1,484 matches
-
tânărul solicitant nu se așteptase să primească un răspuns prompt și să fie chiar invitat la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu condiția de emigrant. Fusese prevenit că T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației și recreerea se
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
din raft cartea lui crezînd că o să-l găsesc acolo întreg cu gîndurile, cu amintirile, cu emoțiile lui, că o să facem conversație... și cînd colo nimic din Nino al meu; parcă citeam Pessoa, Trakl sau Saint John Perse. Sigur, sînt asaltată de idei, sar de pe un trotuar pe altul, încurc premizele cu concluziile și nu se mai înțelege nimic; îmi dau seama că și pe voi ascultătorilor vă pierd din mînă. Dar ce să facă un scriitor care se încăpățînează să
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
serie de dansuri de ansamblu, care reprezintă partea cea mai novatoare a liniei coregrafice a lui Eifman, s-a adăugat o ingenioasă construcție plastică, constituită de momentul de pantomimă dansată reprezentat de un grup feminin, în vaporoase veșminte roz, care, asaltându-l pe Don Juan, eșuează lamentabil într-un festin copios - acest moment evidențiind și calitățile de comediograf ale lui Eifman. În ambele spectacole, alături de solistele Vera Arbuzova și Maria Abasova, în prim plan, atât ca expresivitate plastică, cât și ca
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
învață ceva. Poate nu meserie, poate nu ceea ce vroiam când am dat acolo, dar... fără îndoială ne învață ceva: eu cred că ne învață lucruri despre noi; despre propria persoană. @andrei: posibil să fie frustrat săracu’ Bucurenci, că doar îl asaltează presă și lumina reflectoarelor... E bine că sunt oameni mulțumiți și împacați cu sine, lipsiți de frustrări, care tre să scrie 4 titluri academice în 2 rânduri de comentariu ca să poată dormi noaptea. Mă bucur că te-am pus pe
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
blogul, ai mai renunțat la una din ele. Bafta la a 4-a, să fie cu noroc. @Paul Olteanu Ce spui tu reflectă perfect societatea românească de la începutul sec. XXI, cu valori răsturnate, în care e mai important să te “asalteze presă și lumina reflectoarelor” decât să fii un intelectual cu pedigree. Si esti convins că mașterul în creative writing pe care vrei să urmezi ți se va potrivi? Poți omorî “pretutindarul” din tine și să te așezi la casa ta
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
Țoiu Nici o altă formă de artă, după ce văzusem primitivii Oceaniei din Pacific, nu mai rezista... Mergând mașinal în sens invers, intram acum, în răspăr, în sfera europeană a picturii și sculpturii, iar pe lângă doamna misterioasă a lui Leonardo Da Vinci, asaltată de turiștii japonezi cu blițuri, trecui nepăsător, mirat că i se acordă atâta atenție... Astfel încât, ieșind din Luvru, cei ce așteptau la rând afară nerăbdători de câteva ceasuri, abia se pregăteau să intre pe lângă noi, care eram gata terminați... Oceania
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
al pioșeniei ortodoxe, nu sunt altceva decât acumulări exterioare care ascund un gol interior. În scena balului mascat apare, la un moment dat, următoarea remarcă: "Erau atât de multe trupuri, voci, chiote... Și, totuși, nu era nimic, nimeni." Sau, altundeva, asaltat de mulțimea premiilor câștigate la diferite concursuri pentru consumatori, unul dintre personaje se plânge: "...nu mai am nici unde să le pun. Debaraua e plină... Dar viața mea e cam goală." Explicația, banală, se ivește, prin vocea domnului Niculescu: "Trăim
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
decât Petru Popescu, venit tocmai din Statele Unite ale Americii. Și-a lăsat, mai exact, vila lui faimoasă din Beverly Hills, pentru edificiul de pânză al unui târg de carte estival de la Mangalia. Și Mircea Cărtărescu, și Petru Popescu au fost asaltați de participanți cu întrebări ingenioase și incomode, astfel încât s-au simțit obligați să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
a publica într-o carte reportaje apărute în ziar. Acel "un bun reportaj cotidian înlocuiește azi orice lung roman de aventuri sau de analiză", proclamat în 1920 de Ion Vinea, poate fi crezul jurnalistului. Cititorul de carte de astăzi, însă, asaltat zi de zi de știrile TV și de presa senzațională, nu știu dacă va aprecia culegerea reportajelor într-un volum. În fond, cititorul de carte vrea ceva mai mult, vrea o povestire iar "reportajul" are nevoie să fie scris (și
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
resort pentru intrigă), construiți o narațiune à contre coeur, care avansează în ciuda ei înșiși, împinsă la drum de o inteligență bântuită. Când începeți un roman nou, ce e mai important, mintea (inundată de ecouri din arte și vremi) ori sufletul (asaltat de un irezistibil lirism)? Mintea este suflet.
