1,748 matches
-
nu-l voi cunoaște niciodată, și care nu mă cunoștea decât prin intermediul chestionarelor. A doua zi, am înaintat un recurs. „Un recurs în anulare” potrivit corespondentului meu. Nu mai redactasem niciodată o scrisoare atât de fals personală, atât de stupid arogantă și totodată rugătoare. Nu mai înregistrasem curgerea zilelor. Mai, iunie, iulie. Exista doar apartamentul acela, pe care îl umplusem cu obiecte vechi și cu senzații de odinioară, muzeul acela dezafectat, al cărui conservator inutil eram. Și absența celei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Très-Fort”; YA „the Irresistible”; Arb „the All-compeller”. Apare o singură dată, în celebra serie de nume divine de la 59, 23-24, fiind plasat între al-‘Azz și al-Mutakabbir. Aplicat oamenilor, acest calificativ are un sens peiorativ: „trufaș”, „violent”: un stăpân arogant și brutal. Comentatorii explică acest lucru arătând că omul, plin de lipsuri și defecte, greșește dacă se erijează în stăpân, în vreme ce All"h este cu adevarat Stăpânul absolut. Exegeza acestui nume este foarte asemănătoare cu cea a lui al-Mutakabbir105. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest caz constatarea că la întrebarea "Ce este caragialismul?" nu se pot da decât răspunsuri aproximative, o definiție apodictică fiind de-a dreptul arogantă. Reducerea la o relație sintetizatoare se impune însă cu stringență, dacă ne propunem să demonstrăm instaurarea unei tradiții de tip caragialian în proza și în dramaturgia românească. Îndrăznim, așadar, să conferim termenului două accepțiuni. În primul rând, denumim prin caragialism
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest sens, Heinrich F. Plett extinde evantaiul de variante ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se rezolvă însă cel mai adesea prin alunecarea într-un comic grotesc ivit din înțelegerea retrospectivă ca episod revelator care anticipă invariabil moartea personajului "intrat la o idee". Fără pretenția arogantă a epuizării temei legate de reprezentările grotescului în literatura română, prezentul subcapitol reține drept concluzie faptul că modul grotesc, ca și cel ironic, n-a fost cultivat cu asiduitate de scriitorii români, deși la Caragiale se pot descoperi suficiente resurse
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
with her, Or cease your quest of love? BURGUNDY: Most royal Majesty, I crave no more than hath your Highness offered, Nor will you tender less. Că vrut-ai să mă faci să calc ce-am spus, Lucru-ndrăznit nicicînd, si arogant Te bagi între sentința-mi și puterea-mi, Ceea ce-n firea-mi, nici în rang nu rabd, Puterea-ntreagă-avînd, ia-ți plata, dar. Cinci zile-ți acordăm de pregătire Spre-a te feri de relele-astei lumi, Si într-a șasea, să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
o aține - Nu te-ntrista de-al lor oprobiu, Să-ncerci mereu să faci mai bine. Să fie nou. Să fie propriu. Iată de pildă cum prin intermediul unei imagini viguroase se comunică indignarea pasională a poetului, revolta sa față de fățărnicia arogantă și spiritul sufocant de care sunt contaminați unii critici: Alt mers decât în cărucioare Nu vor, betegii, să permită: Și gem, de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
distra. Dar eram efectiv disperată, ok? Și n-au văzut nimic, oricum.) — Lulu! zic cu un zîmbet chinuit. Ce mai faci? Nu știam că vii și tu azi! — N-am știut nici eu! Are glasul atît de ascuțit și de arogant, că mă crispez. — Mi s-a oferit o posibilitate neașteptată de promovare. Pentru cartea de gătit pentru copii! — Da, mi-a spus Suze despre ea. Felicitări! — Felicitări și ție! Se uită la burta mea. — Poate ne mai Întîlnim. Să vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ceea ce trebuie, zic imediat. Știi prea bine. Luke Încuviințează. — Știi, deja mă simt liber. Mă agresau cumplit. Agresau cumplit Întreaga firmă. — Exact! N-ai nevoie de ei, Luke! N-ai nevoie să te ții de fundul nu știu căror directori aroganți de companie, care-cred-că-lumea-e-a-lor... Luke ridică o mînă. — Nu e chiar așa de simplu. Trebuie să-ți spun ceva. Se oprește, continuînd să amestece mecanic În cafea, cu chipul tensionat. — Arcodas nu ne-a plătit. — Poftim? Mă holbez la el, nedumerită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Will you wake him? No, not I, / For if I do, he's sure to cry“. Se crede că Little Boy Blue este Thomas Wolsey, figură importantă din guvernul regelui Henric al VII-lea (1515-1529), un bărbat foarte bogat și arogant, numit și „Boy Bachelor“, În urma obținerii licenței la Oxford la vîrsta de doar 15 ani. A stîrnit atîta ură În jur, Încît i-a fost confiscată averea și a fost distrus. Descendenta unei familii aristocratice britanice, căsătorită cu Imran Khan
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mașina pe drumuri pline de gropi, care se tot reparau. În cele din urmă am priceput și eu: reparațiile nu trebuiau să se termine niciodată. Era deci mereu de lucru. O fi din cauza mulțimii. Habar n-am. New Yorkezii sunt aroganți, dar plini de viață, de energie... și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alta și din mila oamenilor. A trăit în singurătate, a sfârșit în mizerie. Contemporana ei, Doamna Murasaki Shikibu (978-1016), rivala ei, autoarea operei Genji Monogatari / Povestea lui Genji, altă valoare a literaturii clasice japoneze, a descris-o ca fiind o arogantă ce se credea deșteaptă și care era de fapt o ușuratecă. Însemnări de căpătâi, scrisă în perioada 995- 1012, copiată și recopiată de-a lungul veacurilor, cu adăugiri apocrife ce îngreunează identificarea textului original, cuprinde, în edițiile moderne, aproximativ 300
