1,626 matches
-
bastonul ce-l port cu umilință/ ajutând lumea să treacă prin altă poveste/ deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor/ fără s-arunc vina pe nimeni.” Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic: „am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca.” Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John Perse: „Ô toi, desir, qui vas chanter...” Și replica
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ioan_lila_taina_scrisului_36_des_ioan_lila_1346806509.html [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și le duse la căruță. Verifică cauciucurile căruței cu atenție, să nu aibă pană și să fie bine umflate, apoi scoase calul, pe Cătălin, un armăsar de toată frumusețea și foarte cuminte, blând... Zicea tatăl Emanuelei că animalul nu poate fi altfel decât stăpânul și avea dreptate. Il mângâie ușor pe bot și pe cap, scoțându-i un scai încurcat în coamă, apoi îl dirijă ușor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
vorba vine) în care explica detaliat cum a murit el pe front, luptând cu nemții. Însă acum altele erau prioritățile celor două femei. Saveta rezolvă problema spunând tuturor că Filică al ei se purta, de la o vreme, ca un adevărat armăsar, iar biata de ea abia-i mai putea face față, ca să nu mai vorbim că una-două o deranja din muncă și ce să mai spun, cumnatelor, nici la sfânta masă n-are astâmpăr! Perfect! Filică umbla cu pieptul scos ca
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412441895.html [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
lui aievea golul urcând pe boltă în loc de răsărit [82] Golul purtat pe umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
îmbrăcate în alb. Dalia adormi înaintea mamei Minela. Cartea ia căzut din mână, odihnindu-se alături, în timp ce ea continua să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare unde spera să fie plină de iubire, plină de pasiune și de neprevăzut. Încerca să-i deslușească chipul
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
depresiv, închis în sine, introvertit, uneori suspicios chiar și cu cei care îl iubeau, dar totuși corect, responsiv, veșnic oferind o mână întinsă spre ajutorarea celor care îl solicitau. Deseori, l-am simțit obosit, blazat, supărat chiar, dar precum acel armăsar din poveștile copilăriei noastre mânca „jăratec” și se metamorfoza într-un om plin de energie, de farmec, de bunătate... Un fel de pasăre Phoenix! Evadând din izolarea autoimpusa se contopea cu lumea și făcea minuni nu numai ca scriitor, organizator
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_a_plecat_si_ioan_tepele_george_roca_1332956987.html [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
am spus “ăsta erou?”, mimînd un scuipat. Cei care au văzut acest filmuleț sau îl vor vedea, dacă se vor uita atent, vor observa că de fapt nu am scuipat. Ca de atîtea ori, presa a exagerat, făcînd din țînțar, armăsar. În zilele următoare, în ziarul electronic “Napoca News”, cineva (nu importă numele) m-a acuzat că am fost “un răsfățat al regimului communist”. O minciună mai mare nu se putea. Nu am fost niciodată așa ceva, nu am fost membru P.C.R.
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cenzura_nu_a_disparut_in_romania.html [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i de-ntuneric, Îmi fâlfâie în ceafă destinul-păpușar, Orbita-i își urmează itinerarul sferic... Referință Bibliografică: MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1488545683.html [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi ziceau așa, pentru că atunci când mergea la jug, arunca un picior într-o parte - și toate utilajele agricole agonisite de tata și mama de-a lungul căsniciei, muncind, atât pământul ce-l
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Iubirile_unui_pescar_povestiri_pescaresti_si_de_viata_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce zici, după o scurtă pauză, cât să mai sărutăm și buzele paharului cu superbul vin al gazdei
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425974717.html [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariția lordului M.Joseph o surprinse și se retrase după perdea, deși nu erau șanse să fie observată. Camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mănat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1475494282.html [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
Luă sfeșnicul cu trei lumânări și deschise prudent ușa. Totul părea învăluit în tăcere și liniște. Norocoși cei ce puteau dormi. Trecuse ceva vreme de când l-a văzut pe lord urcând în conac. Nu-i ieșea din minte scena cu armăsarul. Îl știa pe M.Joseph distant și pragmatic. Atitudinea lui față de animal era protectoare, atentă. Holurile întunecoase, pustii și neprimitoare luceau de curățenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfățișau pe strămoșii lordului. În ultimul
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1475494282.html [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
arzând de dorință. -Căprioara mea, lebăduță, veverița și privighetoare! Peste câteva zile erau invitați la o petrecere și când se întorceau, ea îi reproșa geloasă. -Toată seara te-ai uitat la tipa de lângă mine și i-ai făcut ochi dulci, armăsarule! Crezi că mai ești în tinerețe când erai necăsătorit și îți spunea lumea taur comunal? -Zău, tu vorbești care ai țopăit toată seara dansând cu prietenul meu, capră ce ești! Parcă erai o iapă în călduri! -Da ce vroiai animalule
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/El_si_ea.html [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
