16 matches
-
a fost un sinod național ținut în Dordrecht în 1618-1619 de Biserica Reformată Olandeză pentru a rezolva o serioasă controversă provocată în bisericile olandeze de răspândirea arminianismului. Prima întrunire s-a ținut pe 13 noiembrie 1618, iar întrunirea finală, a 154-a, pe 9 mai 1619. Au fost invitați și reprezentanți cu drept de vot din Bisericile Reformate din opt țări străine. "Dort" era un termen englez
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
bună voie de păcate, să accepte plata păcatului său de către moartea lui Cristos și să declare că Isus este Domnul (vezi Ioan 3:14-18 și Fapte 10:34-43). Cu toate acestea, soteriologia baptistă cuprinde aproape toate vederile de la calvinism la arminianism. Unele biserici baptiste liberale (Alliance of Baptists, ) accepta homosexualitatea, insa cele mai multe (Southern Baptist Convention) o resping. Din cauza stilului congregațional de guvernământ bisericesc, doctrina despre următoarele probleme variază mult într-o biserică și alta: Asupra unora din aceste puncte, baptiștii români
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
particulariști. Ambele grupări au avut membri pelerini, care au călătorit către America pentru a evita persecuția religioasă din Anglia și Europa și care au întemeiat biserici baptiste în tinerele colonii. Baptiștii particulariști și generaliști nu erau de acord în controversa arminianism versus calvinism, până la formarea în secolul XIX a Uniunii Baptiste a Marii Britanii, sub Andrew Fuller și William Carey, în scopuri misionare. Baptiștii americanii au urmat la scurt timp acest model. Această perspectivă este cea mai obișnuită între baptiștii moderni, fiind
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
legată de istoria timpurie a baptiștilor și de diferențele dintre cele două tipuri de baptiști: generali și particulari. La începutul secolului al XVII-lea, baptiștii englezi reprezentau doar o serie de biserici din Anglia, și nu o denominație. Odată cu apariția arminianismului cam în același timp și bisericile baptiste au adoptat ideea că mântuirea creștinului depinde doar de alegerea fiecărei persoane în parte. Aceste idei au stat la baza învățăturii baptiștilor generali. De cealaltă parte, au existat și baptiști care nu au
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
același timp și bisericile baptiste au adoptat ideea că mântuirea creștinului depinde doar de alegerea fiecărei persoane în parte. Aceste idei au stat la baza învățăturii baptiștilor generali. De cealaltă parte, au existat și baptiști care nu au adoptat învățătura arminianismului și ispășirea generală, ci au susținut că mântuirea este dependentă doar de alegerea suverană a lui Dumnezeu. Ei sunt baptiștii particulari; ei credeau că Isus a murit și a înviat doar pentru mântuirea celor aleși de Dumnezeu. În timp ce diferențele teologice
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
un rezumat al judecăților (sau canoanelor) stabilite de Sinodul din Dort și publicate în Controversa quinquarticulară ca un răspuns punctual la cele cinci puncte ale remonstranților arminieni. Prin urmare, ele au doar funcția de a rezuma diferențele dintre calvinism și arminianism și nu ar fi un bun rezumat al scrierior lui Calvin sau a teologiei Bisericilor Reformate în general. Într-adevăr, Calvin nu a discutat niciodată pe larg în scrierile sale doctrine cum ar fi ispășirea limitată, ci doar a implicat
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
regelui, a amânat următoarea sesiune până în luna martie, numeroși deputați l-au atacat verbal și amenințat, iar alții au închis aula, forțându-l pe acesta să continue sesiunea. Un deputat a citit o scrisoare, în care condamna politica suveranului în privința arminianismului, colectarea taxelor și a catolicismului. Acesta a declarat că cine plătea impozitele fără acordul Parlamentului, era un dușman și un trădător al patriei. Pentru Carol I,( care deja amenințase că va guverna singur, fără ședințele indisciplinate ale Parlamentului), era prea
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
că trebuia abolit complet calvinismul, în favoarea unei liturghii anglicane. Liturghia trebuia celebrată cum era prevăzut în Book of Common Prayer, iar arhitectura internă a Bisericii Anglicane trebuia reorganizată astfel încât să sublinieze sacramentul altarului. Laud era și un adept activ al arminianismului, promovat de Iacob Arminius. Pentru a-i pedepsi pe cei care se opuneau deciziilor sale, Laud s-a servit de două dintre cele mai temute organizații religioase din acea epocă "Court of High Commission" și "Court of Star Chamber", care