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un tânăr de șaptesprezece ani, infantil ca și comportament, irascibil, alcoolic. Căsătoria a fost un eșec. Din cauza unei fimoze, rezolvate ulterior, Petru a dezamăgit-o sexual pe tânăra mireasă, și-a construit apoi un complex față de ea, s-a purtat arogant și brutal iar ea a intrat într-o bulimie sexuală, angajându-se în relații extraconjugale cu diferiți amanți, unii dintre ei devenindu-i favoriți: Saltâcov, Grigori Orlov, Grigori Potemkin, Petru Zavadowski, Simon Zorici, Alexei Lanskoi, A. Dimitriev Mamonov, Ivan Rimski-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1867) și a găsit de cuviință să-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai amanta lui. Contele era dispus să-și dea toată averea pentru favorurile ei. Nana îl șicana, îl refuza, pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
patriot, a reușit întotdeauna să se plaseze pe planul doi față de România și-i iubea sincer pe țărani. În ceea ce-l privește pe intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de generații) să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nicolae Georgescu-Cocoș era tot mai greu de controlat. Pe măsură ce anarhia legionară căpăta o amploare tot mai mare, Iorga a scris un editorial intitulat Umbra lui Robespierre. El avertiza că "orice revoluție își are Robespierre-ul ei", incoruptibilul, flegmaticul, tăiosul, nemilosul și arogantul Robespierre. Prundeni a replicat chiar a doua zi: "Da! Iorga are dreptate, nu există nici o revoluție fără un Robespierre", explicînd că Iorga nu putea oscila între A. C. Cuza și casieria băncii lui Aristide Blank, de unde-și primea banii, fără să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În martie 1964, comunismul nu mai reprezenta o amenințare: „Există un singur pericol imediat pentru Europa, iar acela este civilizația americană” - „o civilizație de căzi și frigidere”, cum o desființa poetul Louis Aragon cu treisprezece ani Înainte. Dar, dincolo de disprețul arogant al intelectualilor parizieni, o civilizație de căzi și frigidere - și instalații sanitare, și sisteme de Încălzire centrală În case, și televizoare, și mașini - era exact ceea ce Își doreau acum majoritatea europenilor. și voiau aceste produse nu pentru că erau americane, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mea”. Nu era o preocupare complet absurdă, după cum vom vedea, dar ea a contribuit, evident, la o perspectivă distorsionată. Deceniul va avea consecințe extraordinare pentru Europa modernă, dar nu tot ce părea important pe moment a intrat În istorie. Impulsul arogant și iconoclast, În vestimentație sau În gândire, s-a demodat rapid; În schimb, transformările revoluționare din politică și viața publică Începute spre sfârșitul anilor ’60 au atins amploarea maximă abia În deceniul următor. Iar geografia politică a deceniului e Înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea Înscrie la facultate. Până la sfârșitul anilor ’50, acest aspect nu a ridicat probleme: cifrele erau mici, iar universitățile nu riscau să fie copleșite de studenți. și, oricum, studiul În universitățile de pe continent era prin tradiție distant și nestructurat. Profesori aroganți și inabordabili țineau cursuri magistrale În amfiteatre pline de studenți anonimi care nu se grăbeau deloc să-și termine studiile: pentru ei, studenția era un proces educativ, dar și, socialmente, un rit de trecere 1. În loc să construiască universități noi, guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult nesatisfăcătoare, ci peste tot. A Cincea Republică accentuase vechea tendință franceză de a concentra puterea Într-un singur oraș și În doar câteva instituții. Franța era condusă În văzul tuturor de o elită pariziană minusculă: exclusivistă, avantajată cultural, ierarhizată, arogantă și inaccesibilă. Până și unii dintre membrii ei (și În special copiii lor) o găseau insuportabilă. De Gaulle, Înaintat În vârstă, pentru prima oară din 1958 s-a dovedit incapabil să Înțeleagă sensul evenimentelor. Prima lui reacție a fost să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
programe și rapoarte, nici costisitoarele publicații și site-uri menite să educe În privința Uniunii și a mecanismelor ei nu izbuteau un lucru: să remedieze dezinteresul cronic al publicului european. Dacă tehnocrații care au clădit instituțiile noii „Europe” demonstraseră o indiferență arogantă față de părerile publicului În general, ea le-a fost Întoarsă cu vârf și Îndesat. Reflectând mohorât la obsesia regulilor și tehnicilor managementului de partid manifestată de colegii săi laburiști, prim-ministrul britanic Clement Attlee atrăgea cândva atenția asupra unei „erori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
profită de alții pentru a-și atinge scopurile; - este lipsit de empatie, incapabil să recunoască sau să se identifice cu sentimentele și necesitățile altora; - este invidios pe alții sau crede că alții sunt invidioși pe el; - prezintă comportamente sau atitudini arogante sau sfidătoare. TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTĂ A. Un pattern pervaziv de inhibiție socială, sentimente de insuficiență și hipersensibilitate la evaluare negativă, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de patru dintre următoarele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
profită de alții pentru a-și atinge scopurile; - este lipsit de empatie, incapabil să recunoască sau să se identifice cu sentimentele și necesitățile altora; - este invidios pe alții sau crede că alții sunt invidioși pe el; - prezintă comportamente sau atitudini arogante sau sfidătoare. TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTĂ (ICD 10: F60.6) Un pattern pervaziv de inhibiție socială, sentimente de insuficiență și hipersensibilitate la evaluare negativă, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]