131 matches
-
ar fi convocați în jurul unei mese rotunde în disprețul timpului care îl desparte. Nu altfel procedează Horia Gârbea în Doamna Bovary sînt ceilalți, textul doctrinar al noului teatru întrezărit de autorul reformator. Măcelul justițiar din Hamlet este conectat cu ura asasină a Emmei Bovary, cu motive din Năpasta lui Caragiale, din Carmen de Merimée și din Faust. "Bun spițer e amorul", celebra locuțiune bufonă din Caragiale atribuită lui Hamlet, devine laitmotivul unei nesfîrșite serii de crime burlești săvîrșite în numele iubirii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței amoroase din toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Dumnezeu. Cel puțin de la creștinism încoace. Religios e acel ce se poate lipsi de credință, dar nu de Dumnezeu. Pentru ce mâinile nu se întind spre rugăciune, mâinile de muritori, ca să-mi sprijin pe ele mâhnirea drăcească și spaima asasină? Și pietrele, de ce nu-mi suspină groaza și oboseala spre un cer înlemnit de propria lui lipsă? Iar tu, Natură, ce plânsuri mai aștepți de nu te răzvrătești cu rugi și cu blesteme? Și voi, obiecte fără suflet, de ce nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe marginea abisului. „Hai, curaj” șoptește Vocea. — niște ticăloși, niște ticăloși, urlu eu, cu ochii închiși, aplecat din ce în ce mai mult pe marginea abisului. „este singurul lucru inteligent care-ți mai rămîne de făcut” îmi susură Vocea la urechea din creier. Voce asasină. Voce criminală ce ești ! îmi dau creierul pe mîna justiției. îl judec în sala mare a tribunalului. aduc dovezi. Domnilor judecători, creierul meu este un asasin. Un asasin periculos, un asasin maniac, un asasin cinic, un asasin înnăscut care nici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
regizori care puneau în scenă "o piesă a lor" nu a lui Goethe sau Shakespeare. Horațio avea să apară nu ca prieten al lui Hamlet, ci ca intrigant și trădător, nu numai al prieteniei, ci și al țării, iar regina, asasină a Ofeliei. Deși nu aveam bani m-am dus în zilele următoare și am văzut pe Uranus Ciuta de Victor Ion Popa. După spectacol mi-a venit un gînd: ce-ar fi să intru în cabinetul directorului? (teatrul "Muncă și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale. Fantoma răzbunătoare va reveni în visele ucigașei, de această dată sub forma unei grandioase imagini protectoare a stirpei. Iar corul, îndată după aceea, își va afirma convingerea că visul este adevărat. El anunță că se va face dreptate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Evului Mediu ca una dintre posibilele figurări ale strigoiului 1? Fără îndoială însă, piesa în care „cumplita grozăvie a nopții” se desfășoară în toată amploarea și oroarea ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența nopții. Noaptea întâlnirii cu vrăjitoarele, noaptea gândurilor asasine și a crimei făptuite cu sânge rece, noaptea fantomelor, a somnambulismului, a nălucirilor, a halucinațiilor obsesive, „noapte impură” prin excelență, care alungă somnul și face cu neputință odihna. O noapte pe care, la sfârșitul primului act, Lady Macbeth ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îi agresează pielea afectată de mahmureală. Își simți pielea aspră ca șmirghelul. — Sunt detectiv la LASD, la Omucideri. Sunteți Thomas Cormier? — Da, eu sunt, dar n-am omorât niciodată pe nimeni și nu mă asociez cu asasini. Am niște mustelide asasine, dar nu omoară decât rozătoare, pe care le servesc la masă. Dacă asta e o crimă, îmi asum vinovăția. Eu îmi țin mustelidele în captivitate, așa că dac-au comis-o, plătesc pentru ele. Individul arăta mult prea inteligent pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mers, cu o dubiță de marfă, spre centrul orașului. Hasenbergsteige era adresa. Urcând o pantă, am început să caut, ascunsă după verdele brazilor, vila în care iubita mea, din frica transmisă prin cuvinte față de un cioplitor în piatră cu impulsuri asasine, își căutase refugiul și în care era captivă acum, fiindcă dăduse ascultare șoaptelor unei mame la fel de rele ca personajele din povești. Voiam să mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mare i-l provocam profesorului când, de câte ori nu-i reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil aprins, vestea se răspândi cu mare viteză prin toată țara, mijloacele de comunicare Îi blamară pe infami, surorile asasine, ginerele instrument al crimei, se vărsară lacrimi pentru bătrân și pentru micuțul inocent ca și cum ei ar fi fost bunicul și nepotul pe care toată lumea dorea să-i fi avut, pentru a mia oară ziare cu pretenții care acționau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă mai persista În unele redacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
