri. Avem astfel o bază sigură în a porni pe urmele esenței, adică acel ceva care face ca un fiind să fie așa cum este. Numai din fiind poate fi dedusă esența care, asemeni formei aristotelice, se găsește în lucruri. Abia acum utilizarea judecăților este sigură, neexistând riscul de a opera judecăți fără sens sau conținând ficțiuni. Pornind de la acel fiind care are corespondent real, efortul nostru se va îndrepta acum către identificarea esenței sale, acelui
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
a fi (existența sau ființa). Se obține astfel o ierarhie ontologică în care ființa pură se multiplică în moduri de ființare (esențele sau genurile și speciile), iar acestea, la rândul lor, sunt multiplicate în indivizi (fiindurile). Ei sunt, în termeni aristotelici, substanțe prime. Ceea ce îl interesează pe Toma în continuare este cum poate fi recunoscută esența în substanțe. Trebuie să ținem cont însă de faptul că substanțele sunt de două feluri: simple și compuse. Se revine, în acești termeni, la o
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
avea mai degrabă o descriere de genul: „Socrate este acest om, el are pielea albă, părul scurt, nas cârn, etc”. Tocmai prezența acestor determinații concrete și imposibil de generalizat (căci ele aparțin unui singur individ) înseamnă „materie desemnată”. Celălalt sens, aristotelic, al „materiei metafizice” înțeleasă ca lipsă sau potență, este ceea ce Toma numește materia în „sens comun” sau ne-desemnată (lat.: „"materia non signata"”). Ea nu poate fi indicată sau descrisă tocmai pentru faptul că nu este actuală, nu este manifestă
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
Hasirim". Comentariile sale ale Bibliei constituie opera unui filosof profund. Era extrem de abil în analizarea unui text de unde extrăgea învățăminte etice și religioase. A fost unul dintre reprezentanții peripatetismului, dezvoltat în strânsă legătură cu aristotelismul arab, adică pe baza operei aristotelice comentată de Averroes și de înaintașii acestuia. Studiul matematicii a constituit pentru Gersonides obiectul unor lucrări importante. Astfel, a creat o trigonometrie, în care arată că în orice triunghi laturile sunt proproționale cu sinusurile unghiurilor opuse, descoperind din nou teorema
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
Hills. * Întrebare firească: în ce măsură experiența de gazetar, propria-ți viață, merită să fie transpuse în literatură, dincolo de furcile caudine ale structurilor consacrate? Răspunsul niciodată nu va fi categoric, dar posibil, da. Cu o condiție - textul obținut să juiseze în cadre aristotelice, vizibile, bănuite măcar sau conturate în subsidiar. Vremurile cultural-estetice chiar dacă au furnizat alți parametri de exprimare în literatură, mimesis-ul și catharsis-ul n-au dis părut niciodată (nu luăm în calcul literatura de divertisment și derivatele acesteia). * Se dedică lui
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
substanțială la elucidarea problemelor calității actului de gândire. Pentru logică, metoda este un ansamblu de prescripții obținute prin transformarea propozițiilor unei teorii în reguli de acțiune practică și intelectuală în scopul rezolvării problemelor de logică. Logica de bază (logica tradițională, aristotelică sau generală și logica simbolică modernă, matematică sau simbolică) se caracterizează prin trei metode fundamentale: standardizarea, simbolizarea și formalizarea. Standardizarea logică este transformarea enunțărilor din limba naturală, fără a le altera conținutul, în expresii din care poate fi detașată structura
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
secolul VII Dharmakirti a scris un scurt manual de logică numit „O picătură de logică”. În secolul IX Dharmottara a adăugat acestui manual indian de logică propriile comentarii. În logica indiană există o teorie destul de aprofundată a raționamentelor. Europa Logica aristotelică, în aspectul său formal, a stat la baza scolasticii din Evul Mediu. Anselm de Canterburry (1033-1109) A interpretat natura noțiunilor universale susținând că există în mod real în afara obiectelor singulare și independent de ele formând un fel de esență supranaturală
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
Hispanus Albert Saxonul Raymundus Lulus Țările arabe Ibn Rushd (1126 - 1198) Moise Maimonide (1135 - 1204) Secolul XVI Francis Bacon (1561-1626) În opera Noul Organon a fundamentat și dezvoltat logica inductivă. Poate fi considerat revoluționar în logică, fiind adversar al logicii aristotelice ajunsă prin denaturarea scolastică din instrument al cunoașterii o piedică în calea acesteia. A elaborat inducția științifică. Secolul XVII René Descartes (1596-1650) A combătut logica scolastică medievală și logica lui Aristotel. A formulat patru reguli după care trebuie să ne
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
complex, de la ceea ce este evident la ceea ce este mai puțin evident; 4. a studia obiectul în toate amănuntele lui. În 1662 adepții lui Descartes, Arnaud și Nicole au scris cartea , Logica sau arta de a gândi, apreciată pentru purificarea logicii aristotelice de denaturările scolasticilor precum și pentru valoarea ei pedagogică. Lucrarea a fost numită „Logica de la Port-Royal”. G.Leibniz (1646-1716) A studiat problemele logice în legătură cu sarcinile matematicii și ale demonstrației matematice. A aplicat în logică metoda matematică. A încercat să construiască logica
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
al esteticii și avansarea unui model dinamic al transformării categoriile zise pozitive în cele negative și invers. Sistemul pe care îl construiește Radu Voinescu în „Trivialul“ este, în fond, o întoarcere la vocația categorială consonantă cu datele realității, de tip aristotelic, după două secole de primat al paradigmei instaurate de Kant. Critica literară a lui Radu Voinescu se înscrie unui model cultural, pluridisciplinar. Abordarea operei se face pe trasee convergente, venind dinspre mai multe direcții ale cunoașterii, sprijinul conceptual aflându-se
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
importante teorii joyciene despre artă, teoria estetică și condiția artistului figurează în capitolul al cincilea din "Portret al artistului în tinerețe" și capitolele "Proteu" și "Scila și Caribda" din "Ulise". Opiniile exprimate în "Portret", ancorate puternic în doctrina tomistă și aristotelică despre ordine și "cosmos", par a fi contrazise de evoluțiile ulterioare ale prozei joyciene, care migrează spre dezordine și "haos". În "Veghea lui Finnegan", Joyce concatenează cei doi termeni, formând "chaosmos" ("haos"-"cosmos"), o uniune a contrariilor care îi caracterizează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul "Proteu", Stephen Dedalus își continuă meditațiile despre artă pe plaja Sandymount. Pornind de la tratatele aristotelice "Despre simțuri și sensibile" ("Sense and Sensibilia") și "Despre suflet" ("De Anima"), care definesc cunoașterea umană strict prin mijlocirea simțurilor (a percepției), eroul postulează ideea că ochiul uman nu poate înregistra esența obiectelor, ci doar culori iluzorii aflate la periferia
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
metamorfoză spectaculoasă care demolează vechile convenții artistice. Terenul filozofic, pregătit de cele două capitole care îl preced ("Telemah", o parodie liturgică, și "Nestor", o înfierare a prejudecăților sociale), este în "Proteu" liber experimentului. Capitolul dizolvă, conform lui Umberto Eco, „filozofia aristotelică în muzică marină” prin tehnica monologului interior. Enigmaticul Proteu, zeul apelor schimbătoare, un sfinx al transformărilor multiple, reprezintă astfel simbolul inovației artistice și al cugetului uman, care preschimbă realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]