64 matches
-
a operelor clasice, admise în principiu, dar de facto supuse unei insidioase prelucrări, în vederea respectării ideologiei. În elogiatul și premiatul pe vremuri film al d-sale, Tănase Scatiu, regizorul Dan Pita îl "stampilează", în consecință, pe boierul Dinu Murguleț, opusul arivistului arendaș, un om rezervat, timid, vulnerabil, dotat cu o bunătate ce-l face simpatic, însă... boier: "Urmărea e că Dinu Murguleț devine în film un fel de tîrîie-brîu, pus să intre în coniventa - cu cine credeți? - chiar cu nemernicul de
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
căsnicie în care soțul era un abulic cam dezaxat și băutor de nădejde. Au conceput și un băiat, pe Gabriel. Și cine vedea mama și fiul, cum erau și cum se comportau, realizau, instantaneu, drama lui Bacovia. Dar ea, Agatha, arivistă și bătăios răzbătătoare, și-a transformat viața în cauza existenței lui Bacovia. Dl. Constantin Călin a scris o carte bună, informată pînă la infinitul mic, ce va rămîne drept lucrare de referință pentru cunoașterea omului Bacovia. Îi aștept, încrezător, al
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
umane și spații exotice. H.M. descoperă că o corabie este un creuzet al ficțiunii și profită din plin. Intuiește schemele narative și arhetipurile, pe vase diferite regăsește lucruri familiare: „Trebuia să dea în toate călătoriile peste căpitani nebuni și secunzi ariviști? Era oare ceva în vânătoarea de balene care părea să-i întunece sufletele și să-i deformeze pe cei aflați sub vraja ei ucigătoare?” Popasul pe insule, misterele tribului în care ajunge pe Nuku Hiva, evadarea, îi adaugă alte istorii
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre grotesc; el își înjosește personajele, care trebuie văzute ca ficțiuni, uneori, aflate la mare distanță de modelul real. Așa va
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
să nu aibă răspunderi, copii, să nu muncească. G. Călinescu Pascalopol își exprimă iubirea ca o ocrotire paternă a Otiliei, calcul, experiență, subordonarea problemelor personale față de Otilia. Stănică Rațiu consideră iubirea o afacere, un mod de a-și realiza planurile ariviste. Ca și Dinu Păturică, el vede în Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor în organizarea localurilor cu jocuri de noroc și trafic de narcotice. Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și o găsim la Honoré de Balzac, la Nicolae Filimon sau Marin Preda. Descrierea amplă a casei lui Costache Giurgiuveanu este tot realistă și asociază romanele lui Balzac. G. Călinescu Elementele romantice nuanțează textul și-l scot din bezna patimilor ariviste. Romantică este ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu, caracterul excepțional al Otiliei, al lui Felix, precum și structura afectivă a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia și Felix, dintre Aglae și Otilia, dintre Felix și Pascalopol. Problematizarea, analiza psihologică, antiteza, contrastul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sau din întâmplare, sau din curiozitate, probabil hrănită cu o doză de infantilitate, mi-a fost dat să cunosc oameni care aparțineau unor lumi etanșe, fără acces direct unele la altele: hoți, golani, artiști, savanți, literați și pseudoliterați, ratați, ajunși, ariviști, paranoici, activiști, proști, deștepți, lichele, javre. E drept că și mediul pușcăriei, unde găseai tunați și adunați, te ajuta să treci barierele sociale care despart oamenii în viața lor obișnuită. Și cum, vrând-nevrând, am ajuns martorul privilegiat al unei epoci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
asta, cu atât este mai politic. Când într-un om se concentrează dorințe de dominare și se organizează pentru o ascensiune individuală, dar înspre o finalitate colectivă, ele îl lansează în viața politică. Instinctele individuale cele mai rapace și mai ariviste, combinate cu un interes obiectiv, determină configurația omului politic. Acei care n-au decât instincte tari, fără acest interes obiectiv, nu pot fi niciodată mai mult decât tirani sau, în cazul cel mai bun, aventurieri. Problema atât de stăruitoare, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze”; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cât mai multă grație. Pe ceasuri elegante, băuturi fine, În restaurante șic. Însă adevărata obscenitate a banului nu e mai deloc Înfățișată, În nici un fel de literatură. Drumul spre Înalta societate e intersectat de judecata morală, Îmbogățitul e mai totdeauna arivist. Până și În basme, În O mie și una de nopți de pildă, o moștenire fabuloasă sau descoperirea unei comori e cenzurată etic: banii trebuie cheltuiți cumpătat, chiar ajutându-ți aproapele. Mă Întreb dacă există pe undeva povestea care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o carte bună (e drept, împins de „amicul” său), e un scriitor „cu înzestrări rare”, dar e arivist și are geniul (minor al) relațiilor publice; îi place muzica, dar o ascultă la volum maxim, pe difuzoare de zece mii de dolari bucata, într-o cameră antifonată 7. Chiar delicata problemă a homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa acestei femei ariviste, lipsită de scrupule, care i-a întunecat judecata făcându-l să fie, pe final de mandat, de nerecunoscut și nefrecventabil. De fapt, toate aceste derapaje de la analiza obiectivă a istoriei recente au o explicație. Problemele României nu au fost create
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că și la membri vei găsi și oameni inteligenți și proști, și de treabă și canalii, și cinstiți și bandiți. Motivele pentru care acești oameni au intrat în PCR sunt iarăși foarte diferite și nu toate de natură egoistă și arivistă. Mama, fostă "fiică de chiabur", de pildă, a intrat în 1965-1966, când se mai decrispase PCR-ul, pentru că "e bine pentru copii!". Însă tata, deși ne iubea nu mai puțin, n-a intrat niciodată, bazându-se probabil pe faptul că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]