177 matches
-
inferioare și superioare. - arteriografia hepatică, splenică, gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac. - arteriografia mezenterică superioară și inferioară. - arteriografia vertebro-carotidiană. - arteriografia bronșică. 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): - hipertensiune de debit. - hipertensiune de rezistență. - hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut. - hipertensiunea venoasă pulmonară. - hipertensiunea arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă. 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: - pericardita, fibroelastoza, dilatare ventriculară. - stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială, coarctația de aortă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191370_a_192699]
-
gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac e. arteriografia mezenterică superioară și inferioară. f. arteriografia vertebro-carotidiană g. arteriografia bronșică 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): a. hipertensiune de debit b. hipertensiune de rezistență c. hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut d. hipertensiune venoasă pulmonară e. hipertensiune arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: a. pericardita, dilatare ventriculară. b. stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191370_a_192699]
-
oxigen este determinată de saturația de oxigen a sângelui arterial și de extracția miocardică de oxigen (care, în condiții normale sunt relativ fixe), și de fluxul sangvin coronarian care depinde de aria de secțiune a arterei coronare și de tonusul arteriolar. Atât aria de secțiune a vasului, cat și tonusul arteriolar, pot fi afectate sever în prezența plăcilor de aterom, conducând la un dezechilibru între ofertă și cerere, în condițiile în care necesarul miocardic de oxigen este crescut, așa cum se întâmpla
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215598_a_216927]
-
și de extracția miocardică de oxigen (care, în condiții normale sunt relativ fixe), și de fluxul sangvin coronarian care depinde de aria de secțiune a arterei coronare și de tonusul arteriolar. Atât aria de secțiune a vasului, cat și tonusul arteriolar, pot fi afectate sever în prezența plăcilor de aterom, conducând la un dezechilibru între ofertă și cerere, în condițiile în care necesarul miocardic de oxigen este crescut, așa cum se întâmpla în timpul efortului, legat de creșterea frecvenței cardiace, a contractilității miocardice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215598_a_216927]
-
pacienții complianți la modificările stilului de viața, o reducere progresivă a dozelor sau numărului de medicamente utilizate. Acest lucru poate fi făcut deoarece controlul tensiunii arteriale poate avea efect reversibil, cel puțin parțial, asupra modificărilor anatomice vasculare (de ex. remodelarea arteriolară) ce sunt implicate prin modificări structurale în menținerea valorilor crescute ale tensiunii arteriale[476]. Totuși, încercările de "reducere" a tratamentului ar trebui făcute cu prudenta și acompaniate de supervizarea continuă a valorilor tensiunii arteriale, de preferat împreună cu monitorizarea la domiciliu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
inferioare și superioare. - arteriografia hepatică, splenică, gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac. - arteriografia mezenterică superioară și inferioară. - arteriografia vertebro-carotidiană. - arteriografia bronșică. 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): - hipertensiune de debit. - hipertensiune de rezistență. - hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut. - hipertensiunea venoasă pulmonară. - hipertensiunea arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă. 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: - pericardita, fibroelastoza, dilatare ventriculară. - stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială, coarctația de aortă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac e. arteriografia mezenterică superioară și inferioară. f. arteriografia vertebro-carotidiană g. arteriografia bronșică 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): a. hipertensiune de debit b. hipertensiune de rezistență c. hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut d. hipertensiune venoasă pulmonară e. hipertensiune arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: a. pericardita, dilatare ventriculară. b. stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
inferioare și superioare. - arteriografia hepatică, splenică, gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac. - arteriografia mezenterică superioară și inferioară. - arteriografia vertebro-carotidiană. - arteriografia bronșică. 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): - hipertensiune de debit. - hipertensiune de rezistență. - hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut. - hipertensiunea venoasă pulmonară. - hipertensiunea arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă. 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: - pericardita, fibroelastoza, dilatare ventriculară. - stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială, coarctația de aortă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219526_a_220855]
-
gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac e. arteriografia mezenterică superioară și inferioară. f. arteriografia vertebro-carotidiană g. arteriografia bronșică 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): a. hipertensiune de debit b. hipertensiune de rezistență c. hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut d. hipertensiune venoasă pulmonară e. hipertensiune arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: a. pericardita, dilatare ventriculară. b. stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219526_a_220855]
-
inferioare și superioare. - arteriografia hepatică, splenică, gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac. - arteriografia mezenterică superioară și inferioară. - arteriografia vertebro-carotidiană. - arteriografia bronșică. 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): - hipertensiune de debit. - hipertensiune de rezistență. - hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut. - hipertensiunea venoasă pulmonară. - hipertensiunea arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă. 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: - pericardita, fibroelastoza, dilatare ventriculară. - stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială, coarctația de aortă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac e. arteriografia mezenterică superioară și inferioară. f. arteriografia vertebro-carotidiană g. arteriografia bronșică 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): a. hipertensiune de debit b. hipertensiune de rezistență c. hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut d. hipertensiune venoasă pulmonară e. hipertensiune arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: a. pericardita, dilatare ventriculară. b. stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219530_a_220859]
-
inferioare și superioare. - arteriografia hepatică, splenică, gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac. - arteriografia mezenterică superioară și inferioară. - arteriografia vertebro-carotidiană. - arteriografia bronșică. 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): - hipertensiune de debit. - hipertensiune de rezistență. - hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut. - hipertensiunea venoasă pulmonară. - hipertensiunea arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă. 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: - pericardita, fibroelastoza, dilatare ventriculară. - stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială, coarctația de aortă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
gastroduodenală, gastrică stângă și a trunchiului celiac e. arteriografia mezenterică superioară și inferioară. f. arteriografia vertebro-carotidiană g. arteriografia bronșică 6. Sindromul de hipertensiune arterială (tipologie, diagnostic, implicații clinice): a. hipertensiune de debit b. hipertensiune de rezistență c. hipertensiune arterială pulmonară, arteriolară, capilară, de debit crescut d. hipertensiune venoasă pulmonară e. hipertensiune arterială sistemică, neurologică, feocromocitom, renovasculară, coarctație de aortă 7. Sindromul hemodinamic și aspectul angiografic în barajul diastolic și sistolic: a. pericardita, dilatare ventriculară. b. stenoza valvulară, stenoza infundibulară, stenoza arterială
EUR-Lex () [Corola-website/Law/237659_a_238988]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_454 () [Corola-website/Science/291213_a_292542]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_336 () [Corola-website/Science/291095_a_292424]
-
microangiopatiei. In diabetul zaharat tip 2 s-a constatat insă că dacă presiunile capilare in patul unghial sunt normale, deprimarea hiperemiei maximale este evidenta și prezenta incă de la debutul diabetului. La acești pacienți s-a speculat posibila corelație intre rezistența arteriolară crescută (care ar putea explica si prevalența mai mare a hipertensiunii arteriale) și insulinorezistența caracteristica lor. Având in vedere cele doua componente importante ale microcirculației piciorului, respectiv circulația de termoreglare, care se face prin shunturile arteriovenoase, mai abundente la nivelul
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5- 11
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]