63 matches
-
măsură a proba și noi asemănarea somatică dintre fiu și tată - pe cel din urmă îl întîlneam, între alți rescapați, la Casa Scriitorilor, la finele anilor '60), crescut într-un mediu periferic, Barbu a fost impulsionat de-o feroce energie arivistă. Ea s-a asociat cu vocația sa de ziarist, probabil "fenomenul originar" al producției de care s-a învrednicit. Format "în spiritul și litera" gazetăriei noastre interbelice, mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
a doua parte a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite ariviste, la corupție, la chiverniseala, la orgoliile puterii. A avea șira spinării dreapta li se pare cinicilor o ciudățenie a naturii, le atîta impulsul de contrazicere și impertinenta, nu au pace pînă nu trag totul în jos spre cota de degradare
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
a operelor clasice, admise în principiu, dar de facto supuse unei insidioase prelucrări, în vederea respectării ideologiei. În elogiatul și premiatul pe vremuri film al d-sale, Tănase Scatiu, regizorul Dan Pita îl "stampilează", în consecință, pe boierul Dinu Murguleț, opusul arivistului arendaș, un om rezervat, timid, vulnerabil, dotat cu o bunătate ce-l face simpatic, însă... boier: "Urmărea e că Dinu Murguleț devine în film un fel de tîrîie-brîu, pus să intre în coniventa - cu cine credeți? - chiar cu nemernicul de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
căsnicie în care soțul era un abulic cam dezaxat și băutor de nădejde. Au conceput și un băiat, pe Gabriel. Și cine vedea mama și fiul, cum erau și cum se comportau, realizau, instantaneu, drama lui Bacovia. Dar ea, Agatha, arivistă și bătăios răzbătătoare, și-a transformat viața în cauza existenței lui Bacovia. Dl. Constantin Călin a scris o carte bună, informată pînă la infinitul mic, ce va rămîne drept lucrare de referință pentru cunoașterea omului Bacovia. Îi aștept, încrezător, al
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
cu spiritul sportiv ? De asemenea, echipele sportive ( sau sportivii, în ramurile individuale ) din statele dezvoltate sunt clar avantajate de federațiile internaționale, sunt preferate de arbitri (rareori imparțiali), sunt ajutate sub orice formă. De ce ? Pentru că acolo sunt banii ! În această lume arivistă nu mai valorează aproape nimic sportivitatea în înțelesul ei clasic, nu mai contează sentimentele, fraternitatea, egalitatea șanselor, valoarea intrinsecă, talentul și munca depusă. Nu. Dacă reprezinți o țară mai săracă economic, trebuie să te lupți și cu arbitrii și cu
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
cu greu poate concepe genul acesta de oameni. DNA-ul ne arată cât de jos au putut să decadă aleșii noștri; de 25 de ani clasa politică conducătoare a produs, an după an, politician după politician, un gen de om arivist, lacom și lipsit de scrupule de care s-ar rușina până și Tănase Scatiu...oare nu a venit vremea să ne luăm țară înapoi? Dl. Vâlcov se prevalează în spatele unor concepte la fel de frumoase precum artă pe care o admiră, prezumția
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-și permit să-l folosească, pentru a nu-și insulta interlocutorii. Cînd renunță la limba de lemn, pe care o vorbește cu multă tragere de inimă, Geoană cade în limbajul golănesc al băieților de la UTC, inculți, incompetenți, dar obraznici, ariviști și cinici. Cunoscător dinăuntru al aceste specii, Ion Iliescu l-a dignosticat pe Geoană drept "prostănac", supranume care s-a lipit fatal de atunci pe președintele PSD. Complexat, Geoană care deține tot atîta carismă cît un agent de circulație care
Stilul canci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10771_a_12096]
-
joc al unui adevăr gratuit, lipsit de instrumentul acțiunii în real, al sancțiunilor și al celorlalte măsuri ce se impun pentru curmarea negativului, pe de altă parte libertatea expresiei însăși se întîmplă să fie manipulată, devenind, în mîini nostalgice, revanșarde ariviste ori numai mercenare, o diversiune. Presa nu e decît o țeavă de eșapament, un mijloc de defulare relativ inofensiv. în loc de-a se delecta cu bancuri, la cozi, cetățeanul României de azi parcurge ziarele și ,în originala lui existență de după
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
umane și spații exotice. H.M. descoperă că o corabie este un creuzet al ficțiunii și profită din plin. Intuiește schemele narative și arhetipurile, pe vase diferite regăsește lucruri familiare: „Trebuia să dea în toate călătoriile peste căpitani nebuni și secunzi ariviști? Era oare ceva în vânătoarea de balene care părea să-i întunece sufletele și să-i deformeze pe cei aflați sub vraja ei ucigătoare?” Popasul pe insule, misterele tribului în care ajunge pe Nuku Hiva, evadarea, îi adaugă alte istorii
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
trebuie confundați cu intelectualii al căror surogat sunt, nici cu diplomectualii de carton subțire sau cu invizibilii microintelectuali, nici cu sfioșii cărturari care doar citesc (și, dacă scriu, o fac sub semnul voios al diletantismului asumat), nici cu idealul lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui prestigiu momentan e așa de sus încât, ... Citește mai mult Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
trebuie confundați cu intelectualii al căror surogat sunt, nici cu diplomectualii de carton subțire sau cu invizibilii microintelectuali, nici cu sfioșii cărturari care doar citesc (și, dacă scriu, o fac sub semnul voios al diletantismului asumat), nici cu idealul lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui prestigiu momentan e așa de sus încât, ...
