754 matches
-
sub formă de banc. Gabriel Diradurian aduce însă și un element nou. În povestea sa, ingeniosul călător era un armean, care se îndrepta spre bogatele sale rude din Occident. Este inutil de spus că însuși autorul cărții este de origine armenească. Despre Gabriel Diradurian se știu destul de puține lucruri. Chiar dacă pînă în prezent a publicat peste zece cărți (majoritatea la Editura Ararat), numele său apare rar în dezbaterile pe teme literare de la noi sau în diversele clasamente care se fac la
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
sufletească a eseistului, potențate prin disciplina unei reprimări: "Specific: privesc Borlovenii cu imensă dragoste, dar nu-mi pot prea bine imagina măcar o vizită scurtă acolo. Să ne gîndim la Eliade, care de asemenea vroia să păstreze Bucureștii (Mîntuleasa, str. Armenească și toate celelalte) ca pe imagini ale memoriei și atîta tot. Poate e trist, dar e adevărat". Nu e mai puțin semnificativă însă reacția tipică pentru regimul nostru politic postdecembrist, de respingere, măcar morală (de regulă nu e doar atît
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
vreun nepoțel mai isteț, și urma interogatoriul: Cum te cheamă... Câți ani ai?... Mergi la școală?... Știi tabla înmulțirii?... Cât fac trei ori patru?... Mă uitam la ei, speriat de interogatoriul lor strâns și, ca să scap, spuneam, scurt, cu accent armenesc: nu știam!... Imperfectul, slăbiciunea fiilor de lângă Ararat! Ca și cum, lor, prezentul nu le-ar fi convenit niciodată, doar ce nu mai este, doar ce-a fost și nu mai poate să fie - rasă veche, obsedată de trecut. Mița îmbătrânise fumând ca
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
George Arion: Mă aflu, din păcate, pentru prima oară, într-o ambianță în care au trăit doi oameni... Doamna Viorica Moisil: N-au trăit doi oameni, trăiesc numai eu, singură, de treizeci de ani. Împreună cu Grigri am locuit în strada Armenească nr. 14; după ce a murit el, casa fiind prea mare pentru mine, m-am mutat aici printr-o întâmplare... - În orice caz, unele lucruri sunt aceleași. - Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta. - Fatalmente
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
multe blocuri la Universitate, în Rosetti și-mprejur", țipau în auzul meu și eu tremuram pentru că acolo le aveam pe Ileana și pe Mona la etajul 3 al blocului din strada Paleologu 5A, la o aruncătură de băț de biserica Armenească. Singurele lumini ce pâlpâiau, se întretăiau, dispăreau și reapăreau țopăind într-un dans macabru erau ale farurilor de la mașini, ale lanternelor, lumânărilor, chibriturilor, feștilelor și altor mijloace improvizate de iluminat. Mergeam ca în transă, cu ideea fixă de a-i
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
din imensele tunuri de coastă de-asupra Avenidei Maceo, cu care se mărginește curtea, N. și un mulatru pirpiriu și foarte șifonat beau direct dintr-o sticlă de coniac. Trec pe lângă ei atât de aproape, încât citesc eticheta: coniacul e armenesc. N. se preface că sau într-adevăr nu mă vede. Încep să reflectez serios asupra dificilei misiuni care i s-a încredințat... Adorm cu greu: }ânțarii tropicelor nu sunt mai puțin mizantropi decât cei din patrie... Hotelul "Nacional". 30.I.
