76 matches
-
nici aceea a saltimbancilor sau a ciuntitorilor din abatoare nu v-ar fi străină, pe un palier de filosofie a vieții, atunci, în lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș v-ați recunoaște, neobosiți investigatori într-un multicolor iarmaroc existențial și de aromitoare oglindire în sine. Iar dacă veți lua cunoștință de la un prozator știutor care este prima și cea din urmă obligație a celui ce narează - a te aservi spectacolului, lecturii, de la primul la ultimul paragraf, veți recunoaște că, perceptiv, dotat cu
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
de carne ai povestitorilor creând iluzia mai bună decât televiziunea că aveau un spațiu privat îi zise te-aș trage din apă de păr și te-aș usca la focul partizanilor din stână dac-ai fi un blues cald și aromitor cu care să îmi blochez timpanul ți-aș spune să mâncăm împreună o casă de păpuși din ciocolată cu chilli precum hansel și gretel căzuți cuminte în hăul vrăjitoarei cu un singur ochi firește tu știi că o fabrică de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
se văd nervurile, unghiurile pe care le comit la întâlnirea cu pețiolul prelung - un proiect de galeră cu vâsle. Ori poate un roentgen de aur, dar inutil pentru acest trup'șor ca și inexistent, deja în ușoară putrefacție - suportabilă, chiar aromitoare, ai zice - confirmând și el că neapărat moartea nu poate fi decât de unică (ne)folosință - a frunzei ori a sapiensului ce poartă în spate Coloana Finitului limitată între extremitatea fostei cozi (dacă e să-l credem pe Darwin) și
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
sau de la Der Mann der verwöhnt (Bărbatul care răsfață) și mănîncă cu mare discreție în vagonul luminat, cald și curat al tramvaiului. Doar olfactivul îi trădează. Urci și nimerești în bătaia miresmelor, într-o furtună de ispite culinare, între valuri aromitoare care ies din pungă ca duhurile din 1001 de nopți. Franz-Joseph întîiul Locuitorii acestei mici Viene pe roți sînt figuri memorabile. îmi rămîn ochii la un Franz Joseph de secol 21: o mustață albă, legată de perciuni, ca-n tablourile
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai frumoasă, cea mai verde și aromitoare Cărare din lume.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Barbu Cioculescu Era obiceiul bărbaților trecuți de treizeci și cinci de ani să intre într-un club unde, aprinzându-și pipa încărcată cu tutunuri mirific aromitoare, să soarbă dintr-un pahar cu galbă un coniac de cea mai fină calitate. Și să privească pe geamul de cristal al stabilimentului tăcut forfota de afară, de care se simțea cu totul străin, chiar dacă avea în față un comesean
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
îngenunchează în verde Când vatra plesnește divină Iar pietrele se mișcă rotund La chemările Soarelui plângând. Numai atunci bărbații Compun imnuri rotunde Să fie de folos oriunde Dacă soborul cuvintelor Mai zămislesc în tăcere. Răcoarea din vocale, albe și neumbrite, Aromitoare ca un polen, Trece pe deasupra, fâlfâind în amiază Spre nicăieri Când lumea tot mai cutează A crede că viață se arată statornică în apele vieții, Deși cu toții suntem corăbieri Doar corăbieri! Vatra Dornei, 20 iulie 1973
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
părea să atenueze semeția degajată de trup. Babacul depuse animăluțul pe farfurie, afișând aerul unui copil încurcat de surpriza ce-i fusese făcută. De cealaltă parte a mesei, Papa privea la competitorele său cu un uite, al Răului, ce elogiu aromitor primește! simțind cum sângele i se urcă năvalnic la cap. Știa că în așa ocazii fața îi devenea stacojie, la fel cu nuanța expusă de șoricelul-cadou. Da! Alter-ego-ul său era o căpșună uriașă din care Flower-Power tocmai rostuise rozătoarea ticăloasă
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
meu așa-zis literar trebuie să depind de alții. într-o societate sufocată de hazard, comercializare, insuficiență și chiar indolență, nu se pot face prea multe lucruri. Unicul meu regret este faptul că, de la Revoluție încoace, în loc să răsară florile (mirific aromitoare), au apărut numai mărăcini! Am nesuferita senzație că ne dezumanizăm pe zi ce trece, că devenim tot mai superficiali, tot mai dezorientați! Și din păcate această devenire nu are decât un singur sens. în continuare, trebuie să recunosc că, pentru
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
