161 matches
-
într-un mod original diferitele tendințe pozitive manifestate pe plan mondial. Astfel, în orele de limbaj și comunicare, accentul se pune pe realizarea comunicării din necesitate, care să stimuleze interesul pentru vorbire, fără să țină seama prea mult de dificultățile articulatorii ale structurilor fonetice. La tehnica vorbirii se exersează, în mod gradat și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite în mod deosebit în învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și în cadrul orelor de
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
grade de autonomie. V. argumentare, demonstrație, retorică. GREIMAS - COURTES 1993. RN PERTINENȚĂ. Conceptul de "pertinență" s-a impus în lingvistică prin Școala de la Praga și ține de dezvoltarea teoriei fonologice structurale. Sintagma trăsătură pertinentă este folosită pentru a desemna caracteristicile articulatorii sau acustice ale fonemelor care permit acestora să se opună între ele. Teoria pertinenței a fost propusă de D. Sperber și D. Wilson pentru a explica comportamentul comunicativ din punct de vedere cognitiv. Această teorie concentrează toate maximele lui H.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coordonare, subordonare, apozitiv etc.). Unele semne de punctuație au aceeași formă și aceleași funcții în mai multe limbi, dar altele variază de la o limbă la alta. Fiind un sistem de semne nealfabetice, semnele de punctuație nu au în general corespondente articulatorii și, de aceea, nu se pronunță, iar corespondența cu fenomenele prozodice este redusă și indirectă. Mult timp neglijată în epoca modernă, prin întreruperea continuității cu tradiția filologică, punctuația a revenit în atenție spre mijlocul secolului al XX-lea, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sub aspectul trăsăturilor principiale și teoretice care au fost valorificate în mod deosebit. Potrivit doctrinei lingvistice Philippide Ivănescu, evoluția și starea limbii sînt în relație nemijlocită cu realitatea antropologică, înțeleasă deopotrivă cu un aspect ce vizează aptitudini, deprinderi și tendințe articulatorii și cu un aspect reprezentînd modul și nivelul de gîndire și de cunoaștere, de predispozițiile psihice și de suma de realizări spirituale ale unei comunități vorbitoare. În această perspectivă, baza de articulație este în legătură cu primul aspect, iar baza psihologică este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spunea ,,mai încearcă”, ,,data viitoare cu siguranță vei reuși’’), totul a decurs firesc, cu aprecieri pozitive, conștientizând cel mai mic succes și încurajat permanent. În această etapă au fost întâmpinate greutăți deosebite în executarea diferitelor mișcări, la cerere, ale aparatului articulatoriu. După articularea sunetelor greutățile au continuat în asamblarea lor, în îmbinarea sunetelor în cuvinte. Pronunțarea cuvintelor a fost îngreunată de perseverarea unor sunete, parazite, adăugate în încercările de a pronunța noul sunet. Foarte frecvent apărea ca sunet însoțitor, sunetul c
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
energie, sindromul de frig. Tracțiunile transversale Foto 34. Tracțiune transversală p.192 O tracțiune articulară înseamnă aplicarea unei tensiuni ușoare la articulație într-o altă direcție decât cea a sensului fiziologic. Putem, de asemenea, permite glisarea ușoară a unor segmente articulatorii pentru regăsirea unei poziționări normale. Tracțiune transversală Efecte Indicații Deblochează, reduce retracțiile și aderențele capsulare, eliberează Qi-ul meridianelor locale Reducerile rebele de mobilitate, retracțiile ligamentelor, aderențe capsulare Flexiuni și extensii O flexiune înseamnă o mișcare care apropie segmentele osoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și, respectiv, imitarea pronunției de către elevi, în aceleași ritmuri; se poate aplica și analiza fonetică a unității sintagmatice, conform metodei foneticoanalitico-sintactice prin: repetarea cuvântului individual sau în cor (vorbit), prin citirea cu voce tare etc. b) Exerciții pentru dezvoltarea organelor articulatorii concretizate în exerciții de respirație, realizabile cu deosebire prin lecturarea cu voce tare a versurilor, ceea ce implică reglarea respirației și respectarea pauzelor conform semnelor de punctuație. Astfel, rostirea se va realiza numai în timpul expirației, evitându-se rostirea în timpul inspirației, tendință
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
pauzelor, tonalității, accentului logic și psihologic, debitului rostirii etc. c) Exerciții de pronunție sau așa numitele „ frământări de limbă”, concretizate în înlănțuiri de cuvinte cu grupuri de sunete mai greu de articulat, ceea ce antrenează analizatorul verbo-motor, cu accent pe organele articulatorii, pe atenție și pe pronunția rapidă. Exemple: „ Stanca stă-n castan ca Stan.” „ Stan stă-n castan ca Stanca.” „ Capra neagră calcă piatra, cum o calcă-n patru crapă; crape capul caprei în patru cum a crăpat și piatra-n
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
