383 matches
-
plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), viziunea poetului pare că se obiectivează: el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist, o tentă sentențioasă; „peisajele” sunt încremenite, Daniel (ipostază a poetului tânăr, în Nouă variațiuni...) rămâne undeva la marginea câmpului, nu coboară în „centru”, în sinele-fântână. Arlechinii sunt umbre, spectacolul trecerii lor e de un tragism și grotesc reținut. În Poemul lunii, onirismul, una din constantele acestei poezii, are specificul unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care vine din sentimentul trecerii și al deșertăciunii lucrurilor, pe de altă parte teama de inconsistență, de „neantul de deasupra” și din interiorul „lucrurilor”. Poemele sunt populate de manechine moarte, arlechini „cu fața ridată de somn”, îngeri înveliți în ziare sau cu ochelari fumurii, lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
piață și a racilelor comunismului în România trimite la un gen de scriitură caracterizat prin finețea observației și ironiei, prezent și într-o serie de articole dedicate unor poeți români contemporani. SCRIERI: Fântâni carteziene, Iași, 1980; Câmp negru, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, 1985; Poezii, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1991; Apocalipsa de carton, Iași, 1993; Urechea de cârpă, Iași, 1993; Mirele orb, Iași, 1995; Nevasta lui Hans, Iași, 1996; Deasupra lucrurilor, neantul - Au dessus des choses, le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
singura să încercare de construi o concepție estetică mai amplă, eseul "Le Rire" (1900): Se face o ciudată confuzie asupra rolului imaginației poetice, crezându-se că ea construiește eroii din bucăți împrumutate din stanga ori din dreapta, așa cum se coase haină lui Arlechin. Din așa ceva nu va ieși nimic viu. Viața nu se recompune. Pur și simplu, ea se lasă să fie privită. Imaginația poetica nu poate să fie decât o viziune mai completă a realității [s.n.]. Dacă personajele pe care le creează
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care se pierd însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță, București, 1970; Peisaje, București, 1975; Solii de toamnă, București, 1978; Arlechin, București, 1982. Traduceri: G. Bacovia, Poezii - Stihi, ed. bilingvă, București, 1972; Povestea frumoasei Hacikazuki. Basme japoneze, pref. Corneliu Bărbulescu, București, 1976; P.K. Iavorov, Versuri, pref. trad., București, 1977; Victor Sivetidis, Fratele meu Prometeu, București, 1980; Gheorghi Semeonov, Dresură liberă, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
martie, Granny Smith din octombrie În aprilie. Rețete Salată rustică de mere Dat pe răzătoare, tăiat În cuburi sau În felii subțiri, mărul se potrivește, după gustul fiecăruia, cu jambonul crud, cu feliuțele de șuncă sau cubulețele de brânză... Mere arlechin Spălați și tăiați miezul unei verze albe. Adăugați 2 sau 3 mere acrișoare (sau dulci, după gustă de culoare diferită, tăiate În cuburi, și 3 ardei grași (roșu, verde, galbenă spălați, curățați de semințe și tăiați. Condimentați cu un oțet
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
respect. Era un om serios. Nu făcea bancuri, zece pe minut, așa cum se obișnuiește în mediul nostru cabotin, nu vorbea mai mult decât se cuvine, nu bătea câmpii când dădea indicații regizorale, nu își propunea să dărâme pereții, să mute arlechinii din loc, să doboare plafonul, ca să dovedească că e "modern". Modern era prin felul în care citea un text, prin felul cum îl gândea. Visarion se comporta tot timpul măsurat. Zâmbea din când în când, atunci când alții se dădeau peste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Colecția MEMORII. 24 Val Gheorghiu este absolvent al Facultății de Litere din Iași. Studii libere de pictură (membru al Uniunii Artiștilor Plastici); numeroase expoziții personale în țară și peste hotare. Volume de proză scurtă: Arlechin în iarbă (1972); Viața în teleferic (1979); Viețile după Vasari (jurnal cu reproduceri din pictura proprie, 1980); Madona cu gîtul lung (1987); Mă-torc în Bermude (1999); Pretențiile barcagiului Caron (2000). Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (2006). Val Gheorghiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut, de la Cupola, cînd, cică, doamnele, și domnișoarele, și domnii și copiii tîrgului veniseră să se... extazieze în fața "Păsării Paradisului", a "Pelicanului", a "Arlechinului cu cocoș", a "Spleen"-ului, a "Saxofonistului" sau a "Splendoarei", deci nu sînt ochioase, ba, ce l-a apucat și pe ăsta, pe... cum spui, tu, că-l cheamă? a, Val Gheorg... hop și el, acum, cu Apocalipsa asta ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care sonda anul trecut terenul, zăbovind o oră în atelierul meu de pe Armeană, se oprise (bănuiam) nu la pînzele mari, de oarecare respirație abstractă, ci la cele medii, tapetînd un perete întreg și frapînd ca un iconostas păgîn: personaje vivante, arlechini, balerine, saxofoniști, însoțite, invariabil, de cîini, pinguini, papagali, totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul aproape coregrafic și, evident, să ia ochii. Fie, mi-am zis. De ce nu aș invesra mult bătutul cîndva: bon pour l'Orient, cu: bon pour l'Occident! Glume. Așa că nu sînt prea departe de V.: în patria pleinairismului fac arlechini, balerine și saxofoniști. (Pe care însă, strategic, nu i-am dus niciodată în personalele mele bucureștene...) Unde-i proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II). Dezolare, nicicînd consolabilă: mi-a scăpat (I). Dacă în personalele bucurește nu mi-am dus niciodată pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi duce desene. Cea de la Căminul Artei (etaj), din 1982, se numea "Copacul" și era prelucrarea laborioasă a schițelor făcute într-o mirifică vară pe colinele Iașilor. Desuet? Ce reconfortant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cultură, în a căror redactare se implică. Încercările poetice, în dicție livrescă, practicând mica emfază a aluziei mitologice, surprind prin gravitatea unor îngândurări. În studenție, D. colaborează la „Dialog” și „Opinia studențească”, semnătura lui reapărând după un timp în „Arlechin”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Echidistanțe”, „Moldova”, „Mesagerul” (Chișinău). În 1992, i s-a încredințat funcția de secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești. Cu Romulus Vulpescu a publicat repovestirea romanelor Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, iar singură, Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin în Alpi, Portul Tarascon) după Alphonse Daudet. Are o bogată activitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
stare, dar situațiile de acest fel sînt deosebit de penibile, deaorece nu se vede nici o cauză precisă ca să se poată încerca o intervenței. I se poate întîmpla și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întîmpla și ipohondrului, dacă este humorist în zilele lui bune, ce i s-a întîmplat arlechinului care i-a cerut sfatul unui medic, în legătură cu melancolia pe care o avea, și a fost sfătuit să se ducă să-l vadă pe arlechin. Gluma care a ajutat de atîtea ori să se evite o primejdie nu ajută acum, pentru bunul motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
joacă împreună. Fiecare brodează la rândul său pe improvizațiile celui de dinaintea lui. Atent la cel mai mic semn pe care-l prinde ca pe o minge în zbor, nu încetează să-și privească partenerul. Evariste Gherardi, care joacă rolul de Arlechin la Comedianții Italieni de la Hôtel de Bourgogne, dovedește originalitatea jocului său, foarte diferit de moda franceză, în Avertisment la Culegere (Avertissement au Recueil), în care colectează mici comedii jucate în franceză de Comedianții Italieni de la 1681 la 169735. Cine spune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom da comedii ale artei, unde vom ajunge! Oamenii sunt sătui să tot vadă aceleași lucruri, să tot audă aceleași fraze, iar spectatorii știu ce trebuie să spună Arlechinul chiar înainte să deschidă gura." (I, 2) Vrând să reformeze comedia, Goldoni îi trasează evoluția, pentru a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale. El desenează acolo o hartă a orașelor Italiei de unde au fost scoase diferitele tipuri, în special cele patru măști principale 57, cei doi Bătrâni, Pantalone, negustorul venețian, și Doctorul, jurisconsult bolonez, cei doi Zanni, valeți din Bergame, Brighella și Arlechin, unul șmecher, celălalt prost. "Pantalone a fost totdeauna venețian, scrie Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]