30 matches
-
ne bazăm capitalismul pe nechezoli și chibiții lor nu numai la nivelul soteriologic spiritual suprem, al intelectualilor generaliști, ci tot cu improvizații și surogate lucrăm predominant și unde e nevoie de afaceriști, guvernanți, ofițeri, analiști, diplomați, ingineri, economiști, juriști, veterinari, arpentori, hengheri sau chirurgi. Și nu de azi, de ieri. Istoricește, postromânismul este expresiunea cea mai joasă a calității deplorabile a vieții noastre spirituale de după 26 iunie 1940, dată la care a început Hiatusul, bolșevizarea ireversibilă a Neamului Românesc, asuprire științifică
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
deocamdată o dilemă. Înainte de a trece la analiza operei, trebuie spus că multe din personajele care populează misteriosul univers kafkaian nu sunt altceva decât alter-ego-urile scriitorului. Acesta este motivul pentru care autorul folosește frecvent anagrama (Karl Rossmann, Josef K. sau arpentorul K.). În configurația numelui Gregor Samsa din Metamorfoza regăsim cele două vocale ,,a” așezate exact în aceeași poziție ca în numele Kafka. Vânătorul Gracchues prezintă destinul unui om care nu-și găsește locul între cer și pământ (Gracchus = Dohle în germană
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
la energiile necreate are întotdeauna loc printr-un analogon material, chiar dacă acesta este investit cu realitate divină. Josef K. nu reușește să-i cunoască pe superiorii tribunalului care-i instrumentează procesul, cu atât mai puțin pe judecătorul suprem, după cum agrimensorul (arpentorul) K. nu intră niciodată în castel. Omul kafkaian nu poate ajunge niciodată în posesia adevărului ultim. Atât Josef K. cât și agrimensorul K. mor fără a obține un astfel de privilegiu, deși au fost obsesiv preocupați de găsirea lui. Logica
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
sitogoniometrele pentru arpentaj sau pentru artilerie. 2) Nivelele optice (nivele de apă, nivele automate, nivele cu lunetă, cu colimator, cu laser etc:), concepute cel mai adesea pentru a fi montate pe trepied. 3) Alidadele (cu sau fără lunetă), echerele de arpentor (cu sau fără prisme) și pantometrele (cu sau fără lunetă), clinometrele (cu colimator sau cu lunetă) pentru determinarea declivităților terenului, inclinometrele, riglele de inclinometre, grafometrele, lunetele pentru baraje, heliostatele pentru măsuri trigonometrice. 4) Planșetele de arpentor, lanțurile de arpentor, si
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
fără lunetă), echerele de arpentor (cu sau fără prisme) și pantometrele (cu sau fără lunetă), clinometrele (cu colimator sau cu lunetă) pentru determinarea declivităților terenului, inclinometrele, riglele de inclinometre, grafometrele, lunetele pentru baraje, heliostatele pentru măsuri trigonometrice. 4) Planșetele de arpentor, lanțurile de arpentor, si panglicile de măsură specială pentru topografie sau arpentaj (inclusiv măsurile cu panglici și turnichete pentru puțurile de mine), jaloanele, chiar gradate (de metal, lemn etc.), mirele (cu culise, pliante etc.). Sunt excluse: 1) Decametrele (cu panglică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
de arpentor (cu sau fără prisme) și pantometrele (cu sau fără lunetă), clinometrele (cu colimator sau cu lunetă) pentru determinarea declivităților terenului, inclinometrele, riglele de inclinometre, grafometrele, lunetele pentru baraje, heliostatele pentru măsuri trigonometrice. 4) Planșetele de arpentor, lanțurile de arpentor, si panglicile de măsură specială pentru topografie sau arpentaj (inclusiv măsurile cu panglici și turnichete pentru puțurile de mine), jaloanele, chiar gradate (de metal, lemn etc.), mirele (cu culise, pliante etc.). Sunt excluse: 1) Decametrele (cu panglică de oțel, de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166818_a_168147]
-
romanului, a rămas în literatura universală ca un simbol al birocrației alienante, care anihilează orice tentativă a omului de a da un sens propriei existențe. Tânărul K. sosește seara într-un sat aflat în preajma Castelului care l-a angajat ca arpentor ("Landvermesser"). Poposește la un han, dar se confruntă imediat cu amenințarea că va fi evacuat dacă nu prezintă o autorizație. K. își explică statutul de proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon de autoritățile Castelului. A doua zi
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
sosește seara într-un sat aflat în preajma Castelului care l-a angajat ca arpentor ("Landvermesser"). Poposește la un han, dar se confruntă imediat cu amenințarea că va fi evacuat dacă nu prezintă o autorizație. K. își explică statutul de proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon de autoritățile Castelului. A doua zi, K. îi întâlnește pe vechii săi secundanți, Artur și Jeremias, deși la început pare să nu-i recunoască. Este contactat de Barnabas, un mesager al Castelului, care
