123 matches
-
creatori l-au acceptat poate că din impulsuri ale subconștientului etnic, primejduit dinspre Est, mai mult ca sigur dintr-o slăbiciune și dintr-o „filosofie a înfăptuirii cu orice preț”. Nu mai punem la socoteală vulgara acomodare la conjuncturi, irepresibilul arivism. Rădăcina actualei porniri antioccidentale, a puseurilor de xenofobie cu privire la minorități și vecini, se găsește neîndoios în mlaștina național-comunismului. Umbra putridă a lui Ceaușescu lansează, grație legatarilor săi declarați ori nedeclarați, în mediul nostru incert, valuri de ură care nu ne
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
s-a confruntat, așa cum ne confruntăm noi, la ceasul de față, cu criza unei societăți parțial primenite, nescutite de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
și în seama contribuției profesorului Motru. Mihai Ralea, în 1924, scria că Motru, prin ,pasiunea ideilor pentru idei", prin absența ,îndărătniciei osificate" și a ,dezorientării lipsită de credințe", este un ,gânditor occidental într-o țară de politică, de afaceri și arivism". D. D. Roșca vedea în el ,un exponent al culturii române în cadrul european", iar Nichifor Crainic îl lăuda pe ,exemplarul academic de o distincție occidentală". Vasile Băncilă, referindu-se la una dintre lucrările reprezentative ale filosofului, scria că ,personalismul energetic
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai de jos conotații morale, precum lașitatea, oportunismul, arivismul abject, capitularea în fața ideilor dominante, fie ele cît de respingătoare. Rinocerii din faimoasa piesă a lui Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din România
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
și am învățat să folosesc niște pantofi de senator pe care mi i-a dăruit fără să-i fi purtat deloc doctorul Rafael Marriaga, membru itinerant al grupului și istoric al orașului, fiindcă îi erau mari. Datorită dinamicii inconștiente a arivismului social am început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu încetam cu
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia caracterului, arivismul, ignoranța, lipsa de talent și diletantismul, atât al istoricului religiilor și orientalistului, cât și al romancierului și eseistului. Cel mai recent procuror, vehement și intransigent, a apărut în 2006 și se numește Cătălin Avramescu. De ce a tăcut până acum e
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
devenit o necesitate. Iată o autocaracterizare: "I-am spus că eu sînt mai violență decît tine fără să-mi fi pierdut bunul simț, ca îndur mai greu decît tine necazurile materiale". Desigur, bunăstarea e apărată că o cucerire personală, eventualul arivism topindu-se în cultură, în muzică, în scriitura literară. Deoarece avem a face aci, neîndoios, cu un condei de scriitoare, Cella e, aidoma tatălui său, o natură artista multiplă (Barbu Delavrancea era nu doar prozator, dramaturg, orator, ci și un
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
suveran, ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și arivism. Tipul uman dominant: omul-massă... Ce părere aveți despre literatura franceză contemporană? Literatura franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
27 ian. 1977), că: "Sîntem la ora cînd ne putem manifesta plenar, fără teama, altădată prezentă, că vorbele noastre nu și-ar găsi ecou". Iată modul în care poate să mintă un intelectual: Nu putem afirma plenar...". Pe dracu'". Despre arivismul lui D.R. Popescu: "D.R. se amăgește să creadă că niște biete interviuri, niște documente inedite ori simpla prezență în revistă a unor nume consacrate rezolvă problemele de calitate, de organicitate și de orientare ale publicației. Fals. O revistă trebuie să
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]
-
