9 matches
-
în ceea ce privește lectura ca proces oral, principiu ilustrat și susținut în același timp de argumentul autorității opiniei pedagogului francez, G. Compayré: „fără a tinde să facem din elevii noștri niște declamatori, trebue să ne preocupăm de pronunțarea, de accentul, de puritatea articulațiunii lor și nu mai puțin de dicțiunea lor” (după Papadopol, 1925: 36). VI. Profesorul de limba română Deși în mod logic, imediat după abordarea lecturii ca proces oral, putea să fie discutată problema predării lecturilor, legată direct de problema anterioară
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Hașdeu. [11] În acest paragraf trebuie să înțelegem că se vorbește despre obiectul noematologiei și cel al sintaxei, si nu despre disciplinele în cauză. [12] Pentru a ajunge la concluzia că, în definirea limbajului, "vocalizațiunea este dara o condițiune fundamentală; articulațiunea nu" (Hașdeu, 1881/1984, p. 41), lingvistul român desfășoară următoarea argumentare: "S-a zis nu o dată că limba, pentru a merită numele de limbă, trebui să fie articulata. Un sunet nearticulat, adecă confuz, nedeterminat, echivoc, este un zgomot neorganic, un
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
privilegiu într-adevăr că n-ar fi ne-nsemnat. Afară de pronunția vițioasă fixată de diferitele dialecte mai e înc-o altă pronunție vițioasă, care să arată în forme generale și nedepen[de]te de dialecte. Ele se lasă concepute îndeastfel. Orce articulațiune se bazează, după zisa cea frumoasă a lui Humboldt, pe puterea spiritului asupra uneltelor de vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului articulat nu e decât condițiunea negativă la asta, Pozitiv pronunției noi îi statuăm într-aceea de-a forma corpul sunetului pentru-a-l face purtătorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O instrucțiune temeinică a artei noastre va face așadar din pronunție o disciplină esențială, care în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O instrucțiune temeinică a artei noastre va face așadar din pronunție o disciplină esențială, care în partea ei teoretică va dovedi nașterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă în tăria sa un afect uman și întru cât produce totodată această măsură fără o silință vădită. Marginea tonului slab și abia dat e claritatea și preciziunea încă auzibilă a cuvântului. Aceasta firește că iar se-ntemeiază pe o articulațiune perfectă, numai prin ea va succede de-a reda sensul celor vorbite în deplină claritate până și prin tonuri slabe, vorbite lin. E așadar una din însușirile cele mai necesarie ale artistului dramatic de-a-și fi cultivat tonul până la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
repede decât cea shakespeariană, sau peste tot decât cea scrisă în iambi. Tonul sudic care domină în tragedia spaniolă, atât în genere cât și în părți, ne atrage fără voie-ne într-un tempo mai repede, în care numai claritatea articulațiunii si arta declamațiunii ritmice pot să învingă pericolul neclarității și a unei mișcări prea tacticoase. Condiționarea mișcărei fundamentale a tempoului va rezulta, întîi, din speția dramei și din grupul căreia ea aparține, a doua, din caracterul ei spețial. În linia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întemeiată în rațiune însăși. Căci atuncea vei găsi că atât fundatorul, ba adesea urmașii săi cei mai târzii au rătăcit împrejurul unei idei pe carea singuri nu și-o puteau face clară, din care cauză nici putură determina cuprinsul specific, articulațiunea (unitatea sistemică) și marginele științei lor. Rău este că după ce mai întîi am adunat ca material de construcție rapsodistic cunoștințele respective, ba chiar după ce multă vreme le-am construit tecnic, abia să fim puși în starea de-a întrevedea ideea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]