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
său șef, dar nu i se oferă decât un portret abscons și mitologizat. Întregul Castel îi este descris ca o instituție administrativă transcendentă. Între timp, K. îl vizitează pe primarul satului ("der Vorsteher"), care îi dezvăluie că numirea sa ca arpentor constituie de fapt o eroare, pentru că nu este nevoie la Castel de o asemenea funcție. Ca dovadă, primarul o roagă pe soția sa Mizzi să caute un anumit decret într-un dulap ticsit cu hârtii oficiale, dar eforturile ei se
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
un dulap ticsit cu hârtii oficiale, dar eforturile ei se dovedesc sisifice. Cu toate acestea, primarul este capabil să își amintească destul de clar detaliile birocratice care au dus, cu câțiva ani în urmă, la oferta eronată a unui post de arpentor la Castel. Relatarea primarului îl ajută pe K. să întrevadă mai bine «încâlceala ridicolă, care în anumite condiții decide existența unui om». Protagonistul mai află că scrisoarea de la Klamm nu este oficială, deci nu are nicio semnificație, și că telefonul
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Gardena, îi înscenează un interogatoriu, dar K. reușește să i se sustragă cu succes. La ieșirea din „Curtea domnească”, K. este întâmpinat de secundanți și de Barnabas, care îi înmânează o nouă scrisoare de la Klamm. În textul ei, activitatea de arpentor a protagonistului este descrisă în termeni elogioși, o absurditate evidentă, pentru că el nici măcar nu și-a luat în primire postul. K. îi cere lui Barnabas clarificări din partea șefului său. Între timp, K., Frieda și secundanții locuiesc într-o sală de
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
îmbolnăvit între timp de reumatism, este îngrijit acum de Amalia. Ieșind din locuința lui Barnabas, K. îl întâlnește pe Jeremias, care îi dezvăluie că scopul secundanților, stabilit de Galater, un suplinitor al lui Klamm, era să-l înveselească pe noul arpentor, pentru că «prea pune totul la inimă. De abia a ajuns în sat, că a și crezut că e un eveniment nemaipomenit, când de fapt, e o nimica toată.» K. află că Artur depune o plângere împotriva lui la Castel, pentru
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
La finele romanului, Pepi îi relatează lui K. propria teorie despre Frieda: această femeie nu ar fi vrut decât să-și consolideze puterea în fața lui Klamm, arătându-i că nu se rușinează să fugă cu om neînsemnat precum așa-zisul arpentor. În ciuda străduințelor lui Pepi, Klamm nu s-a mai arătat la bufetul de la „Curtea domnească”, ceea ce a scos și mai mult în evidență rolul indispensabil al Friedei la acest han. K. și Pepi nu ar fi fost astfel decât niște
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
sacrificiul avraamic și cade în dizgrație. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă, un sediu al demonilor gnostici care îl împiedică pe K. să îl cunoască pe adăvăratul Dumnezeu, un "deus absconditus", retras complet din lumea palpabilă. Chiar „funcția” protagonistului, aceea de arpentor ("Landvermesser"), pare să sugereze un demers al cunoașterii eronat, pentru că, în limba germană, "„[sich] vermessen”" mai înseamnă "„a măsura greșit”", dar și (adjectival) "„excesiv de mândru”", "„stăpânit de hybris”". Paralele între Cartea lui Iov și "Procesul" se pot realiza pornind de la
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sau "Un artist al foamei", numele este complet anihilat de importanța unor titulaturi ca Exploratorul, Ofițerul, Soldatul, Împăratul, Mesagerul, Trapezistul, Impresarul și Artistul foamei. Poate din acest motiv, eroul romanului "Castelul" se zbate cu atâta îndârjire să dobândească statutul de „Arpentor” ("Landvermesser"): este o luptă a propriei identități. Spre sfârșitul romanului, când cei doi secundanți sunt concediați de K., ei confirmă tragedia omului privat de orice funcție: îmbătrânesc, își pierd veselia, aproape nu mai sunt recunoscuți de vechiul lor șef și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Dintre cele trei mari romane ale lui Kafka, "Castelul" are subiectul cel mai complicat și diversitatea de personaje cea mai mare. Sosirea protagonistului K. într-un sat de la poalele Castelului, după ce i s-a comunicat că a fost angajat ca arpentor, marchează intrarea într-o lume a absurdului birocratic. Lui K. i se solicită o autorizație pentru a înnopta la han, i se interzice să viziteze Castelul, iar orice întrevedere cu șeful său, domnul Klamm, îi este blocată. Deși i se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
