38 matches
-
FĂRĂ ȚINE ,DARLING Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului nu este toamnă fără ține, darling îmi este vinul dulce și amar, nu ești aici cu gust de tămâioasa să-mi aromești tristețea din pahar. sunt doar pribeag prin anotimpul asta care-i al tau de parca ți-e sortit. eu fără trupul tău cu gust de struguri nu sunt decât un biet crâșmar fălit. mi-e dor de pașii tăi pierduți prin
NU ESTE TOAMNA FARA TINE ,DARLING de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_este_toamna_fara_tine_darling.html [Corola-blog/BlogPost/355774_a_357103]
-
Mai stai un pic, nu ospătează Sau joacă huțulinca! El dă biroului ocol, Cu ochii triști, cu pas domol Și pune, lângă telefon, Împăturit într-un tifon, Un șip de monopol. Lui Vodă ochii i s-aprind, Nu de la puiul aromind Se lasă dus, cuprins de vraja, Ci la împăturita glaja Privește el cu jind. - Ținutul Secuiesc primești? - O, Vodă, chiț de darnic ești! Mai mult dechit ai cerut Bela, Sau Hunor, tinerul acela Cu care tu tocmești. Secuiul ia, cu
EL DORADO (EL ZORAB) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/El_dorado_el_zorab_.html [Corola-blog/BlogPost/355572_a_356901]
-
visa pe cel ursit fiecăreia. Nu știa cum s-a întâmplat, dar s-a rătăcit de restul fetelor și a ajuns într-o poiană ce strălucea sub razele lunii. Atunci a văzut florile galben-aurii, cu inflorescențe mărunte, pline de polen aromind puternic a câmp și a miere. Era o poiană numai cu flori de sânziene, o poiană plină de magie... La cea mai mică adiere, din flori se scutura o ploaie fină de aur, făcând-o să strănute de se auzea
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1435127054.html [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
îmi arăta mîndru grădina și livada, grajdul vacii și vițelul, oile și găinile și curcile și căruța, pentru că nu mai avea cal, el era bătrîn, cine să-l mai înhame?! Beciul doldora de mere, butoiul cu vin catifelat, care te aromea cu tainele lui coapte pe îndelete timp de o iarnă întreagă și o primăvară întîrziată, coșurile cu nuci stăteau triste într-un colț, cine să mai facă și cozonaci?! Iarbă cîtă vedeai cu ochii, magazia cu scînduri și coșuri și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_55_56_ioan_lila_1341239681.html [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta un mugur, Când buzele-ți vor aromi a strugur Din via-n care-ai ațipit pe vise. Îmbată-te c-un strop de primăvară, Purtând printre miresme prinse în păr Dulcea povară a florilor de măr Și-nchide-n fluturi lacrima amară. UMBRE Iar sângerează-amurgul... Pe boltă
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Ediția nr. 1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului HOMO MIMETICUS De multe ori stăm la televizor și, uitându-ne, din greșeală, la emisiuni de știință, ne uimesc infinitele capacități de mimetism ale ființelor vii, de la ciupercile otrăvitoare care aromesc a trufe, dar te fac să latri, la gândacul ce semănă perfect cu un băț uscat și nu este înfulecat de păsări, până la șarpele de culoarea pietrelor care îți dă fiori de admirație abia după ce ai călcat pe el. Eiii
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407166994.html [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne de observat. Epitetele vântului por fi grupate pe serii antonimice: firbinte/rece, sperios/turbat, uriașe, gigantice/zefir, adiere. Un singur epitet a rămas fără pereche antonimică: trist. Să
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421351126.html [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421351126.html [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
alt fel de apostolat evanghelic. Apostolat prin Cuvânt. Mulți scriitori mistici L-au mărturisit pe Dumnezeu în acest chip. Versul ei devine candelă pentru noi, creștinii. O aprindem și ne sfințim odaia cu ea. Și trupul și sufletul ni le aromim cu mireasmă de gând binecuvântat, cu apa neîncepută stropit și-nmuiat. Poeziile ei sunt metanii făcute cu sufletul căci, așa cum se spune, oricum ar sta trupul, sufletul trebuie să stea în genunchi. Să îngenunchem sufletește și să primim cu smerenie acest