socială, neîmpiedicând totuși nici una dintre ele, cum i se păruse atunci, o relație bazată pe respect reciproc. Dacă îți înfig un cuțit în inimă, cel puțin să aibă decența morală de a-ți arăta o figură în acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vreo doi ani la sanatoriul ălora cu trei roate la car, deschis nu demult la mănăstirea Mândraia, din pădurea de la Obancea. Mai făcuse și scena aia penibilă din garsoniera croitoresei. Ditamai intelectuala, s-o omoare și nu alta, ca o asasină ordinară, pe amărâta aia. Să-l creadă, tocmai pe el, în stare să trăiască cu o croitoreasă... Și azi-dimineață năvălise să-i mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să i se vadă“ fruntea, pe care ea o credea Înaltă, Înaltă... Dar toate sfaturile ei pline de bun-simț nu reușeau să Împiedice mingea de foc a Înverșunării să Îl cuprindă cu gesturi lascive, să i se facă armură grea, asasină. Primăvara căpăta agresivitatea veninoasă a vampirului. Degeaba Îl vedeam intrând de două-trei ori pe săptămână În Biblioteca Județeană și privind lacom rafturile pline de autorii glorioși ai regimului. Pentru că nu avea cine să Îl călăuzească, a Început cu Alboiu, apoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bine să-și aprindă un Carpați. — Vasile, mă Întorc imediat, așteaptă-mă aici, a mai zis Cristian și a dispărut În clădirea oficială În care partidul credea că Își concepe veșnicia. Căreală l-a măsurat pe Vasile cu o căutătură asasină, se pregătea să Îl atace, când Vasile a izbucnit brusc, lăsându-l cu gura căscată: — Cine se crede ăsta de Îmi dă mie ordine? Să-l aștept eu pe el... „aici“? Ați auzit, tovarășul maistru? Și dumneavoastră cum de i-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prin corespondență... * Răul nu este altceva decât reacția lumii, a universului de față, la prezența spiritului, a omului, pe propriu-i teritoriu. Spiritul pe care îl purtăm descompune, îmbolnă vește, umilește și reduce natura, materia, îi pătrunde universul cu delicatețea asasină a stiletului. Nu este lipsit de sens faptul că ne imaginăm diavolul în cheie humanoidă. Reacția lumii la prezența acestui intrus nu se poate manifesta, la modul optim, decât prin om. Suntem contaminați de principiul răului fiindcă suntem alcătuiți din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
da, absolut nevinovați, strigau ei, pentru că fuseseră toată viața lor cetățeni care au respectat ce era al lor și ce era al altora, pentru că votaseră ca părinții și bunicii lor, pentru că erau oameni disciplinați și acum victime martire ale violenței asasine. Motivau de asemenea, acum pe alt ton, poate pentru ca o asemenea lipsă de solidaritate civică să nu pară prea scandaloasă, prin aceea că aveau cavourile lor istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să rămână toți uniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el, comisarul, avea privirea ațintită asupra unui obiectiv mult mai ambițios, să cerceteze dacă femeia care se afla în fața lui, așezată lângă soțul ei, liniștită ca și cum, pentru că nu datora nimic, nu avea de ce să teamă, în afară de faptul că era o asasină, făcea parte și din manevra diabolică ce menținea în stare de umilință statul de drept, pe care l-a făcut să-și plece capul și să îngenuncheze. Nu se știe cine a fost cel care, în departamentul oficial al cifrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tovarășă, Oarbă, Da, oarbă, Și bărbatul, era și el orb, Da, Cum l-ați omorât, Cu o foarfecă, I-ați înfipt-o în inimă, Nu, în gât, Mă uit la dumneavoastră și nu mi se pare că aveți figură de asasină, Nu sunt o asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o altă însemnare și se întoarse spre medic, Și dumneavoastră, unde vă aflați în timp ce soția dumneavoastră se ocupa cu uciderea ploșniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Și bărbatul, era și el orb, Da, Cum l-ați omorât, Cu o foarfecă, I-ați înfipt-o în inimă, Nu, în gât, Mă uit la dumneavoastră și nu mi se pare că aveți figură de asasină, Nu sunt o asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o altă însemnare și se întoarse spre medic, Și dumneavoastră, unde vă aflați în timp ce soția dumneavoastră se ocupa cu uciderea ploșniței, În salonul vechiului ospiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că i-ați speriat, întrebă comisarul, Mi s-a părut că da, dar bineînțeles că nu pot avea certitudinea, Frică e posibil să le fi fost, în orice caz nu pentru ei înșiși, Pentru cine atunci, domnule comisar, Pentru adevărata asasină, pentru soția medicului, Dar prostituata, Nu știu dacă avem dreptul să continuăm s-o numim așa, inspectore, Dar soția bătrânului cu legătura neagră a afirmat că ea a fost aceea care a ucis, deși e adevărat că scrisoarea celuilalt tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu tiraj în mod obișnuit mai mare. Comisarului i se păru de bun augur, însă acestei senzații plăcute de speranță îi urmă imediat un șoc violent, titlurile din primele ziare din șir erau sinistre, neliniștitoare și toate în roșu intens, Asasina, Femeia Aceasta A Ucis, Altă Crimă A Femeii Suspecte, Un asasinat De Acum Patru Ani. În cealaltă extremă, ziarul unde fusese comisarul ieri întreba, Ce Mai Avem De Aflat. Titlul era ambiguu, putea să însemne și una și alta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi, animalule? Nu te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui. Își amintește de profesorul pe care l-a iubit atît de mult. Plutește prin amintirile acelea, puse bine la păstrare și la care nu are acces decît ea și EL. Fața i se destinde, ura se disipează și gîndurile asasine dispar. Nu l-a văzut de mult pe cel care i-a dăruit cea mai intensă dragoste. Locuia în Brașov, era singur și se dedicase studiilor. Angela are imboldul să-l sune, să vadă dacă își păstrează aceleași porniri dictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]