41 matches
-
necesară pentru a se chema, cu adevărat, critic. "Avântul critic se oprește pe pragul instituțiilor și în fața personalităților oficiale de care depind. Fiecare critic de oarecare importanță visează la propria lui revistă. Dar această revistă nu poate fi decât dată, arvunită, contra unor obligații care exclud și independența desăvârșită a opiniei, și existența unui program sau curent estetic cu totul propriu"331. În aceste condiții, critica nu mai presupune pregătire, studiu sau dăruire, ci favoarea de a deține o rubrică într-
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
proprietar de moșii și acareturi, sprijinindu-se bine în perne, se simte "ca un bărbat și un stăpîn". Chiar și femeile, în loc să se "abandoneze" vrajei erotice, îi privesc pe bărbați fie ca pe niște moșii îmbietoare, fie ca pe unele arvunite dar neadjudecate, fie "cu plăcere sătulă, mulțumită, de proprietar" în toată regula (vezi cazul Cleopatrei Cozianu). însăși iubirea de țară înseamnă pentru ei iubirea de proprietate, de ce e "al tău". Istoria emblematică a Davidei, fata lui Alexandru Cozianu, ființă bizară
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
lumii: adică în rețeaua familiilor monarhice europene. A tras de șnurul clopoțelului pînă l-a rupt, dar n-a apărut nimeni. Pentru că știa prețul oamenilor, ar fi trebuit să se aștepte că și garda și servitorii, și majordomul, fuseseră demult arvuniți. Dar nu-i era ușor să se resemneze cu ideea că doar el plătea în această clipă costurile palatelor la fel de impunătoare ca al Mariei Obrenovici pe care le ridicaseră în acești cinci-șase ani de domnie , amicii din grupul lui de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
senzaționaliste. Mici povești ale unor locuri sau ale unor ipochimeni, la urma urmelor, lipsiți de importanță. Printre cei mai pitorești (inclusiv prin onomastică) se disting cei doi „agenți electorali” linșați în primăvara lui 1875: Ilie Geambașu și Temelie Trancă. Bătăuși arvuniți de partidele politice pentru a intimida eventualii votanți ai opoziției, aceștia sunt prinși pe nepregătite de un grup de cetățeni ajunși la saturație și uciși într-o cârciumă. Interesant e că episodul e imediat consemnat într-un fel de cronică
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
etc. Acum nici să-i dai în judecată nu mai are rost. Nici unul dintre lătrai nu a răspuns pe puncte la ceea ce am spus în mod real: avea rafala pregătită dinainte, gata s-o sloboadă la grămadă. Cu acesti ciborgi arvuniți nu se poate duce o polemică, ci doar un război. Nu mă adresez lor în rîndurile care urmează, ci sutelor de mii de cititori onești ai Adevărului". Cronicarul n-a contabilizat cum a fost categorisit Cristian Tudor Popescu de cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
insultele"enumerate de el pot fi luate în seamă cel mult juridic vorbind drept calomnii. Insulte pot fi găsite însă în fragmentul citat din editorialul sau: "urlet de jivine întărîtate" de exemplu e o insultă. "Lătrai" e o insultă. "Ciborg arvunit" e tot o insultă. Manieră în care editorialistul înțelege să expedieze identitatea repondenților unei polemici pe care a provocat-o e de asemenea insultătoare că intenție: "Bursierii, ghedesistii, intelighenții au expectorat..." Nu era mai simplu dacă editorialistul spunea "Cutare persoane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
care au merite public recunoscute, asadar nu pot fi tratați, "la grămadă", cum se considera tratat editorialistul, deși, dacă înțelegem bine, el a fost tratat foarte precis individualizat. Firesc ar fi fost că autorul editorialului să spună cine sînt "ciborgii arvuniți" care își permit să-l atace, pentru a oferi cititorilor Adevărului lista completă a celor care îl insultă. Cristian Tudor Popescu declară război adversarilor săi. Foarte limpede! Dar, din păcate, si mai limpede e felul în care Cristian Tudor Popescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
este. Lapte însă nu se afla, pentru că era din zorii zilei trimis la oraș. Unt nu făcea nimeni. Ioanide, surprins, întrebă cum se explică duhoarea de zer și caș din sat. Într-adevăr, mai toți făceau brânză, însă o aveau arvunită toată la negustorii lor, și în casă păstrau foarte puțină pentru mâncare. Arhitectul visase un prânz sălbatic, cu un miel ori cu un ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înalt față de oamenii de rând? Știa Brâncoveanu cu câți ieniceri venea marele seraschier și tot așa cunoștea și numărul călăreților tătari. Simțea arșița și intuia foamea și setea care-i chinuia pe ruși. Chiar dacă ar fi trimis carele cu bucatele arvunite, bătălia totuna ar fi fost pierdută, așadar Constandinul Stancăi stă și așteaptă la Albești, după cum îi este felul... Aflase și de complot. Și când bătălia este pierdută și țarul și Cantemir zac încercuiți de ieniceri, ce face Constandinul Stancăi? Trimite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi caracterizează subiectivismul; bascul acela purtat pe o parte este formă și nu fond. Unii zugravi (sper, puțini) vorbesc numai atunci când primesc primul acont, când vinul sau vodca e pe sfârșite și scuipatul la furcă e în floare; despre lucrarea arvunită, "lasă, să mai dea un acont și de mâine ne apucăm de treabă!"; iar mâine se transformă în poimâine și în loc de două săptămâni, cum s-au înțeles să dea în primire apartamentul, durează o lună, iar locatarul își mănâncă ficații
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau la curent, gata pregătiți, era să spun gata arvuniți... — Cunosc bine starea, surâde Profesorul. Mi se întâmplă și mie să fiu dezamăgit de ei, să-i suspectez : încerc atunci să-mi amintesc că tot ce avem sub ochi s-a făcut doar în cincizeci de ani. Și mai ales
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui nefericită și conștiința. Făcătorii de cuvinte își închipuie că au de partea lor pe Sadoveanu și pe Matei Caragiale, mari scriitori, pe care îi citez tocmai pentru opoziția lor, definind astfel cu două nume o întreagă geografie a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dădea siguranță și-l făcea să se simtă și el gospodar printre fruntașii Mitocului pentru prima dată de când s-a luat cu Bianca lui. Și să mai adăugăm că gospodarul mai avea pregătite încă două cărucioare de găteje uscate, gata arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a veam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că la pomul lăudat să nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nimic de ziua mea, lăsați-mi libertatea de-a visa că abia urmează să mă nasc, că tot ce sunt abia va fi, că lumea abia se va-ntrista, că-i loc și pentru steaua mea. lăsați-mă-n coconul arvunit, să-mi fie pântec născător, să cresc acolo până la finit, să fiu întreagă, cum mă vor aceia toți ce au văzut în mine arcașul ce-l doreau cu-argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fără nici o tragere de inimă. Parcă ar fi fost sluga hanului, nu stăpânul... În ziua aceea, gândurile nu-l ascultau deloc. Umblau pe unde umblau, dar se întorceau în același loc: lotrul și Irinuța. „Trebuie să merg întâi după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]