378 matches
-
clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar, Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, de Alexandru Solomon, produs de Fundația Arte Vizuale
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
1927), îi dau ocazia lui Pompiliu Constantinescu să remarce "meșteșugul" tînărului autor, dexteritatea netăgăduită în a combina varii rețete literare, "umorul de mecanism orologier", priceperea de a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură - artificialitate reechilibrată prin discurs și printr-o nouă infuzie de idealitate. 3. Creație și mitologie Dacă artiștii contemporani au neșansa de a fi prea puțin cunoscuți, artiștii clasicizați o au pe aceea de a părea doar cunoscuți. De cele mai multe ori numele
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
specială, depreciat «impresionistă» a caracterizării"). Boala, care stimulează creativitatea, plictiseala vieții literare în momentele cele mai importante din punctul de vedere al aparițiilor valorilor, revelațiile în existența creatorilor, obsesiile proprii și ale scriitorilor comentați, obositoarele clișee, cazna demontării lor, veleitarismul, artificialitatea în opera literară îl preocupă pe Lucian Raicu, atît de mult, încît toate acestea sînt recurențe ale cărților sale, iar în antologia despre care vorbim s-au aglomerat destule, pînă la sațietate. Ceea ce le supraordonează și astfel le și salvează
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
se înfățișează nefirescul căutat, artificiul strigător care trădează fuga după o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgînd la un mod de exprimare cît mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței". Pe aceeași linie a hazului involuntar, Cristeian Petre Argeș
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
o aventură cu Dorothy. Toate personajele acestui film, cu excepția lui Jeffrey, se împart în două categorii: cele ireal de normale (Sandy, tatăl ei, familia protagonistului) și cele ireal de disfuncționale (Frank și acoliții săi, Dorothy). Prima categorie e de o artificialitate excesivă, de la casele stas în care locuiesc personajele până la clișeele pe care le debitează. A doua e una extrem de vie și de mobilă, dar suprarealist de perversă. Nici una dintre aceste două lumi nu e realistă. Iar relațiile dintre personaje fac
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
distruge (" Cred că vrea să moară" spune Jeffrey despre ea). Personaje feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității. Se oferă pe ea însăși ca un spectacol, și, în același timp, subliniază artificialitatea acestui spectacol. De aceea, masochismul ei e subversiv și nu încurajează vreo identificare cu spectatoarele. Și jocul ei expresionist, inegal, cu gesturi bruște și schimbări dese ale timbrului vocii, sugerează labilitatea psihică a personajului. Dar finalul filmului confirmă ipoteza feministă
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
ferestre, arcade de clădire, deci fiecare cadru e și un tablou. În acest sens, filmul se poate interpreta ca un comentariu la adresa noțiunii de spectator, voyeur și estet deopotrivă. Totul este studiat în acest lungmetraj, fără a da impresia de artificialitate. Obiectele ocupă prim planul la fel de mult ca personajele. Apar multe ceasuri fără a avea funcția de a marca timpul, care e precizat de intertitluri; altfel, conexiunea dintre scene (dintre care unele se repetă) e eliptică. Mizanscena e înecată de culori
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
femeie este drama lui Yoel, un agent de rang înalt al Serviciilor Secrete Israeliene, căruia deformațiile profesionale, reticențele, secretivitatea, rezerva autoimpusă, suspiciunile, frecventele călătorii de serviciu i-au modificat viața personală de soț și de părinte, imprimîndu-i o amprentă de artificialitate și convenționalism. Moartea soției într-un accident tragic, în timp ce el se afla în străinătate, îi răstoarnă radical existența. Yoel se retrage din Serviciile Secrete, rezistă cu obstinație la toate încercările acestora de a-l readuce în slujbă și rămîne singur
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
poem și cel intitulat Armura din volumul Ochiul de greier (1981)! Dacă încă din tabletele adunate în Calitatea de martor (1970) și reeditate anul trecut Ana Blandiana considera arta ca scop nu ca efect, deși era conștientă și chiar afirma artificialitatea intrinsecă a scrisului, acum merge până la capăt și sugerează inutilitatea, zădărnicia poetului care trăiește numai scriind, pentru care, totuși, "nimic din ceea ce nu e scris/ nu există". Volumul se închide cu un poem sugestiv. Secolul este altul, timpul nu mai
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
individului. Acum, va redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
redacta și prima lucrare "literară", monografia Ilustrissimae familiae Gombrowici, (rămasă în dactilogramă), ale cărei informații genealogice îi vor adânci și mai mult snobismul și însingurarea. Trăiește, prin urmare, o acută criză de inadaptabilitate, stârnind mila rudelor apropiate: "Artificialitatea mea provoca artificialitatea celorlalți. Eram nefericit. Nu puteam să-mi găsesc locul în lume. Toate îmi ieșeau pe dos, descalificându-mă... Lumea devenea imposibilă, totul semăna cu o caricatură răutăcioasă. Familia, sfera mea socială - era ca un balon fragil. Societatea, poporul, statul - dușmani. Serviciul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