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
fost nevoit să-și dea acordul. Cu toate că regele a acceptat Petiția, parlamentul a tergiversat votarea taxelor tonnage and poundage, acordând numai câteva subvenții secundare. La convocarea din 1629, în loc să rezolve problema principală, parlamentul a abordat probleme de natură religioasă, atacând arminianismul 19 sprijinit de Carol și acuzând colectarea ilegală a taxelor. Regele a dat semne că urmează să dizolve parlamentul, dar Camera Comunelor a apucat să voteze cele Trei rezoluții prin care era declarat inamic public 1) oricine va încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care găsiseră niște drepturi arhaice în hrisoave vechi, regele restabili unele taxe căzute în desuetudine"20. În această perioadă a avut loc o represiune dură a puritanilor, orchestrată de Biserica Anglicană condusă de arhiepiscopul William Laud, o figură importantă a arminianismului. Momentul culminant l-a constituit tentativa de a impune scoțienilor prezbiterieni ritualul anglican, ceea ce a determinat o puternică rezistență din partea prezbiterienilor scoțieni și o radicalizare a rezistenței puritanilor englezi. Carol a încercat, în 1639, să înfrângă rezistența Scoțiană prin forța
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu lui Dumnezeu, ci partidei regaliste al cărei agent a fost de la bun început. Prin aceasta, Hobbes ilustra modul în care ierarhia bisericească anglicană justifică prin jure divino o autoritate care este numai civilă și lumească. În plus, el ataca arminianismul la care aderase Bramhall și pe care îl făcea responsabil de producerea războiului civil. În 1658, Bramhall a publicat The Catching of Leviathan, scriere care a determinat în mod decisiv atitudinea față de Hobbes, pe toată durata Restaurației. Hobbes era acuzat
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nici interzise de excelența superiorului"81, despre care Dumnezeu nu a spus nimic. Dificultățile de acest tip au generat o serie de erezii în cadrul protestantismului și au provocat reacții dure ale calviniștilor, în special ale puritanilor (prezbiterieni și independenți). Astfel, arminianismul susținea că sursa obligației morale se află în rațiune și în armonia lucrurilor, precum și în utilitatea virtuții, în timp ce arianismul vedea sursa obligației în natura lucrurilor; socianismul postula că rațiunea umană este suficientă pentru a descoperi natura și obligația virtuții, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
suficientă pentru a descoperi natura și obligația virtuții, iar deismul admitea că obligația se bazează pe utilitate și pe natura lucrurilor, iar rațiunea este singura lumină naturală a omului. În ceea ce îl privește pe Grotius, el a fost acuzat de arminianism, iar aceasta explică de ce puritanii din Anglia care argumentau împotriva patriarhalismului, dar și împotriva lui Hobbes, nu au folosit doctrina lui Grotius. Aceasta ar fi permis să fie criticată teoria lui Hobbes printr-o versiune anti-absolutistă a dreptului natural, bazată
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ca acestea să fie acordate și cu mult înainte ca negocierile să se fi terminat". Michael J. Braddick, The Nerves of the State: Taxation and the Financing of the English State, 1558-1714, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 52. 19 Arminianismul a luat naștere în Olanda, ca o mișcare calvinistă heterodoxă inițiată de Jacobus Arminius (Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism. În contextul războaielor religioase, poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei. Din Olanda, arminianismul a migrat în Anglia, unde a găsit un teren favorabil în teologia anglicană și în politica regilor Stuart de a frâna dezvoltarea puritanismului. Arminianismul s-a opus calvinismului în 5 puncte esențiale legate de liberul arbitru și de consecințele alegerii
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei. Din Olanda, arminianismul a migrat în Anglia, unde a găsit un teren favorabil în teologia anglicană și în politica regilor Stuart de a frâna dezvoltarea puritanismului. Arminianismul s-a opus calvinismului în 5 puncte esențiale legate de liberul arbitru și de consecințele alegerii cu privire la condiționarea elecțiunii, mântuirea universală, acțiunea duhului sfânt și pierderea grației. În anglicanism aceste puncte au dus la radicalizarea episcopalismului și chiar la două
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]