16 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > SE SCURG GÂNDURILE... Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 480 din 24 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Se scurg gândurile toate, prin creionul cam tocit și se cer arpegiate ca și ramul înflorit. Se desfac doar în lumină; tot pământul îl cuprind, iar ca floarea de sulfină, gândul bun să îl aprind. Te strecori ușor prin ele, le îmbeți și le alinți; în mine se-aprind iar stele, lacrimile
SE SCURG GÂNDURILE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Se_scurg_gandurile_elena_spiridon_1335285912.html [Corola-blog/BlogPost/359187_a_360516]
-
Micheline Kahn - harpă, cu Ph. Gaubert - flaut, M. Pichard - clarinet și cvartetul Firmin Touche, în prezența autorului, care dorea ca părțile lente să fie cântate foarte lent, iar cele rapide - foarte rapid. Ținea de asemenea, ca acordurile să fie ușor arpegiate. Consacratul compozitor și muzicolog român Wilhelm Georg Berger apreciază că „Maurice Ravel se numără printre compozitorii care au făcut ample investigații în domeniul culorii instrumentale. Formațiile mixte se impun din ce în ce mai mult în centrul atenției și Ravel realizează încă din 1906
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
execută înălțimile componente ale acordului este cel mai frecvent ascendentă (de la cea mai gravă la cea mai acută), dar și descendentă (de la acut la grav) sau liberă (într-o ordine neașteptată). Execuția arpeggiato este numită frecvent în limba română execuție arpegiată (de exemplu, acord arpegiat) și se opune execuției placate (acord placat, adică cu toate înălțimile atacate deodată). Originea efectului arpeggiato este cultă, studiile de interpretare a muzicii vechi arătând că efectul era intens practicat în epoca barocă (posibil și anterior
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
acordului este cel mai frecvent ascendentă (de la cea mai gravă la cea mai acută), dar și descendentă (de la acut la grav) sau liberă (într-o ordine neașteptată). Execuția arpeggiato este numită frecvent în limba română execuție arpegiată (de exemplu, acord arpegiat) și se opune execuției placate (acord placat, adică cu toate înălțimile atacate deodată). Originea efectului arpeggiato este cultă, studiile de interpretare a muzicii vechi arătând că efectul era intens practicat în epoca barocă (posibil și anterior), de către instrumentele cu coarde
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
pentru mai multe înălțimi succesive. Fără a se nota în partitură, se știe că instrumentele cu o tastieră curbată nu pot ataca simultan mai mult de două corzi vecine; astfel, suprapunerile de mai mult de două înălțimi vor fi cântate arpegiat. Notațiile pentru "tremolo" sugerează mișcarea rapidă a arcușului, alternativ în cele două direcții. Ele sunt notate distinct, astfel: (în jos) și (în sus). Instrumentele din familia viorii cunosc o multitudine de tehnici care implică notații corespunzătoare, însă prezentarea acestora depășește
Arcuș () [Corola-website/Science/313462_a_314791]
-
a fost o formație de rock americană formată în Athens, Georgia în anul 1980 de către vocalistul Michael Stipe, chitaristul Peter Buck, basistul Mike Mills și toboșarul Bill Berry. Una din primele trupe de rock alternativ, s-a evidențiat prin stilul arpegiat al lui Buck, particularitățile vocii lui Stipe, și liniile melodice de bas ale lui Mills. R.E.M. a lansat primul single intitulat „Radio Free Europe” în anul 1981 la casa de discuri independentă Hib-Tone. Singleul a fost urmat de EP-ul
R.E.M. () [Corola-website/Science/313854_a_315183]
-
poate cânta și pe mai multe voci („coarde duble” sau, mult mai rar, „triple”, „cvadruple”) și în acorduri (prin modul în care sunt aranjate corzile, arcușul nu poate atinge mai mult de două corzi deodată, drept care acorduri se vor cânta arpegiat sau cu apogiaturi). Mâna dreaptă cântă de regulă cu arcușul,sau foarte rar cu degetele(pizzicato). În acest caz, tehnicile de atac sunt foarte variate (aceleași sunt folosite și la vioară): "legato", "spiccato", "tremolo", "collé" (fr.), "sautillé" (fr.; echivalentul în
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
întinderi nemărginite de apă, a unei imense suprafețe reflectorizante, în care se „oglindește” tema în tonuri (doux et expressif - blând și expresiv), afirmată la nivelul median al discursului. Reîntoarcerea la diatonism () punctează revenirea secțiunii introductive, asociind îmbogățirea ornamentală a liniei arpegiate din prim-planul discursului cu o ipostază mult mai sugestivă a ideii de reflectare. Subtila evidențiere expresivă a acesteia, în plan interpretativ, atribuie imaginii sonore o senzație pregnantă de transparență și imponderabilitate. Episodul tranzitiv En animant (animând) impune o atentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