cei doi amanți ce vor fi surprinși de gelosul Golaud, nu sînt animale, ci mici jucării de lemn, prin care copilașul își explică lumea. Pe de altă parte, mai ales din punctul de vedere a lui Golaud, salonul întunecat și artificialitatea consecventă, inspiră o continuă lipsă de libertate. Camera cu ferestrele închise evocă spațiile claustrofobice ale tragediei clasice franceze, a lui Racine, comparate de Jean Giraudoux cu temnițe sau cuști de animale sălbatice. Cântăreții personifică acest spațiu ultrasugestiv, colorându-l cu
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
de la castel, scapă mănușile, prințul le ia și pornește în galop să-i le returneze. Nu aflăm niciodată dacă i le-a dat înapoi sau nu... Și până acum nici nu m-am atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice și la fel de originale. Să citez, deci: "iubesc natura care-și pune straie noi", "se spune că iubirea aduce nefericire", "așa că vom privi această lume cu un dispreț olimpian", "am vrut să învăț și animalele
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
Yo Ma, iar pentru atmosfera ultimului sunt esențiale solourile de vioară ale lui Itzhak Perlman. Dacă aceste două filme sunt aproape încrâncenate în încercarea de a portretiza cât mai fidel epoca în care-și situează povestea, Odiseea chinezească 2002 indică artificialitatea unei astfel de abordări, introducând amănunte contemporane: vezi împăratul Chinei purtând o perucă afro și înzestrându-și curtenii cu serviete și cu pantofi ortopedici a căror modă o prevestește... Altă etichetă decât parodie universală nu pot găsi pentru acest film
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
neautentic ca replică în dialog, funcție pentru care ar trebui transpus în ceva de genul: Hai să mergem, măi Vasile! Enunțurile de primul tip erau de altfel frecvente în dialogurile din multe filme românești mai vechi, contribuind la impresia de artificialitate pe care o creau oricum subiectele și situațiile descrise. Exemplele care urmează - extrase mai ales din forumuri și stenograme ale unor talk-show-uri ,depozitate" pe Internet - ilustrează folosirea intensă a formelor hai și haideți pentru a prefața un conjunctiv al îndemnului
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Adjectiv care acoperă și opereta care a servit drept scenariu (doar a avut premiera în 1925!), și musicalul în general. În primul, te aștepți ca personajele să schimbe replici articulându-le normal, apoi cântate. În al doilea, deja aerul de artificialitate te face să ascuți urechile și să vezi granițe foarte clare, ca, de exemplu, în Chicago, unde numerele de vodevil au rolul de a comenta sau de a exemplifica o situație care ți-a fost deja servită pe tavă într-
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
un creator al timpului său, cu un discurs plastic foarte actual, unde raporturile culturale, atent selectate, se conjugă optim într-un limbaj personal. Privite în ansamblu, lucrările sale accentuează ideea de decor, de scenă, artistul imprimându-le deliberat o anume artificialitate. Realizează astfel construcții epice bine cizelate, într-un ansamblu scenic post-renascentist, unde atât povestea, cât și personajele au un rol riguros determinat, într-o regie prestabilită de autor (Ah! Cât de artificial, Plimbare în grădină, La iarbă verde cu Boucher
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul Îngerul de la benzinărie sunt
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
a autorului, la o dată fixă, mărturisită prietenilor, amînată dintr-un motiv aparent frivol - un recital de pian al lui Gieseking anunțat între timp - dar finalmente executată cu o voință inflexibilă) și totodată extraordinar de ironică și de artificială. Impresia de artificialitate vine tocmai din ninsoarea citatelor, care are loc parcă în mintea unui om înzestrat cu o memorie fabuloasă, un om a cărui creativitate e acoperită de zăpada mereu mai groasă a amintirilor de lectură. Dar nu asta e important, ci
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
ochi", "o pîclă deasă pe creier" sînt expresii care merită să nu fie trecute cu vederea. Eugen Cioclea este un poet născut, nu făcut, cum sînt atîțea alții care au o poezie mai mult sau mai puțin izbutită, a cărei artificialitate însă nu reușește să fie tăinuită complet într-un scris chinuit. În versurile sale, cuvintele vin de la sine, se pare că, dacă nu ar fi gura poetului, s-ar rosti singure. Practică o poezie aparent de modă veche, rimată, cadențată
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
și sufletești perene. "Teme precum puritatea și căderea în păcat, moartea și supraviețuirea, dragostea ca aspirație către absolut și deopotrivă ca fugă de realitatea concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală, chiar mai mult
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
Iulian trebuia și el să scrie chiar dacă nu știa DE CE voia să scrie." Apoi, eroul românului moare pe neașteptate, într-un accident de mașină (sau își asumă, în sfârșit, moartea care l-a adus în "Shambala"). Românul este de o artificialitate programatica; din cauza ei dramatismul experienței trăite de Iulian Raicu nu ajunge la cititor decât că o suferință teoretică. Pe de altă parte, autorul nu merge cu artificialitatea atât de departe încât să se elibereze de orice obligație de a fi
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
în sfârșit, moartea care l-a adus în "Shambala"). Românul este de o artificialitate programatica; din cauza ei dramatismul experienței trăite de Iulian Raicu nu ajunge la cititor decât că o suferință teoretică. Pe de altă parte, autorul nu merge cu artificialitatea atât de departe încât să se elibereze de orice obligație de a fi verosimil și să ofere cititorilor un spectacol carnavalesc, ca Marquez. Lucian-Claudiu Amor (eu, unul, voi continua să-i spun astfel) este un scriitor înzestrat, care nu s-
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]