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
trebuie confundați cu intelectualii al căror surogat sunt, nici cu diplomectualii de carton subțire sau cu invizibilii microintelectuali, nici cu sfioșii cărturari care doar citesc (și, dacă scriu, o fac sub semnul voios al diletantismului asumat), nici cu idealul lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui prestigiu momentan e așa de sus încât, mediatizându-și vreunul vreo indignare, câte un băgător de seamă se poate întâmpla să raporteze de ea Stăpânului său baron local, corsar mobil, shogun, mikado, nabab străin sau
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
Dealtminteri, ce fel de existență a avut de-a-lungul vremilor Românul, fie plugar, fie păstor, se pote închipui după ceea ce se vede și azi: la numai câteva zeci de kilometri de Bucureștii rivalizând în lux și risipă cu metropolele cele mai ariviste, întâlnești niște amărîte așezări cu înfățișarea aproape neolitică — satele și cătunele românești. Contrastul acesta e mai elocvent decât volume întregi de istorie. Între sat și oraș a fost și mai persistă pretutindeni un antagonism, la noi însă parcă mai viu
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oarecare, lipsite, în general, de finalitate, dar justificate de autor prin dorința de a povesti lucruri adevărate. Romanul Babylon (I-II, 1921) este în bună măsură o continuare a intențiilor demascatoare din Satire, cu deosebirea că aici principalii vizați sunt ariviștii și îmbogățiții de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
din Delta Dunării și, sub forma unui metaroman indirect, prietenia ciudată între porcarul Obrete, fost ziarist, și Ardiles, vag scriitor în căutare de subiecte, poreclit „Balzac al doilea” sau „cumpărătorul de iluzii”. Dezgustat de lume și în special de colegii ariviști și semidocți, Obrete se retrage din vârtejul evenimentelor („decât să mă las morfolit de porci-vidanjori, mai bine mă fac porcar”), bucurându-se de compania tânărului scriitor pe care încearcă să-l apropie cu mici povești inventate sau adevărate, „mirosind a
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
sau singuri. Se vorbește, de asemenea, despre autoeducație. Un copil se va autoeduca, de cele mai multe ori, în contrast cu situația să de acasă. O familie dezmembrată, părinți alcoolici, indiferenți sau afectați de subcultură, îl vor face pe copil să devină rece, egoist, arivist și în cel mai bun caz le va copia indiferența educatorilor săi. Sunt, bineînțeles, și cazuri mai fericite. Sigur că un rol important îl are școala. Dar școala, de obicei, este percepută doar ca o simplă instituție. Și mai rău
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau Balaban
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
marginea condiției intelectualului central și est-european în lumea contemporană, o condiție asumată și în același timp problematizată de autor. Spirit ecumenic, el nu a știut nici să piardă ceea ce cultura română are bun de oferit lumii, nici să deprindă viciul arivist al supraadaptării la condițiile țării de adopție; dimpotrivă, reacțiile lui Nemoianu la corectitudinea politică a universității și vieții publice nord-americane au fost mereu ferme, chiar dacă adesea sastisite. Savantlâcul și prețiozitatea îl plictisesc, umorul îl prinde, politica îl pasionează și încinge
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, împins de „amicul” său), e un scriitor „cu înzestrări rare”, dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de zece mii de dolari bucata, într-o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distanța. Acum Însă i-ar fi plăcut să-l Întrebe dacă Își rezolvase acele probleme, dacă putea să-l ajute cu ceva - era un om de treabă și, fără Îndoială, era cel mai bun dintre cei care roiau În jurul lui, ariviști și nesimțiți. Bea o cafea cu mine, Îi spuse, invitându-l să se așeze. Dintr-o dată simțea nevoia să nu se mai gândească la vocea metalică a Elsei Benelli - Președintele e În ședință -, la lipsa de menționări din ziar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]