cu legăturile foarte pronunțate ale pluralului (immenses-z-épreuves, des-z-accords, des-z-élites etc.) Comparînd tout l'long de ma route (§ 4) cu tout le long de ma route (§ 5), avem sentimentul că § 4 rămîne în contact cu confidența din § 3 și că neglijența articulatorie subliniază tonul confidenței, în timp ce § 5 marchează deschiderea argumentării propriu-zise. Ar mai trebui să cităm întreruperile generatoare de reluări-repetări pe care scrisul le suprimă luîndu-le drept rateuri, cînd, de fapt, dacă le păstrăm, putem observa, cel puțin aici, încălecările dintre aplauze
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
articulator, semiotic, sintactic și ritmic. De asemenea, receptarea presupune și înțelegerea stimulilor acustici verbali prin feed-back, incluzând referiri la capacitatea de a fi și emițător în același timp, precum și faptul că vorbirea e percepută și prin referiri la propriile mișcări articulatorii ale receptorului. Realizarea vorbirii - reprezintă un fenomen complex psiho-fizico-fiziologic cu o funcție semnificativ semantică și comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
articulării necesită din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau explozie. Fiecare limbă utilizează un sumar material sonor care este relativ ușor învățat. Dificultățile încep odată cu utilizarea acestui material sonor în funcție de deprinderile articulatorii ritmice, melodice și lingvistice individuale. Astfel vocalele sunt anterioare și posterioare prin ridicarea progresivă a vălului de la „a” spre „o”, „u”, „e” și „i”, închise și deschise, orale și nasale, nasalitatea fiind un fenomen de asimilație datorită alăturării unei consoane
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
spre partea posterioară a cavității, spre palat. Limba nu-și modifică volumul ci numai forma după necesitățile fonice. Legăturile musculare dintre limbă și organele vecine: faringe, văl palatin, osul hioid, vor atrage mobilizarea acestor organe odată cu mișcările limbii. Astfel, poziția articulatorie a vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate de Fletcher (63) indică poziția organelor articulatorii în timpul producerii sunetelor vocale (fig.5). În procesul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
mobilizarea acestor organe odată cu mișcările limbii. Astfel, poziția articulatorie a vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate de Fletcher (63) indică poziția organelor articulatorii în timpul producerii sunetelor vocale (fig.5). În procesul de articulare al consoanelor se distinge mai întâi opoziția de bază din punct de vedere acustic care împarte consoanele în oclusive și constrictive. În oclusive buzele produc prin articulare bilabială suflu exploziv
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
gesturilor sau mimicii, implicând din partea copilului o activitate pozitivă, dinamică, după E. Pichon „un răspuns al dorinței de a vorbi” (148). Cele două versante ale învățării verbale nu pot fi disociate în primele începuturi ale limbajului, cunoașterea perceptivă și praxiile articulatorii - totul se asociază întrun comportament global - care se reînnoiește fără încetare. Dimpotrivă, întârzierea și deficiențele de limbaj indică dificultățile și oferă în anumite etape un adevărat film rulat cu încetinitorul, evidențiind obstacolele care nu apar la copilul normal. Percepțiile auditive
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și corectă și poartă numele de paralalie (para = în loc de). Specific paralaliei în despicăturile labio-maxilo-palatine este constanța elementului înlocuit în sistemul fonetic al subiectului respectiv, sunetul organic posibil luând locul celui imposibil de articulat fie după asemănare fonematică fie după asemănarea articulatorie, astfel „p” este adesea înlocuit cu „m”, „t” și „d” cu „r” sau „b” cu „p”, „d” cu „t”, „g” cu „c”, astfel: cuvântul apa este pronunțat ama, cuvântul tata este pronunțat ana, cuvăntul sanie este pronunțat hanie sau tanie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Din punct de vedere fonetic ele prezintă unele dificultăți chiar în achiziția limbii la copilul normal și sunt realmente, în situația defectelor labio-velo-palatine, extrem de dificil de pronunțat. Ele sunt înlocuite cu alte structuri fonemice practic posibile după asemănarea auditivă sau articulatorie, sau prin acte de compensare în care intervin mișcările faringelui, ale laringelui, ale aripilor nasului, grimase ale feței. Din graficul 16 se poate remarca de asemenea că procentual toate valorile sunt mai ridicate în despicăturile totale decât în cele parțiale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în situația anatomică a palatului despicat. Cele mai frecvente consoane de înlocuire sunt aspirata h și nasala n ușor accesibile și accidental, când alte consoane se pot emite, ele devin elemente de înlocuire, fie după asemănare auditivă, fie după asemănare articulatorie. Astfel dislalia în rhinolalia apperta de origine velară este polimorfă și complexă și depinde în cea mai mare măsură de influența psiho-socială și pedagogică care dirijează formarea și dezvoltarea vorbirii. Ea este extrem de expusă influențelor din afară, ceea ce argumentează importanța
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