de soare la momentul echinocțiului. Adorația soarelui constituie un dat comun al vechilor civilizații. Deasupra localității, într-o ordine perfectă, se întind în șiruri riguros trasate plantațiile de viță de vie. Acum, toamna, când bobul se umple cu licoarea cea aromitoare, la vremea culesului, sute de metri de plase cu ochiuri strâmte acoperă dealurile, culturile de struguri destinate vinului. Pentru a le feri de atacul devastator al păsărilor. Vinul nu e unul de mare soi. Dar e bun. E robust. E
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de viață: cu-un degetar de lăptișor de matcă. Bău cu înghițituri mici o ulcică de cidru și ieși trăgând ușa după ea, fără s-o închidă cu cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bine și în ce te privește. Numai să-mi spui în auzul tuturor, oare cât de tare mă poți iubi tu pe mine? DANA: Mărite tată, nici n-am cu ce asemăna dragostea mea către tine decât cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
luxoasă, cum nu mai văzuse el până atunci. Unde mă duceți? Unde trebuie. La marginea pădurii, l-au abandonat. și valea! Hai. Bijuteriile? Rămân la noi. La care noi? La hoți! Clar? Arpagica Era prin decembrie. Un decembrie prelung, dulce aromitor, ca vorbele unei fete nedeprinse încă, pe deplin, cu dragostea. Ai fi mers și n-ai fi mers; ai fi stat și n-ai fi stat; ai fi scos o vorbă și n-ai fi scos-o. Cei doi mergeau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori pe săptămână în casa parohială a bisericii Sf. Dumitru de lângă piața mare. Biata coana preoteasă se pristăvise cu câțiva ani înainte și popa angajase o fetișcană să îngrijească de gospodărie. De câte ori intra în casa parohiei, îl întâmpina o boare aromitoare de mucegaiuri și tămâie. Era plăcut să stai întins pe una din canapelele părintelui, acoperită cu lăicere și perne moi, brodate de preoteasă cu mărgele de sticlă colorată, și să asculți în voie zburătăceala veselă a păsărilor. Servanta le aducea
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare și înțepenindu-mă împreună cu stîlpul mincinos, strîns lucid la piept, să mă potrivesc exact sub cifra 6 a cerului zmălțuit iscusit de meșteri din alte țări. Și
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
nu e vorba de culoare politică, de a fi la putere sau în opoziție, e la mijloc o chestiune de principiu, iar acesta primează întotdeauna. Cât timp este demnitar, câtă vremne parlamentuiește, apoi în anii următori, când se retrage în aromitoarea pace a proprietăților, în lung și în lat, cu cumplită trudă adunate, omul care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă. Chiar și adversarii lui cei mai tenaci îl vor sălta pe brațe deasupra noroiului, din
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
lumina zilei într-o duminică de Florar, pe 15 mai 1938, în localitatea Corbu, județul Olt, România. De câte ori revin în satul natal, regăsesc același pitoresc al locurilor și al casei în care m-am născut, cu neclintiții nuci sau meri aromitori, cu aceleași vechi obiceiuri de pe vremea bunicii Anica, a mamei mele Florica și a tatălui meu Marin, bărbat falnic și drept că bradul din fața pridvorului. Toți trei își dorm astăzi somnul de veci, sub aceeași lespede, în cimitirul din sat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
din cauza acestui fundal teoretic? Memorii Dacă m-ai întreba, dragul meu, ce anume rămîne din cîte le-am povestit și din altele, încă nepovestite, ți-aș răspunde că drojdia se lasă greoaie la fund, iar vinul cu esențele, cu buchetul aromitor și cu limpezimea lui cristalină se urcă la suprafață. Cu trecerea anilor, memoria devine din ce în ce mai selectivă, din multele întîmplări ale existenței reținîndu-le mai ales pe acelea care încorporează un sîmbure de lumină. Partea umbroasă, fără să dispară, se retrage treptat
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
pentru viitorul patriei noastre. Din acel moment, timp de încă alte câteva minute, reportajul adoptă o tonalitate hotărât epică, transformând retragerea acestor zece mii de învinși într-o victorioasă cavalcadă a valkiriilor, punându-l pe wagner în locul lui xenofonte, convertind în aromitoare și înălțătoare sacrificii aduse zeilor din olimp și din walhala fumul urât mirositor vomitat de țevile de eșapament. Pe străzi se aflau deja brigăzi de reporteri, atât de la ziare, cât și de la radiouri, și toți încercau să oprească pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]