caii sunt ai dumneavoastră, nu este nici o greșeală ! - Și ce să fac eu cu ei ?! - Vă pot da eu o sugestie ! - Care ar fi ?!... Tonul, politicos până acum, se schimbă brusc devenind trivial : - Să te f...... cu ei ! Sunt numai armăsari ! Președintele trântește receptorul în furcă însoțind gestul cu hohote de râs, râsul unui om matur ce are satisfacția continuării poznelor făcute în copilărie și adolescență. Albert, după ce rămâne cu gura căscată, mimează faptul că îi împărtășește veselia. De parcă chiar și-
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1488271841.html [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
-i l-a șters. Mai trăiesc vremea inimii înduioșate Și-a timpului dragostei dintâi, Mai sorb esențe cu păcate Când te roagă Poetul să rămâi... Sunt Visătorul esențelor tari, Un ins grăbit spre ce-o să fie, Las clipele mele de armăsari Să mă tragă-n veșnicie... Sunt poetul esențelor tari Călătorind într-o caleașcă de Poezie. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Sunt poetul esențelor tari / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi
SUNT POETUL ESENŢELOR TARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sunt_poetul_esentelor_tari.html [Corola-blog/BlogPost/356424_a_357753]
-
rânji împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar îngerii
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
regulate plebeimea bulucită pe margini. Chiria pentru un scaun în față e scumpă, dar merită banii, căci spectacolul perindării sutelor de personaje ține peste trei ore. Trec agale caruri alegorice flancate de alaiuri răsărite parcă din basm, unii călare pe armăsari superbi, alții chiar și pe dromaderi. Bubuie asurzitor tobele heralzilor și țiuie bicele păzitorilor ordinii, un fel de bodyguarzi timpurii, îmbrăcați în pânză simplă de sac. Într-un final apoteotic, undeva către miezul nopții, explodează exorbitantele focuri de artificii. Își
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 by http://confluente.ro/Litoralul_spaniol_parada_ca_la_rio_gabriela_calutiu_sonnenberg_1340521588.html [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
te-ai sinucis! De-acum poți să fii cioban. Un post bun este la stână, Cât Becali-i arestat... Lapte ai și-o brânză bună; Nu ca să fii șef la SENAT! - Stai o clipă, Poantă* slabă! Crezi că ești pe-un armăsar? Don Quijote, ești pe-o gloabă, O să-mi plângi cu mult amar Că prea mi te-crezi în vorbă Și-n amicii de trei parale... Nu-i mult, de te frigi c-o ciorbă, O să paști și tu mioare! I-a
Î N O G L I N D Ă ((CE MI-E TANDEA, E ŞI MANDEA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/I_n_o_g_l_i_n_d_a_ce_marin_voican_ghioroiu_1394377747.html [Corola-blog/BlogPost/353666_a_354995]
-
mele! Am fost femeie frumoasă și vitează! Și la urma urmei ce dacă-s sub povara atâtor ani, că doar nu duc animalul în spinare, ci el mă cară pe mine! Și astfel, bătrânica ieșea în fiecare noapte cu un armăsar negru ca pana corbului, ager și puternic. Dar după un timp prințesa Ecaterina intră la bănuială. - Dragul meu, am urmărit în câteva seri de la ferestrele de sus ale conacului cum bătrânica, într-o mantie neagră, dispare călare pe armăsarul său
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
un armăsar negru ca pana corbului, ager și puternic. Dar după un timp prințesa Ecaterina intră la bănuială. - Dragul meu, am urmărit în câteva seri de la ferestrele de sus ale conacului cum bătrânica, într-o mantie neagră, dispare călare pe armăsarul său ca o săgeată spre pădure. - Și mie mi se pare ciudat că ziua se vaită de dureri, iar noaptea cutreieră pădurile și câmpurile fără odihnă, iar în zori se întoarce cu calul spume la gură. Săracul animal a slăbit
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
se pare ciudat că ziua se vaită de dureri, iar noaptea cutreieră pădurile și câmpurile fără odihnă, iar în zori se întoarce cu calul spume la gură. Săracul animal a slăbit de când îl călărește fără milă. Și ce frumusețe de armăsar gras și puternic era! Acum îi ies oasele prin piele, iar când mă apropii de el nechează și sare speriat, de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
se va prăpădi pentru totdeauna! - și cotoroanța îi întoarse spatele și ieși în curte. Prințul și oștenii rămaseră pe moment încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
încremeniți de cuvintele sale. - Lăsați-o să-și ia lucrurile și însoțiți-o până în adâncurile pădurii. De acolo luați-i armăsarul și grăbiți-vă pe calea de întoarcere! - le porunci Ștefan. Baba își strânse lucrurile într-o legăturică, încălecă pe armăsar și însoțită de doi călăreți se afundă în adâncurile pădurii. Când roata de foc a soarelui se apropia de orizontul dinspre apus, baba struni calul și descălecă. - Băieți, soarele este la amiază, iar drumul la întoarcere este la fel de lung. N-
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada în vânt îi dau alură de campion. Când nechează-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Manzul.html [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
mie. Mândră, că pot fi de folos, mă implicam în treburile gospodăriei. Cînd mă vedeau venind la potcovar ceilalți clienți glumeau binevoitori zicând: iată-l pe nepotul lui Hogea, ce faci măi băiete? Roibul a crescut transformându-se într-un armăsar de toată frumusețea, ce a procreat serii intregi de urmași, câștigând multe trofee la întrecerile organizate-n sat vara de hramul bisericii Sfinetei Marii sau iarna, de Bobotează. După mulți ani, pe un hipodrom din Turkmenistan - Așhabat, urmărind întreceri ecvestre
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Manzul.html [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]