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1414940266.html [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
-i legănau sfârșitul nici păsări nu-i doineau la căpătâi, murise îngerul iubirii într-o seară când te ruga cu el ca să rămâi. La capul lui doar crucea de mesteacăn mai amintea de el tăcut și tern și din pământul aromind a reavăn se auzea doar geamătu-i etern Leonid IACOB Referință Bibliografică: moartea îngerului / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MOARTEA ÎNGERULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Moartea_ingerului_leonid_iacob_1331462321.html [Corola-blog/BlogPost/366337_a_367666]
-
plasă, îi lăsăm să zburde pe masa unde merele cădeau, ca-ntr-un ritual, dăruindu-ne din rotundul lor carnal. Ispitele se insinuau, întâi culinar, cu arome de șoapte și priviri fierbinți vegheate atent, circumspect de părinți. Apoi mărul crescu aromind adamic, curios, din edenul pământean, tot mai îndrăzneț, ăn de an. A trecut mult timp până când am primit binecuvântarea de a purta pe frunte, albă, mirarea să fim noi înșine "mami și tați" pentru o scurtă vreme, înainte de a fi
MARUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1473789472.html [Corola-blog/BlogPost/373903_a_375232]
-
vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi la glezne, Lumină, gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
alb de fluturi Robită-n voal de floare și ninsoare Sculptând în neaua din colind săruturi Iar timpul să îl vindeci cu uitare? De ești un prag de crâng - șoptește dorul, Iubește! Și în mândra tremurare Cu pumni de frezii aromind fiorul Zălog să-l ții în brațele avare. Iar dacă tâmpla-ți sângeră, bolnavă, Și-n vatră ard răzoare de petunii Să crezi și să rămâi fidela sclavă A liniștii din smirna rugăciunii. SĂ-MI FURI SĂRUTUL Să-mi furi
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
un dor, dar și o amăgire ce-o port în sufletu-mi trudit mereu. N-am să te-ntreb. Rămâi doar gândul care îmi scrie cu povești prin nopți târzii și-mi pune glas de mierlă într-o floare când aromește-a struguri printre vii. Leonid IACOB Referință Bibliografică: n-am să te-ntreb / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 603, Anul II, 25 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
N-AM SĂ TE-NTREB de LEONID IACOB în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 by http://confluente.ro/N_am_sa_te_ntreb_leonid_iacob_1345909065.html [Corola-blog/BlogPost/365692_a_367021]
-
un dăunător al cartofului și dădu un ordin scurt. O fată superbă, într-un halat mai mult mimat, dar care avea dragoni de aur brodați pe mătasea roșie, îi aduse, pe un platou argintiu, un pahar cu o băutură care aromea ispititor și misterios ca însuși orientul despre care citim în cărți stupide. Adormi aproape instantaneu, iar doi bărbați cu ochi oblici îl scoaseră pe ușa din spate și îl așezară cu grijă lângă un copac, pe trotuarul vecin. Profesorul visa
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396800330.html [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
la stână, Am hălăduit un an și-o vară. Și doi frați din fluiere cântară, Însă taina între noi rămână. Nu a fost mai bun vreodată cașul, Alte veri nici se mai pomeniră: Zilele cu soare se gătiră, Ierburi crude aromesc imașul. S-a ivit Luceafărul de seară: Poartă cu mândrie plin ciubărul; Cu reflexe negre stinse - părul - Prin amurgul palid ca de ceară. Stau dulăii credincioși de pază- Bolta înstelată se rotește, Timpul obosit se despletește, Muntele tăcerilor visează. Adrian
LA STÂNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/La_stana.html [Corola-blog/BlogPost/357254_a_358583]
-
Ce curg în sfâșierea strunii Într-un amurg plăpând de vară. Se sparge cerul în petale De liliac și iasomie, Cu mângâieri de păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu spicele înmiresmate De aburi aromind a pâine. Natura toată se-nfioară De sufletul ce-și stinge dorul, Ce-n limpezime ca izvorul Se răstignește pe vioară. Prin iarbă gâzele se sting Grăbite toate să asculte, Aroma lacrimilor sfinte Prin Obcinele în amurg. Amintire Îți las trei