disgrațioase care se înscriu pe circuitul de emitere în actul comunicării intersociale, traumatizează copilul rhinolalic, de mai multe ori, cu efecte inhibitorii asupra actului de producere a limbajului. Achiziția întârziată a unităților fonologice și lingvistice, imposibilitatea de antrenare a elementelor articulatorii înainte de redarea integrității anatomice duc la o anumită lipsă de antrenament a abilităților psihice, a mânuirii limbajului, ceea ce implică unele aspecte ale funcției mediatoare a limbajului în sistemul de comunicare. Se ridică problema importanței și necesității reeducării fonetice a vorbirii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
distrugerea stereotipului verbal defectuos și instituirea unui nou stereotip corect, revine lecției cu conținut logopedic. În rhinolalie, terapia logopedică are ca scop stabilirea sau restabilirea funcțiilor normale ale aparatului fonator, printr-un program de antrenament muscular intensiv, sincronizarea mișcărilor elementelor articulatorii și corectarea poziției fiecărui element în complexul matricelor necesare pronunțării fiecărui sunet cu eliminarea din vorbire a nasonanței. Particularitățile psihologice ale formării unei vorbiri corecte în asemenea condiții sunt determinate în primul rând de dezvoltarea în limite normale a funcționalității
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sfincter competent, dar când li se cere să spună consoana P sau silaba PA, ei relaxează sfincterul înainte de a relaxa buzele. Aerul refluiază nasal. Pentru a forma coordonarea neuro-musculară în activitatea verbo-motorie, trebuie să se obțină mai întâi sincronizarea elementelor articulatorii în cadrul pronunției unei consoane, lucru ce se efectuează cel mai bine în pronunția consoanei P. Exemplu de exerciții : a) m .............. obrajii umflați..... p......... sfincterul deschis sfincter închis sfincterul rămâne închis b) umflă obrajii, aerul este ținut în gură sub presiune
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și Beatrice Gardner (1969), urmați de alții, cum ar fi Ann și David Premack, în 1972, etc. Eu au avut ideea lor genială să considere că incapacitatea cimpanzeilor de a învăța un limbaj poate proveni dintr-o limită a organelor articulatorii (fapt confirmat ulterior, laringele lor nedându-le posibilitatea să articuleze varietatea sunetelor noastre), și nu dintr-o limitare intelectuală. Or, cimpanzeul este foarte abil în utilizarea mâinilor. De exemplu, Jane Lawick-Goodal (1970), care a trăit în pădure printre cimpanzei, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se conferă o structură fonetică prin procesele de rezonanță nazosinusală și toracică, ocluzie sau îngustare a canalului de articulare îbilabial, labiodental, dento-lingual, ante și retropalatal). Modificările profilului acustic al fonemelor sunt datorate fie tulburărilor de fonație laringiene sau tulburărilor modulării articulatorii oro-nazale. I.3.1. Clasificarea metodelor de explorare a fonoarticulării Tehnicile de explorare a aparatului de fonoarticulare cuprinde metodele de explorare din sfera ORL și chirurgiei buco-maxilo-faciale clinice și paraclinice. Explorarea fonației este utilizată în specializarea fonologie și cuprinde examenul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
rar, cu pauze obligatorii intersilabice și semnalizate tactil silabă de silabă pe mâna pacientului. Rosenbeck și La Painte, în 1978, au arătat că atunci când bolnavii afazici încearcă să vorbească la o viteză similară exprimării lor din etapa de normalitate, expresia articulatorie devine neinteligibilă. Importanța intonării lente a silabelor a fost arătată încă din 1978 de către Langlin, Kaeser și Gordon, care au găsit într-un studiu al terapiei intonației melodice, că bolnavii cu afazie non-fluentă erau în mod semnificativ mai siguri în
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
masticație cu gura larg deschisă, disfazicul imaginându-și că are un aliment în gură, iar aceasta are ca efect reducerea spasmelor. Metoda ventrilogă („Ventriloquism”) constă în a sugera bâlbâitului că în timpul vorbirii amestecă și înghite aer, fapt ce reduce mișcările articulatorii, iar atenția pacientului se îndreptă spre modulația vocii. Procedeul asocierii pronunției cu scrisul înlătură bâlbâiților tendința de a pronunța vocalele într-o durată mai redusă decât aceea a consoanelor, prin abaterea atenției de la pronunție și prin cadențarea vorbirii cu scrisul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cum ar fi exerciții pentru buze, obraji, mandibulă, limbă și musculatura respiratorie. Exercițiile respiratorii vor fi axate pe controlul fluxului expirator, dat fiind că fonemele se articulează în expir, lungimea mesajului vorbit depinzând de capacitatea menținerii unui expir prelungit. Motricitatea articulatorie a musculaturii poate fi antrenată în situațiile fiziologice de mobilizare nearticulatorie, în realizarea unor acte fiziologice cum ar fi: căscatul, tusea, gargara sau imitării unor sunete onomatopeice. Unele exerciții nelingvistice sunt indispensabile pregătirii specifice articulării unor foneme care prezintă un
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]