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Pune în coș vreo zece sticle de coniac și cam tot atâtea de holerca din trestie de zahăr. Mă interesez dacă e milionar. Nu-mi poate răspunde, dar îmi arată cu degetul etichetele mărunte, greu lizibile de pe sticle: Dumnezeule! Coniac armenesc de zece ani la prețul celei mai ieftine jumătăți de vodcă de-acasă! Nu resist nici eu tentației: oricum mai îneci amarul necumpărării unui casetofon sau unor blugi valutari... La orele 12 suntem așteptați la oficiosul - lunar - al scriitorilor, "La
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
rasiști: Mihai Polihroniade aparținea unei familii grecești recent asimilate, fiind singurul vorbitor de limbă română din casă și, pe deasupra, căsătorit cu o englezoaică, precum și Constantin Noica, acesta de origine bulgară. "Vintilă Horia-Caftangioglu, Haig, Arșavir Acterian nu și-au renegat rădăcinile armenești", Dan Botta avea în arborele genealogic un filon corsican - ca să nu mai pomenim originea macedoneană a multor căpetenii legionare, Corneliu Zelea Codreanu fiind, însă, cel mai clar argument pentru ceea ce s-ar putea numi răsturnarea complexelor. Proaspăt aclimatizați, ei nu
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
Laura Guțanu Pentru a ajunge acasă la dl. Neagu Djuvara am rătăcit pe străzile din cartierul Bisericii Armenești. Ca un făcut, numerele caselor nu erau 16 peste drum de 17, ci 16 peste drum de 43, după regulile edililor bucureșteni din vremea lui Caragiale. Agitați, în întîrziere, am găsit imobilul unde locuiește gazda noastră de astăzi. Dl Djuvara
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Casa Pogor, sediul Muzeului Literaturii Române, acolo, unde s-a întemeiat Societatea „Junimea”, încă mai este în grija - atunci când au banii cuveniți - zidarilor; bisericile mănăstirești „Trei Ierarhi”, „Sf. Sava” sunt, și ele, în schele, de ani buni. Cât privește Biserica Armenească, ctitorie ortodoxă străveche, după unele ipoteze, înălțată în primul an al statornicirii statului Moldova, te și miri că mai stă pe verticală. Aici, e cazul să reamintim că alt senator de Iași (fost), Varujan Vosganian, marcant membru al comunității armenești
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
Armenească, ctitorie ortodoxă străveche, după unele ipoteze, înălțată în primul an al statornicirii statului Moldova, te și miri că mai stă pe verticală. Aici, e cazul să reamintim că alt senator de Iași (fost), Varujan Vosganian, marcant membru al comunității armenești, n-a făcut absolut nimic pentru salvarea de la o iminentă prăbușire măcar a turlei principale. Într-o stare jalnică se află Palatul Conachi-Cantacuzino, de pe Bd. Carol I, deși a găzduit zeci de ani un trust de construcții, palatul situat peste
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
i-a fost cetățean, a locuit la destule adrese, a vizitat rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori, autorități rezidînd în alte multe locuri, a schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
un ficat foarte sănătos. Stau astăzi și mă gândesc că, dacă nu erau «Tezele din iulie», Conu’ Alecu cu lenea și ezitările lui, Partidul și Securitatea atât de vigilente, astăzi eram de mult un nume pe o cruce la Cimitirul Armenesc. Nu-mi rămâne decât să le mulțumesc și să le port veșnic recunoștință”. Din paginile sale memorialistice, aflăm informații prețioase despre ce însemna, așadar, să fii scriitor în comunism: avantajele financiare, din clipa în care reușeai să publici, păreau suficient
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
și cele ale Combinatului de Carne, pe lângă Parcul de troleibuze nr. 2, plin de mașini abandonate; apoi, lăsând în urmă Centrala Electrică de Termoficare, Combinatul de Vinuri și Șampanie, Centrul de Panificație, Combinatul de Tutun, râul Bâc, Cimitirul Eternitatea, Cimitirul Armenesc, Casa Mateevici, Universitatea de Stat, Universitatea Agrară, Academia, Piața centrală, ajunge la monumentul lui Ștefan cel Mare și de acolo, tăind-o prin parc, pe Aleea clasicilor, poposește, în sfârșit, la Uniune, unde descălecând în grabă, își reazemă fluturele de
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
Turcie, scăpată de sub tutela europenilor, și-a putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică din partea de răsărit a Imperiului, veche aici de trei mii de ani
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
același nume) au dezertat la ruși. Deși faptele n-au fost verificate, e posibil ca un număr de cîteva sute să fi procedat astfel. Autoritățile turcești au invocat aceasta, în fața opiniei publice, drept scuză pentru tratamentul aplicat ulterior întregii populații armenești. La intrarea Turciei în război l-a revocat pe guvernatorul împăciuitor al provinciei, înlocuindu-l cu un altul, cumnat cu unul dintre cei trei conducători ai Comitetului "Uniune și Progres". Cînd armatele rusești s-au retras de pe frontul Caucazului, trupele