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
de televiziune - ceea ce vrea să spună că m-am apucat de orice, numai ca să nu mă leg la un par. Eu v-am întrebat cum arată "o zi din viața unui cronicar de întîmpinare" așteptînd să-mi răspundeți că sînteți asaltat de autori, că vă intră cărțile pe uși și pe ferestre. E adevărat că, acum vreo 2-3 ani, am avut în revista "22", unde am ținut cronica aproape săptămînal, de prin '94 pînă în '99, un articol care se numea
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
-o unei alte românce, primei interprete a rolului, marii noastre soprane Hariclea Darcle. În zilele noastre, mai precis cu un an în urmă, lansarea pariziană a filmului Tosca a stârnit un important interes public; sălile cinematografelor de artă au fost asaltate, casele de bilete făceau față unor cozi greu de imaginat, afișele cu chipul Angelei Gheorghiu erau găzduite pe marile spații publicitare, Asociația Franceză a Cinematografelor de Artă s-a ocupat în mod cu totul special de distribuția peliculei. Săptămânile trecute
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
intelectuală românească după 1965, autorul s-a iluzionat, precum destui alții (nu și subsemnatul!), că așa-zisa "destindere" însemna începutul construirii unei Românii normale: "Eram lipsiți de inhibiții, relativa libertate de mișcare de care beneficiam părea definitiv cîștigată, proiectele ne asaltau spiritele cu aceeași frecvență și intensitate cu care veneau spre noi cărți, filme, muzică, expoziții de artă pînă atunci interzise". Dar speranțele i s-au văzut curînd puse la încercare de unele "nedumeriri", construcția visată "dădea semne de șubrezenie" ce
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
surprize, o zonă a misterelor. Muzica live, cu ritmuri trepidante de techno și ethno, prin performanțele vocale excepționale ale lui Taiko Matsumoto și cele instrumentale ale lui Kei Wada, fluidizează și tensionează acțiunea, introduce reprezentația într-un circuit enigmatic. Suntem asaltați vizual și auditiv. Sub bagheta regizorală inspirată a lui Ion Caramitru, portretizează cu forță și finețe actorii. Ei oscilează între explozie ludică și concentrare în forme ritualice. Construiesc secvențe de o memorabilă expresivitate, dramatică, cum ar fi zeificarea lui Lady
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
el însuși destul de repede partida. După ce a făcut o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940, trimitea câteva gloanțe spre cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
parcă-mi era înfipt un piron în palmă Timpul trecea extrem de încet. Epuizam în primele trei sferturi de oră subiectele posibile cu vecinii de marș ("ochii și urechile" erau superactive mai ales în astfel de împrejurări), așa încît mă lăsam asaltat de gînduri diverse, omorîndu-mi timpul, ca în gară, după o pierdere a trenului sau într-un pat de spital, după o multiplă fractură... Statul în picioare mă exaspera, dar nici avansarea nu-mi făcea plăcere, căci se producea într-un
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
care nu numai că m-a făcut antipatic (pe mine, cel atît de simpatic!) atîtor scriitori contemporani, dar m-a și îndepărtat de literatură, așa cum îndepărtează ginecologia de dragoste". Cunoaștem și noi îndeajuns de bine fenomenul. Comentariul actualității literare e asaltat de "tot felul de începători și amatori, surîzători dar și amenințători". Procedeele la care recurg pentru a smulge un text închinat lor, capătă, prin însumare, un aer fabulos: "Ei mă caută pretutindeni, la redacție, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