intimitate a subconștientului. Măsura 86 semnalează o eroare frecventă de editare, potrivit căreia semnul arpeggiato apare prelungit de-a lungul ambelor acorduri, în timp ce varianta originală a manuscrisului indică prezența unui semn întrerupt, ceea ce determină interpretarea simultană a celor două acorduri arpegiate (Prin asociere, același semn prelungit de arpeggiato plasat în penultima măsură a lucrării poate fi interpretat similar, un argument suplimentar în acest caz reprezentându-l prezența indicațiilor tenuto care marchează sunetele superioare ale octavelor). II.2. Hommage à Rameau (Omagiu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discursului, va îndeplini un rol definitoriu în echilibrarea ansamblului. Tema preludiului desfășoară o succesiune acordică ce înlănțuie trisonuri majore, minore și micșorate în stare directă. Acestea afirmă un do major iluzoriu permanent contrazis de bruiajul sonor produs prin suprapunerea evoluției arpegiate a acordurilor cu septimă mică plasate la interval de secundă mică față de motivul principal. Debussy explorează efectul sonor rezultat din opoziția clape albe/negre a celor două planuri, ce tind aproape să se confunde printr-o alchimie rafinată. Impresia de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un registru fix vor determina individualizarea figurii tematice și distincția acesteia cu mai multă evidență în contextul ansamblului. La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tempo-ului trebuie să evite exagerarea efectului sonor indicat, care apare de altfel implicit prin augmentarea valorilor ritmice ale evoluției ( ); indicația dinamică più pp asociată nuanței decresc. conduce la reducerea sonorităților până la rezonanțe abia perceptibile ce se „evaporă” în sunetele arpegiate ale octavelor; augmentarea ritmului desfășurării, ce creează impresia unei dilatări temporale. Secțiunea secundă a preludiului debutează cu exprimarea celui de-al doilea subiect tematic, ce reia mișcarea inițială (mouvement). Evoluția discursului apelează la o nouă configurație a țesăturii sonore, explorând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
irealului; ecoul unor clișee ale temei reeditată în octave, interval ce are o contribuție suplimentară în crearea efectului sonor de rarefiere; țesătura sonoră desfășurată pe spațiul a trei portative; dinamica extrem de redusă (p, più p, pp) - simbol al imaterialului; secvențările arpegiate (predominant descendente) ale aceleiași configurații de structură pentatonică (3m + 2M + 2M + 2M + 3m), interpretate cu un atac moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate sugerează tehnica
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
alternanța structurilor metrice de 6/8 și 9/8). De asemenea, abundența intervalului de secundă, prezent în cadrul acordurilor de tip cluster (măsurile 1 3 și 5), precum și ca interval rezultat prin răsturnarea intervalului de septimă conținut de acordurile placate sau arpegiate ale măsurilor 4, 6 și 7 generează investirea acestui element de limbaj cu semnificații definitorii la nivelul concepției estetice. Astfel, asistăm la o reală corespondență cu imaginea vizuală a „oglindirii”, atribut esențial al mediului acvatic. Aluziile la apă, la valurile
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe nesimțite, lasă să se ridice prin glasul viorilor o melodie deosebit de expresivă, bogat armonizată. Iată începutul acestei melodii: Instrumentele de suflat preiau firul melodic, în timp ce corzile fac să se audă sunete arpegiate. Acest moment evocă parcă figura unui rapsod ce-și acompaniază singur versurile. Apare pe urmă cea de-a doua idee muzicală, plină de melancolie. Melodia aceasta, legănată de contrabași și fagoți, este împletită cu o altă temă de o nespusă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fi creațiile lui Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Georg Friderich Händel. Exemplul extras din tratatul lui Alexandru Pașcanu - Armonie, București: Editura G.P. da Palestrina Fundației „România de Mâine”, 1999, pagina 197, demonstrează conturul melodic dezvoltat la vocea superioară prin coborâre arpegiată și progresii modulatorii ascendente. Melodia tonală clasică se impune prin simetrie, prospețime și echilibru funcțional, de referință fiind creațiile lui Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven. Edificator este exemplul dat de Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina 197 în care
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]