toate lucrurile sînt clare. Vede numai ce știe și nu poate să nu știe... Tocmai pentru că vede doar ceea ce știe... * 1954. Sînt dezorientat și în toată vraiștea în care mă zbat, simt cum îmi ies la iveală toate instinctele. Egoism,... arivism,... avariție,... complexe de tot felul. Să parvin. Dar cum? Neavînd toată forța, mergînd doar pînă la jumătate. Mă aflu în preajma unei hotărîri și ca totdeauna mă cuprinde agitația, febra dilemei. Mă apropii de nodul problemei, însă numai atît. Învălui totul
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
tot ce este "en vogue" în politică, artă și literatură, dar care nu înțelege nimic din tot ce vede, aude sau prinde din zbor, avînd în același timp tupeul să scoată în furculiță ignoranța unora și să proiecteze propriul său arivism social asupra altora. Ai vrea să-i spui și amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul lui Henri Beyle), unul dintre creatorii romanului realist francez. A scris proză caracteriologică ce evocă aristocrația pariziană sub Restaurație („Armance“), fenomenul arivismului („Roșu și negru“), corupția din mediul financiar și militar („Lucien Leuwen“) sau moravurile politice și ecleziastice („Mănăstirea din Parma“), dar și nuvele romantice, eseuri, însemnări de călătorie și pagini autobiografice. „Miliardul de la Agenda“ După cum cititorii noștri au putut afla din
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
financiară pe măsura sufletului lor uriaș? Dar asta-i viața: cei cu suflet mic au bani mulți și trusturi de presă, iar cei cu suflet mare au bani puțini și dureri de cap. În acest ținut sterp și arid al arivismului și al celor patru S - sex, sânge, scandal, subcultură, care se extinde zi de zi pe aripile generoase ale globalizării și ale așa-zisului multiculturalism, astfel de manifestări de mică anvergură sunt adevărate oaze de iubire, de pace, de bucurie
FRUMOŞII NEBUNI AI MICILOR ORAŞE ( ION BUDAI DELEANU GEOAGIU-BĂI, DOR DE DOR LEHLIU-GARĂ, ZIUA LIMBII ROMÂNE RÂMNICU-VÂLCEA) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378233_a_379562]
-
se facă util, dar neizbutind prea mult din pricina liotei de revoluționari improvizați, investind "încredere și entuziasm în cealaltă garnitură", ajunsă la putere în 1996, spre a se prăbuși apoi cu totul în "râpa deziluziilor", descoperind la toți "același fel de arivism, același nepotism, aceeași penurie de caractere". Concluzia e amar-sceptică: risipire a fost totul în acest interval de trăire intensă, de activism dezarticulat. A venit totuși ziua fastă, din mai 1991, când și-a reluat jurnalul. A umplut până acum (de
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
găsește bani și salvează Casa Birotteau. Moartea prematură a lui César, învins de propria bucurie, pune capăt în mod brutal proiectelor de extindere. César Birotteau este, între personajele lui Balzac, o natură angelică, în ciuda acceselor sale de vanitate și de arivism. Nici măcar la balul oferit înaintea decăderii sale nu reușește să-ți ascundă originea. Invitatele sale aristocrate nu se sfiesc să-și manifeste disprețul. Nu pot să nu observ că, dacă în loc de uleiul capilar din esența de nuci, César ar fi
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
căzut în dizgrație, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, în urma manevrelor lui Gheorghiu-Dej ce-și dorea monopolul puterii. Străin de orice simțămînt de gratitudine ori de căință, afișînd o pasiune a "disciplinei de partid" ce disimula un resort personal al arivismului, Cameleonea nu doar că nu s-a prăbușit în acel moment critic, ci a fost chiar promovat. A ajuns membru în Biroul organizatoric al CC al PMR. Aceeași malefică "inteligență" a supraviețuirii i-a fost utilă și în iunie 1957
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
ură doar două paragrafe, unde injuriile, denigrarea și mistificarea au drept scop compromiterea adversarului: " Ne-am decis să demascăm minciuna și farsa dlui Mircea Eliade în momentul când am fost convinși că D-sa nu urmărește studiul și reflecția, ci arivismul și inducerea publicului cititor în eroare printr-o șarlatanie organizată temeinic, dacă a participat o întreagă echipă de prieteni, care au scris laudele cele mai crunte pentru acest mărunt geniu miop." îndemnul la lapidare nu este mascat prin eufemisme, ci