domnul Klamm, îi este blocată. Deși i se confirmă telefonic și în scris că își va lua în primire postul cât mai curând, K. află de la primarul satului că numirea sa constituie o eroare, deoarece Castelul nu are nevoie de arpentori. Protagonistului îi parvin totuși, prin intermediul curierului Barnabas, mesajele lui Klamm, care îl îndeamnă să persevereze. Mai mult, doi tineri infantili și incomozi, Artur și Jeremias, sunt desemnați de Castel să îl secundeze. Acțiunea se amplifică prin bizara poveste de iubire
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Conform unor surse a studiat apoi la Academia Minieră din Selmecbánya (azi Banská Štiavnica), Slovacia (1763-1768). Conform altor surse, ar fi lucrat la Academie în această perioadă, studiind în paralel știința minelor, mecanica, chimia și mineralogia. În 1768 este numit arpentor minier ("Markscheider") în așa-numita „Ungarie de Jos” (actualmente, Slovacia de est, Ungaria de nord, Ucraina și România). În 1770 este numit membru al unei comisii aulice ce se ocupa de reglementarea minelor și a atelierelor metalurgice din Banat. Impresionând
Franz-Joseph Müller von Reichenstein () [Corola-website/Science/314634_a_315963]
-
obosit a câștigat dragostea Nausicăi. Oboseala întinerește. Oboseala ca mai mult sau mai puțin din eu...Totul devine uimitor"577. K. oferă multiple asemănări cu aceste personaje. Căutările acestui antierou dezvăluie ratările identificărilor secundare. K. încearcă să treacă drept un arpentor, dar el nu este arpentor. I se acordă acest lucru, precum unui copil, dar este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Oboseala întinerește. Oboseala ca mai mult sau mai puțin din eu...Totul devine uimitor"577. K. oferă multiple asemănări cu aceste personaje. Căutările acestui antierou dezvăluie ratările identificărilor secundare. K. încearcă să treacă drept un arpentor, dar el nu este arpentor. I se acordă acest lucru, precum unui copil, dar este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lecturii, la o înălțime unde rămâne într-o lumină gingașă poate dar pătrunzătoare". Desigur, Kafka nu repune niciodată în cauză faptul de a scrie în germană, care este limba sa, în ciuda unei stranietăți legate de un germanism de împrumut. K., arpentorul din Castelul cu toate că vorbește aceeași limbă ca și cei din comunitatea în care dorește să se integreze, descoperă că aceleași cuvinte nu au aceeași semnificație și că, de fapt, comunitatea de limbă este o iluzie. Povestirea despre înotătorul care, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Acest spectacol îmi plăcu atât de mult că [...[ uitai sa înalț luna, care aștepta deja în spatele muntelui și se înfurie pentru această întârziere"621. Se știe că în Castelul puterea de a numi decide asupra existenței lucrurilor: a fi botezat arpentor, ajutor etc. Dar incertitudinea limbajului și a denumirilor care se adună îl conduc pe Kafka să simtă un "rău de mare pe uscat"622: "El constă în aceea că ați uitat adevăratul nume al lucrurilor și că le acoperiți, din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
recomanda nimeni, situația dumitale este necunoscută aici; prin urmare sunt necesare niște garanții" (p. 74). 572 Ediția Oeuvres completes de Kafka, Bibliotheque de La Pléiade. 573 Kafka i-ar fi explicat lui Max Brod cum înțelegea el să termine romanul: pretinsul arpentor va fi obținut măcar parțial satisfacție. Șederea lui K. în sat nu este legitimată, dar, dat fiind împrejurările, i se acorda dreptul de a trăi și de a lucra acolo. Această concluzie nu e lipsită de analogie cu parabola paznicului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
casele unui sat zgribulit, cufundat în beznă deplină (dacă ceasurile serii sunt avansate), speriat de posibilitatea de a fi reperat de cineva din greșeală. Dacă încerci să cunoști viața într-o asemenea localitate, te vei simți în pielea lui K. - arpentorul din Castelul lui Franz Kafka: aceeași reticență față de străini, aceeași lipsă a dorinței de comunicare. Prin contrast, la Chișinău, noua burghezie se dă în spectacol: baluri de binefacere, concursuri de frumusețe (de fapt, de spălare a banilor), chiolhanuri simandicoase cu
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
III, 94-98; Simion, Scriitori, III, 298-306; Negrici, Introducere, 123-128; Flămând, Intimitatea, 162-176; Grigurcu, Existența, 303-310; Mincu, Eseu, II, 191-197 ; Cistelecan, Poezie, 76-82 ; Dan Arsenie, Memorial Virgil Mazilescu, LCF, 1990, 4; Toma Roman, Statura poetului, RL, 1990, 4: Horia Gârbea, „Așteptând arpentorul”, LCF, 1990, 11; Florin Manolescu, Poezia unui mușchetar tragic, LCF, 1991, 47; Corespondență Virgil Mazilescu - Dumitru Țepeneag, VR, 1992, 1-2; Mircea Vasilescu, Întoarcerea lui Immanuel, „Arc”, 1992, 3; Victor Ivanovici, Apa, visul și traversarea, VR, 1992, 6-7; Ierunca, Subiect, 93-98
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]