753 matches
-
linie defensivă care să-i protejeze de atacurile otomane. Realitățile din regiune erau diferite de cele pe care le raportaseră Comisia King-Crane. Tratatul de la Adrianopol și mai apoi cel de la Kars, combinate, au dus la blocarea ideii fondării unui stat armenesc în regiune. În lunile care au urmat, aplicarea Tratului de la Sèvres a fost suspendată prin semnarea Tratatului de la Lausanne. Lupta armenilor pentru recunoașterea „Armeniei Apusene” a fost zădărnicită, iar regiunea a devenit parte a nou fondatei Republici Turcia. În zilele
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
IRINEL-ADELA, fiica lui Pănulescu Petre și Elena, născută la data de 17 iunie 1964 în localitatea Ploiești, județul Prahova, România, cu domiciliul actual în Germania, 84453 Muhldorf a Inn, Binastr. 1, cu ultimul domiciliu din România, în municipiul București, str. Armenească nr. 10, ap. 17, sector 2. 239. SPIESS VERONICA-ELENA, fiica lui Lazăr Dumitru și Denisa, născută la data de 3 iulie 1971 în localitatea Tulcea, județul Tulcea, România, cu domiciliul actual în Germania, 90411 Nurnberg, Eschenauer Str. 1, cu ultimul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171198_a_172527]
-
se dovedește a fi insuficient, nesatisfăcând necesitățile desfășurării normale a procesului de învățământ. În urma numeroaselor cereri ale direcțiunii liceului, se hotărăște începerea construcției unui nou local pentru gimnaziu. În anul 1895 este inaugurată noua clădire a școlii, situată lângă Biserica armenească Sfânta Cruce. La data de 2 ianuarie 1919, instituția de învățământ își schimbă denumirea în Liceul „Ștefan cel Mare”. De la înființare și până la 1918, în perioada în care Suceava se afla sub stăpânire austro-ungară, școala s-a impus prin rolul
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava () [Corola-website/Science/317569_a_318898]
-
cel armean, până la Poarta Damascului din est, unde face hotar cu cartierul musulman. În cartier se află Biserica Sfântului Mormânt, văzută de mulți ca cel mai sfânt loc al creștinătății. Populația cartierului creștin este în prezent în majoritate musulmană. Cartierul armenesc (, Haygagan T'aġamas, , Ḩărat al-Arman) este cel mai mic din cele patru cartiere ale Vechiului Oraș. Deși armenii sunt creștini, Cartierul Armenesc este distinct de cel Creștin. În ciuda numărului mic de populație din cartier, armenii și Patriarhatul lor rămân independente
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
mulți ca cel mai sfânt loc al creștinătății. Populația cartierului creștin este în prezent în majoritate musulmană. Cartierul armenesc (, Haygagan T'aġamas, , Ḩărat al-Arman) este cel mai mic din cele patru cartiere ale Vechiului Oraș. Deși armenii sunt creștini, Cartierul Armenesc este distinct de cel Creștin. În ciuda numărului mic de populație din cartier, armenii și Patriarhatul lor rămân independente și formează o prezență viguroasă în Vechiul Oraș. După războiul arabo-israelian din 1948, cele patru cartiere ale orașului au intrat sub control
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
limitat expansiunea proprietăților bisericești. Războiul din 1967 este ținut minte de locuitorii cartierului ca un miracol, după ce două bombe nexplodate au fost găsite într-o mănăstire armeană. Azi, peste 3.000 armeni locuiesc în Ierusalim, dintre care 500 în Cartierul Armenesc. Unii dintre locuitorii temporari sunt studenți la seminar sau lucrează ca funcționari bisericești. Patriarhia armeană deține terenuri în acest cartier și are proprietăți însemnate în Ierusalimul de vest și în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
în cursul luptelor, indiferent de cine a cauzat dauna. Cartierul evreiesc (, "HaRova HaYehudi", numit familiar de locuitori "HaRova", , "Ḩărat al-Yahūd") se află în sectorul sud-estic al orașului fortificat și se întinde de la Poarta Sionului din sud, face hotar cu Cartierul Armenesc în vest; se întinde de-a lungul Cardo spre Strada Chain în nord și se extinde spre Zidul Plângerii și Muntele Templului. Cartierul are o istorie bogată, cu o prezență iudaică aproapre continuă din secolul 8 î. Hr. În 1948, populația
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
scot de acolo cu bătaie... A.S.: Și unde v-ați dus? </b> M.I. Am căutat prin parcuri, e un parc la Moșilor în spate, suntem mai obișnuiți cu zona aia. Acolo am stat vară. Toamnă am venit aici în zona Armeneasca, proprietarul știe. Stăm la demisol și păzim casă și avem grijă de ea. A.S.: Câți stați aici? </b> D.M.: Suntem patru familii, noua adulți și cinci copiii de la patru ani în jos. A.S.: Cum ați găsit vila asta? </b> M.