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
răului care există latent în oameni și în "lumea fenomenală". Pentru că sunt amândoi purtătorii acestei credințe : pornirea către rău stă ascunsă în oameni, ea poate fi blocată sau activată, oprită sau făcută să debordeze. Mârzea, am văzut, detectase în Dumitrașcu arivismul incipient, semnele poftei de dominare și de urcuș social, premise ale fulminantei cariere politice pe care tânărul jurnalist și universitar o va face, împins de "duhul rău" al lui Mârzea, în Clujul post-decembrist. Nu rămâne însă mult timp pe platoul
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
culturalism și politicianist", cum preconizează programul revistei Kalende. Asta îl supără pe inițiatorul anchetei, care îl "pune la punct" pe temerarul opozant (!) al "noii spiritualități". Sebastian se "amuză" și prin asta stârnește un alt atac dur, cu eticheta infamantă de "arivism" etc. Încă un punct de vedere "în răspăr" îl aplică anchetei pe tema Tânăra generație... problematica ei din revista Vremea 16, unde arată că "tânăra generație" reprezintă o virtualitate, nicicum o poziție supremă în cultura românească de atunci. Scriind despre
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
plezirismului deocheat, complet lipsit de haz, mă scoate din țâțâni superficialitatea și lipsa de proiect a tinerilor. Văd în ei produse defecte ale unei lumi defecte: fie abandonează lupta de la primele înfrângeri, fie calcă în picioare tot ce nu corespunde arivismului frenetic pe care-l profesează. Nu m-ar interesa, așadar, să trăiesc dincolo de orizontul previzibil, al oamenilor pe care-i frecventez de decenii și care continuă să reprezinte pentru mine umanitatea. Detest trăitul abstract, prin procură, comunicarea de la "catedră" și
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și apăra libertatea de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți”. Explicațiile acestei mixturi de defetism și arivism nu șunt greu de găsit. Ele își au rădăcina într-o mentalitate amorala, dominată de ambiția cruntă a afirmării literare, disponibilă tuturor ademenirilor cîrmuirii de ieri și de azi: „Interesul imediat, material, concret, este foarte grăbit. Scuză ființei de excepție
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
Lowry - doar alcoolismul demențial; la Strindberg - doar incapacitatea de a susține o relație maritala nedestructiva; la Oscar Wilde - doar homosexualitatea inacceptabilă în epoca; la Henry Roth - doar incestul din copilărie; la Philip Roth - doar erotomania juvenila; la Mateiu Caragiale - doar arivismul social generat de complexul de paria... și așa mai departe. Punând laolaltă toate aceste constatări de neîmplinire și adaugându-le alte câteva poveri sufletești, putem încerca să întrezărim ce colcăia în subsolul superbei proze a lui John Cheever și în viața
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
rău. În orice caz, se dă la fund, asta e sigur, și într-un fel e păcat, dar ce să-i faci? Ar fi multe de spus aici. N-are deloc o conduită colegială față de mulți dintre noi și un arivism bățos a început să-l roadă, împingându-l la cele mai la cele mai josnice compromisuri, la demagogie etc. Și, în fond, tot nu i se acordă încredere, nici de cei pe care îi linge toată ziua. Știi că familia
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
Și într-o parte și în cealaltă avem un personaj, literat, atras în maelstromul gazetăriei politice. Numai că dacă la Rebreanu subiectul are evoluție epică (Pahonțu urcând toate treptele ierarhice și prăbușindu- se, reparator, la final), aici, în Artemis..., tentația arivismului social lasă locul unei melancolii mai degrabă lirice. Protagonistul (care dă și numele romanului) e un tânăr poet de azi (adică de la finele anilor 2000) pe care succesul de critică îl aduce în vizorul unui important lider al opoziției. Creativitatea
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]