intercalând între ele, cohorta de madone, cum se exprima un cronicar plastic străin. Coincidența - care e, cert, une dame parisienne - a făcut ca, în aceeași perioadă, o dată cu expoziția seriei nemuritoare de madone, să fie deschisă tot la Paris, la Galliero, asaltată de un public femenin febril, și expoziția închinată unui alt tip de madonă, vulgarizată - Marlene Dietrich, a cărei melodie a cucerit încazarmații ultimului război. De fapt, o trecere în revistă a garderobei femeii fatale a secolului 20, de la articolele cele
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
Tolstoi, care îi contrazice teza. „Da, dar nu total”, îi răspunde Breban cititorului grăbit. Și încă: „Tolstoi «o face» ca o formă de real, personal și radical dialog cu sine, simțindu-se «amenințat» de «bolile morale și pulsiunile» ce-i asaltau raționalitatea sau echilibrul moral”. Și chiar și în cazul lui Tolstoi, „creator absolut”, „sinceritatea profundă, reală” nu în jurnal ar fi mai întâi de găsit, crede N. Breban, ci tot în „operă”, adică în romane, în povestiri, în teatru. Ajungem
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care asaltau casele tribunilor, atrăgându-i de partea lor. Și... legea Oppia a fost abrogată. De la cine să învățăm, citindu-l pe Titus Livius? De la retori sau de la femei? Un înțelept ar răspunde: și - și! Dar cea mai mare dilemă e alta
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
căminist, retrăiește senzații din studenție dar, cu toate astea, pentru învățăcelele lui, chiar după cîte o aventură, tot "dom' profesor" rămîne. Distanța se vede clar în "dosarul" doamnei/domnișoarei T. (sensibilități de vechi filolog, deopotrivă ale personajului și ale autorului...). Asaltat de mesaje electronice, bănuind o conspirație cu substrat amoros, a unor studenți puși pe glume, Liviu Tudose se hotărăște să dezlege ițele "afacerii". În loc de o domnișoară, îl descoperă pe Edi, căruia îi ține un discurs cam ex cathedra despre familie
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
inițiat de Liga Tinerilor Români de Pretutindeni cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București și la care revista "Magazin istoric", unde lucrez, a fost solicitată să colaboreze. Dincolo de inerentele stângăcii organizatorice din astfel de întruniri, surprizele n-au contenit a mă asalta. Surpriza aparentei normalități, mai întâi. Profesorii reușesc să-și apere elevii de convulsiile vieții din afara porților școlii. Un efort adeseori ignorat sau trecut prea ușor cu vederea de factorii politici decizionali, care, probabil, îl consideră aproape firesc, obligatoriu. Nu-i
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
este una fără nici un fel de viitor. Chiar dacă, la un moment dat, femeia îi cedează din oboseală și, poate, din curiozitate, ea nu lasă nici o secundă impresia că ar fi dispusă să-i acorde personajului naiv și demodat care o asaltează cu telefoanele o atenție deosebită. Despărțirea dintre ei este doar o chestiune de timp. Pentru Stere, în schimb, ea este centrul universului, elementul în jurul căruia gravitează întreaga sa viață. Ambii ajung în final să apeleze la strategii de amînare a
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre piețe și măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă și de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii '60, generoasa piață alimentară din România era asaltată de vecinii de dincolo de Tisa. Atunci a fost vorba, într-adevăr, de o clară superioritate a industriei alimentare de la noi asupra aceleia a vecinilor din pusta panonică. Dar acum? Acum, semnificația vizitelor întru achiziție de ridichi, roșii, salam sau benzină
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]