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
lega Erevan de Gyumri (Alexandropol), Tbilisi și Julfa. În anul 1913 orașul este legat la o rețea telefonică. Armenia a fost un timp scurt între anii 1917 și 1920 independentă înainte de a fi integrată în URSS, devenind Republica Sovietică Socialistă Armenească. În această peroadă are loc un proces intens de rusificare a Armeniei. În oraș după al doilea război mondial se va lucra la construirea de poduri și clădiri cu prinzioneri germani. Protestele antisovietice ale armenilor s-au intensificat în anii
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
artistice, mii de pagini de cronici. Vosganian povestește: „Personajele din carte au existat iar evenimente descrise s-au petrecut într-adevăr. Traducătorul meu spaniol, Joaquin Garrigos, a vrut să se convingă de asta și atunci l-am dus în cimitirul armenesc din Focșani unde, cu cartea în mână, a căutat - și a găsit - pe cruci numele personajelor din carte, inclusiv vestitul cavou unde bătrânii armeni ai copilăriei mele se adunau ca să vorbească despre abdicarea regelui Mihai, despre înăbușirea revoltei lui Imre
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
sine. Este într-adevăr, vorba de tragedia poporului armean, dar este vorba și de tragedia altor popoare, este vorba de tragedia tuturor celor care au suferit istoria, în loc să o trăiască. Cartea șoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduță armenească din Focșaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite și miresmele din cămara bunicii Arșaluis, printre bucoavnele și fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
mare măsură era muntos și sec; din toată populație de 100 mii de persoane, aproape 80% era compus de musulmani, iar 20% de creștini". O parte din populația armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armenești istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenția Rusiei Țariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creștine. Astfel
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de-a lungul Șoselei Bucium. Denumirea hanului provine de la faptul că trecătorii intrați în han erau serviți cu trei sarmale . Erau servite aici bucate alese și vinuri din Podgoria Bucium, dar și din alte podgorii. Între documentele găsite la Biserica Armenească din Iași de către istoricul Nicolae Iorga, se află un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 prin care doi negustori armeni ajunși în fața preotului-paroh dezbăteau tocmai arendășia hanului "Trei Sarmale" . În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]
-
compozitor comunist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1952. s-a născut la data de 15 septembrie 1908 în orașul Iași, ca fiu al cunoscutului ziarist Emanoil Socor (1881-1951), descendent al unei familii cu rădăcini în comunitatea armenească. A urmat cursurile primare și liceale în Iași, efectuând apoi studii la Conservatorul din București (1927-1929), având ca profesori pe Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi și Constantin Brăiloiu. Urmează, apoi, studii de perfecționare la Conservatorul din Leipzig cu maeștri ai compoziției
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
turcice, dar chiar și mai mult, până și marile civilizații antice precum cele din chineză, indiană, egipteană sau etruscă sunt de origine turcică. Clive Foss, profesor la „Ancient History at the University of Massachusetts”, Boston, expert în emisiunile de monede armenești antice, a întreprins o cercetare arheologică cuprinzătoare în Turcia. În articolul său „The Turkish View of Armenian History: A Vanishing Nation” el a remarcat că guvernul turc a schimbat în mod sistematic numele satelor, pentru ca să sune mai turcește. Orice denumire
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
XVII-lea, în 1654 călugării franciscani au înființat aici un han, în apropierea locului unde se află acum mănăstirea Sf. Petru. Cu timpul, s-au reconstruit unele biserici, s-a ridicat o moschee și s-a deschis și un han armenesc. La sfârșitul veacului al XVII - lea Yaffa este încă o așezare mică de 400 de case ,lipsită de ziduri exterioare. La mijlocul secolului al XVIII-lea guvernatorul Gazei, Hussein ben Radwan inițiază lucrări de refacere a Yaffei și în speranța unor
