268 matches
-
stat acolo cum se numește respectivul... În perioada de dinainte de eliberare, Înainte cu o lună de zile, te scotea la un fel de regim de izolare de ceilalți, dar și de refacere. Îți dădea o alimentație mai bună, Îți Îngroșa arpacașul sau varza din gamela aia... Și a venit și ziua eliberării... M-a chemat la grefă, mi-a dat bilet de punere În libertate... și m-a scos pe poartă afară... Mai țineți minte ce dată era? În 31 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de cartofi. Cam astea erau mâncărurile de la prânz, iar seara un arpacaș, puțin Îndulcit, paste puțin Îndulcite sau cartofi deshidratați... Dar ele erau În cantități mici, fără nici un fel de consistență și sigur că foamea se instala după un timp și ea rămânea până când te eliberai, ca o stare permanentă... Ați menționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar să te ucidă, fără să răspundă. Eu zic că am făcut parte dintre cei rebeli, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și, de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. „Animalule, boule, golanule, derbedeule!” Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani i-am Împlinit În Închisoare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alimentația În timpul detenției? Alimentația peste tot În Închisori a fost mizerabilă. Eu am avut ca și acuma, optzeci și ceva de kilograme, și ajunsesem atunci să am 49 de kilograme... Vă dați seama că era foarte restrictivă... foarte săracă, cu arpacaș, atâta cât să nu mori... În Închisoare ați avut ocazia să Întâlniți personalități? La Gherla, unde-am stat un an de zile, eram treizeci și ceva În cameră, am fost cu foști miniștri. Am trăit Într-o atmosferă de intelectualitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am grijă, să nu-i mai dau și eu de lucru. Cum era mâncarea la Jilava? Jilava o fost groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun..., oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar, În rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ În care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile, și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra Închisoarea, și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile, și... toate lucruri care nu să puteau vinde. Știți? Și probabil acolo le vindea ieftin, și le cumpăra Închisoarea, și n-ar fi fost nimic că punea intestinele alea În arpacaș, dar nu le spălau și erau pline de murdării, și mirosea... de nu puteai mânca. De multe ori am dat Îndărăt gamelele așa cum ni le-aduceau... Și-o venit ofițerul politic, și ne-o-nșirat așa, și-o zis: „Cine n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O zi la plimbătorul ăla, cu un zid de șase metri, cu sârmă pusă deasupra... Și la mâncare tot așa mai rău sau mai bine? Apoi, În Securitate ne-o dat terci de-ăla dimineața și la amiază ne da arpacaș... Ne da mâncare slabă tare În Securitate... Acolo io am făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni Întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la w.c. la treaba mare... Doamne feri’! Așa m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo era o masă de beton cu stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub unul nu. Și de-acolo, de unde era caloriferul ăla, vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... Îi păstram. Și dacă mâncam arpacaș, Îi dam și lui câte un pic, că vinea și mânca... Și m-o văzut gardienii pe vizetă și o zis că, de-i mai dau mâncare..., m-or băgat la izolare... la șo’reci... Și cum am lucrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână, două când băga grăsâme multă În mâncare... și mulți care-o fost mâncăcioși și-o distrus ficatul. După ce v-au scos la muncă În fabrică nu vă dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă de arpacaș și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că era un maior de jandarmi, Lupea, care dusese o viață Îmbelșugată și fusese și-un gurmand la viața lui, iar aici ajunsese de Îi curgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
astăzi luam eu primu’ bucata de pâine, care n-avea mai mult de 50 de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un turtoi făcut așa ca pentru porci și un castronel În care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și Îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant care s-a petrecut la Uranus... Intrase o muscă acolo Într-o celulă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apelu’. Să numărau deținuții. El, care era bolnav, stătea Întins În pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat În penitenciarul din Pitești? Am stat aproape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vine, deschide vizeta: „Bă, futu-ți dumnezeu’ mă-tii! Vrei să te omor În bătaie? Ce mă deranjezi?”. „Domnu’ locotenent”, zâc, „venim de pe drum, n-am mâncat de două zile. Făceți-vă pomană, poate a mai rămas pe la bucătărie ceva arpacaș..., ce-o fi, că murim de foame aicea!” „Ia uite, bă! Ce, bă, aici e Crucea Roșie? E azil? Futu-vă dumneză... Nimic!” Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră, auzim trop-trop-trop pe sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-vă dumneză... Nimic!” Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră, auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a fost cel mai rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră, auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a fost cel mai rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
două luni. A venit o grațiere pentru cei cu pedepse până la zece ani. M-au eliberat de la Periprava... Era acolo Dunărea Înghețată și nu putea să meargă vasul, și ne-a dus cu avionul... Aducea alimente din Galați: orez, zahăr, arpacaș, cartofi, că erau mii de oameni acolo și trebuia să ne aprovizioneze, și când mergea Înapoi ne suia șapte, opt, zece, 15 inși și ne ducea... Ne-a dus pe toți cu poliția până la avion, ne-a suit și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fund de lemn altminteri decât mămăliga zilelor noastre. Să nu se creadă Însă că doar ai noștri dețineau secretul poșircilor hrănitoare din cereale și nici că meiul ar fi fost unicul beneficiar al acestui tip de prelucrare gastronomică. Hrișca și arpacașul dădeau și ele mâncăruri cu un prestigiu pe cât de legat de existența În cadre sociale modeste, pe atât de glorios prin răspândirea copioasă, statistic vorbind. Între porridge-ul britanicilor și cașa ori turta de mei rusească s-a Întins un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fecior/ tu stăteai vara la soare/ iar eu stam la închisoare/ tu schimbai localele/ eu schimbam plantoanele/ tu purtai geacă bufantă/ iar eu zeghea șifonată/ tu purtai blugii raiați/ iar eu pantaloni vărgați/ mîncai fripturi în oraș/ eu mîncam doar arpacaș/ tu ciocneai paharele/ pe mine bastoanele". Sau, în altă variantă la fel de frecvent întîlnită, mai veche și mai melodramatică: "Tu comanzi sticle de bere/ eu cu lanțuri la picere/ tu comanzi sticle-nfundate/ eu sînt condamnat la moarte... Curvo, bei și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
camașă și indispensabili, pe puntea de oțel a bacului până îl luau butuc de acolo și îl duceau jos... Mâncarea în lagărul de la Periprava era întotdeauna prea puțină. In general mâncarea era constituită din ciorbă cu 20-30 de boabe de arpacaș sau 10-15 boabe de fasole. Deținuții făceau haz de necaz uneori spunând că „sunt mai mulți miniștri la București decât boabe de fasole în gamela noastră” . Părintele Justin Pârvu povestește astfel despre mâncarea de la Periprava: „Acolo te așteptau caraliii aceia
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Justiția Securității: condamnare, torturare, judecare / 284 Jilava. Cu tineta după aer curat / 288 Penitenciarul Iași. Cu Guzgă, consăteanul torționar / 289 De la "cabinetul stomatologic" Gherla la colonia negrilor de la Salcia / 291 Caralii și bandiți la Grind / 294 Credință, foame, frică și arpacaș / 297 Eliberarea și încercările de racolare / 299 Momente de normalitate / 301 Relația cu partidul. Cu bube în cap / 303 Nedreptățile prezentului / 307 Prefață Obligația de a nu uita, necesitatea de a pedepsi La 25 de ani de la căderea regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]