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
un altul, cumnat cu unul dintre cei trei conducători ai Comitetului "Uniune și Progres". Cînd armatele rusești s-au retras de pe frontul Caucazului, trupele otomane s-au năpustit asupra propriilor cetățeni, armenii, începînd să-i măcelărească. S-a cerut populației armenești să pună la dispoziția autorităților turcești patru mii de soldați. Armenii din Van au refuzat, văzînd în asta un motiv pentru anihilarea tuturor. Guvernatorul a decis că asta e o rebeliune. S-au declanșat ostilități între turci înarmați și armeni
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
de armata rusă, pe neașteptate reinstalată pe acest front, după cinci săptămîni de așteptare. De îndată a început uciderea unei întregi națiuni, constatată de ambasadorul american prin rapoartele consulilor săi din teritoriu. Au început masacrele, ca, de exemplu, un detașament armenesc de două mii de oameni. Armenii erau suspectați că dețin arme și erau chemați la poliție să le depună. Cei care s-au prezentat au fost considerați răzvrătiți, probe ale revoluției pe care o pregătesc armenii și zvîrliți în închisori. Cei
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
biografia lui Eliade. Pură întîmplare. Deși în natură nu există hazard. Apropierea cred că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
transilvană a satului se desparte Ion Horea cu abia ascuns regret, ci de lume pur și simplu. În rând cu „zidirea stogului” (p. 33), în mitologia lui personală se ivesc și locuri îndeobște lipsite de mitologie: Ferentarii, Podul Basarab, strada Armenească, sudul industrial al Capitalei, Cotrocenii. E, peste tot în acest volum, o neașteptat de delicată poezie a Bucureștilor de azi. O consideram apanajul exclusiv al generației optzeci. Nu e singurul amănunt prin care Ion Horea îmi contrazice așteptările. Si în
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
la Mediaș, din sala unde s-a terminat anul trecut. Traseul lui va putea fi urmărit pe www.pianulcalator.ro sau pe frecvențele posturilor publice de radio. Itinerar Pianul Călător 2012 Mediaș 21 mai Sala Traube Dumbrăveni 22 mai Catedrala Armenească Sighișoara 23 mai Casa de cultură Mamaia 17 iunie Radio Vacanța Buzău 18 iunie Teatrul George Ciprian Focșani 19 iunie Teatrul Dramatic Roman 20 iunie Casa de cultură Caracal 26 iunie Teatrul Dramatic Reșița 27 iunie Casa de cultură Sânnicolau
Turneul Pianul călător revine [Corola-blog/BlogPost/99435_a_100727]
-
cu o naturalețe foarte rar întîlnită. Mahala este una dintre cele mai originale secvențe ale discului, în primul rând din cauza dispunerii armonice a temei aleasă din folclorul lăutăresc. Interesant apare extinderea ariei geografic-muzicale, prelucrarea luminând întorsături melodice de tip azer, armenesc și balcanic (tradiții pe care ascultătorii interesați din România le-au cunoscut, la intervale mari de timp, prin înregistrările sau recitalurile pianiștilor Vagif Mustafa Zadeh, Harry Tavitian, Armen Donelian, Aziza Mustafa Zadeh și saxofonistului rus Anatoli Vapirov, stabilit de mulți
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
urmă amintirile, oase ceva mai îngălbenite. La un moment dat lumea din jurul tău se face atât de mică, încât pur și simplu nu mai ai unde să crești" (p. 80). Cartea șoaptelor, de Varujan Vosganian este un fel de Pateric armenesc în care pildele celor vechi, plecați demult din această lume, stau/ar trebui să stea la temelia personalității celor de azi. Deloc întâmplător, cei aflați în viață (părinții scriitorului, de pildă) nu își au locul în această carte. Experiența lor
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
Cu scopuri lucrative în primul rând, dar și ca efect al convingerii că frumosul e în altă parte decât au crezut cei dinaintea noastră, că frumoase sunt „buildingurile” cu zeci de etaje, cum e acela care strivește, la propriu, biserica armenească și sediul comunității armenilor. De câte ori trec prin preajmă sunt îngrozit. Retorica lui Andrei Pippidi este una a revoltei, a indignării fără margini și câteodată a disperării. Iată cum sună titlurile sale (câteva): „O profanare!”, „Vin sălbaticii”, „Bucureștii se duc”, „Opriți
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
acum. Păcat. Amândoi pe stradă. Ea purta o rochie cu buline. Maro, cu buline. Părul prins la spate într-un coc sever de balerină. Nasul fin, urechile fine, buzele fine, zâmbetul fin, atât de fin, până când, undeva vizavi de Biserica Armenească, zâmbetul se strepezește într-o linie frântă, mâna cu degete lungi (da, și fine) se încleștează pe brațul meu nu de fiu, ci de frate mai tânăr, cu ochi antrenat să evalueze rapid situația. Tata și David pe partea cealaltă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]