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Nuri Pașa a atacat orașul Baku, apărat de forțele australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel Charles Dunsterville. Generalul Dunsterville a ordonat evacuarea trupelor din Baku pe 14 septembrie și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a populației armenești a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Strada Mărășești, pe direcția nord-sud. Alte axe rutiere principale sunt: Bulevardul George Enescu și străzile Mărăști, Zamca, Grigore Ureche, Narciselor. Pe teritoriul cartierului Zamca, care este una dintre cele mai vechi zone ale orașului, se găsesc două lăcașuri de cult armenești din perioada medievală: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de Strada Zamca, unde se află cimitirul armenesc al orașului și Capela Pruncul (1902). Zamca este un cartier mixt (blocuri
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
cele mai vechi zone ale orașului, se găsesc două lăcașuri de cult armenești din perioada medievală: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de Strada Zamca, unde se află cimitirul armenesc al orașului și Capela Pruncul (1902). Zamca este un cartier mixt (blocuri și case) și este împărțit în: Cartierul Areni este poziționat între George Enescu (la vest), zona centrală (la est) și Zamca (la nord), pe locul unde mai demult
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Palatul Domnesc) a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent se află în ruine. În vecinătatea estică se întindea vechea zonă comercială a orașului, astăzi demolată aproape în întregime. Aceasta se continua către Zamca cu zona armenească, care există în mare măsură și în prezent. În Centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală și care reprezintă puncte de atracție turistică: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (cu Biserica Sfântul Gheorghe, monument
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
cel Nou (cu Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu religios al orașului), Biserica Sfântul Dumitru (cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș), Biserica Coconilor, Biserica Învierea Domnului, Biserica Sfântul Nicolae și Biserica armenească Sfânta Cruce. O parte dintre edificiile care au devenit reprezentative pentru Suceava au fost construite în perioada regimului comunist: clădirea în care a funcționat Cinematograful „Modern” în perioada 1959-2010, iar astăzi găzduiește Centrul Cultural „Bucovina”, palatul Casei de Cultură, proiectat
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
dintre cele mai vechi orașe din România și fostă capitală a Principatului Moldovei, dispune de numeroase obiective istorice și turistice, răspândite pe teritoriul localității și în împrejurimile sale. Orașul se remarcă prin numărul ridicat de vechi lăcașuri de cult ortodoxe, armenești, romano-catolice, evreiești etc. Aceste edificii religioase sunt o dovadă a diversității etnice și a multiculturalismului așezării. De asemenea, în Suceava există mai multe clădiri cu valoare de monument istoric, majoritatea construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Suceava există mai multe case vechi, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010. Majoritatea sunt locuințe private și sunt localizate în vechea zonă armenească a orașului: Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava este singura instituție de învățământ superior a orașului. S-a înființat în anul 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani. În 1976 s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior, cu
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Golden Apricot" de la Erevan (ediția 2007) și nominalizat la categoria "Best Documentary Film", la Festivalul AFFMA (Hollywood 2007). În colaborare cu redacția Minorități, din Televiziunea Română, a realizat o serie de documentare despre armeni dintre care menționăm: "Manuc Bey Mirzaian", "Strada Armenească", "24 Aprilie zi de comemorare a Genocidului armean". A realizat interviuri pentru aceeași redacție cu personalități ale comunității armene. A coordonat ediția noua a Anuarelor de cultură armeană "ANI" : vol. I - București (1994) ; vol. II - București (1995-1996) - împreună cu Bedros Horasangian
Mihai Stepan-Cazazian () [Corola-website/Science/334762_a_336091]
-
ca urmare stării de sănătate precare, Leon Kalustian pleacă la Focșani, unde va fi îngrijit de cele două surori ale sale, Vartuhi și Satenig. În scurtă vreme, la 24 ianuarie 1990 se stinge din viață. A fost înmormântat la Cimitirul Armenesc din Focșani. A fost condus pe ultimul drum, printre alții, de Andrei Bordeianu, Vartan Arachelian, Paul Lăzărescu, Nicolae Arsenie, Valeriu Râpeanu, Jeana Gheorghiu.
Leon Kalustian () [Corola-website/Science/333720_a_335049]