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1470413409.html [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
2012 Toate Articolele Autorului vecernie Vin spre seară pelerinii, toaca sfântă îi adună și, din turlele grădinii, urcă dangăt către lună. În pridvorul plin de floare, maica stareță primește tot soborul de măicuțe ce vecernia dorește Și-n altarul ce-aromește de lumină și tămâie, taica popa lin grăiește despre lumi ce-n ceruri suie. Îi răspund cu glas subțire cor de maici, de îngeri vii, și-ascultând cânt de slăvire rostul vieții atunci îl știi. Se coboară-ncet spre tine
VECERNIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Vecernie_leonid_iacob_1345646461.html [Corola-blog/BlogPost/365842_a_367171]
-
în: Ediția nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului se face amiază în ornicul toamnei și umbrele mari zidite-n nisip gâturi de raze difuze înalță. cuvintele, frunze uscate, vise de voroneț, rostogolite pe zodiacul bătrân. ochiul ce-aromește abisul a căzut în naufragii absurde, ooo, poezie, sfinte oseminte , religve trecute, zidite-ntr-un astru feeric, săpându-și rana, ești însăsi ana. Referință Bibliografică: poezie, frescă de voroneț... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1050, Anul
POEZIE, FRESCĂ DE VORONEŢ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezie_fresca_de_voronet_ion_ionescu_bucovu_1384496245.html [Corola-blog/BlogPost/363163_a_364492]
-
sufficientemente eloquente. Contribuire notevolmente alle piccole tavole con specialità culinarie, tutte dal sapore tipico toscano che danno ogni sorso di vino. Muoversi rapidamente oltre le spiegazioni tecniche non consentite șu come fondere le varietà di vini e guidato da vista, aromi e sapori , assaggiare îl primo vino ci delizia presentato. Ovviamente dopo un apprezzamento a lume di candela di colore e poi limpidității gesti prete , girando un po ' per sentire occhiali bouquet . Gesti rituali sono più comprensione, perché non siamo anche
DA! SÂNGELE DOMNULUI FACE MINUNI! / SI ! SANGUE DEL SIGNORE FA MIRACOLI ! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_da_s_mihai_batog_bujenita_1383248330.html [Corola-blog/BlogPost/344518_a_345847]
-
decât lumina aurie crescând am crezut că e lumina asfințitului, dar nu era așa : luneca din hainele lui, ieșea din el, pe urmă nu mai era deloc el, era numai lumina și pâlpâia ca o flacără aurie și caldă și aromind a pâine, și struguri, și flori, și câmp reavăn, și ploaie, și rouă, și ierburi și viață... apoi s-a topit ca în lumina soarelui de amiază și iar s-a făcut lumina asfințitului și, încetul cu încetul, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Iași, 2002, p.119 publicăm rondelul de mai jos: Rondelul bătrânului din deal Un sfeșnic de argint am așezat Lâng-un ceaslov de la străbuni Discret am tras și draperia de brocart în vatră tăinuiesc stol roșu de cărbuni Gutui de aur aromesc neîncetat Ne-om spovedi iubirile de anii-buni Un sfeșnic de argint am așezat Lâng-un ceaslov de la străbuni. Vom cugeta adânc, în miezul nopții, Mă vei privi cu ochi de chihilimbar, Povețe îmi vei da, de mersul sorții, Bătrâne nobil, uitat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
e de mirare, un rol pe care U. îl interpretează cu talent fiind acela de... maestru bucătar. E, cum singur se prezintă, un „Pierrot cu bonetă”, duhliu, cordial și rafinat (Gastronomice... à la Păstorel, 1998). În „gastronomicele” lui sfârâie conotațiile, aromesc aluziile culte presărate cu „goange”, își împrăștie izul pișcător calamburul, iar comparațiile nu sunt doar de ornament, ci au feculența lor parșivă. Un recital la fel de plăcut de urmărit este Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară (2000), unde un „periplu” prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și de moartea eroului la apus, după cum întâlnim în balada III (196) Miorița: „Și mi s-au vorbit,/ Și mi s-au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]