795 matches
-
o cronică, în schimb acesta beneficia de vreo 30. Tipic postmodern, mi-am șoptit atunci în barbă. Și totuși, abordarea regizorală mi s-a părut nu doar necritică, ci panegirică de-a dreptul. Cei care puseseră din greu umărul la ascendența acestui gen și câștigau la greu de pe urma lui erau intervievați. Cei care ascultau și produceau acest gen de muzică erau intervievați. Cei care aspirau să devină dj erau intervievați. Nu cumva v-ați fi așteptat să îl critice... Din contră
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
ce ar indica analiza sîngelui acestui om mare la stat cu barbă a la Brahms și glasul cameleonic precum cel al gornistului din liedul lui Paul Constantinescu vor fi fiind mai multe leucocite, semne ale rigorii și severității cu care ascendența l-a împuternicit sau va fi prevalînd hemoglobina cu care ambianța transilvană l-a pricopsit? Dincolo de orice pariu și orice precumpănire eram convins că aveam în față un hibrid, un neamț hîtru, deopotrivă spiritual și reticent, pe cît de introvertit
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la o parte ipoteza, prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca pe un nume comun și să mai remarcăm că nici Pergami, nici armașul Măgureanu nu au ascendență nobiliară, deși ambele istorii, cea din roman și cea care a fost modelul ei real, se petrec la curți înalte. Rămîn actanți importanți, însă cel mai probabil umili ca origine. Despre primul, Barbu Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
provoacă încurcături la nivel de traducător, mă întreb cum se va descurca un ins care abia dacă a absolvit liceul. în fine, chiar dacă un asemenea act ar fi cu adevărat util pentru afirmarea latinității limbii române 3), adică dacă acceptăm ascendența unui principiu spiritual asupra unuia pur pragmatic, eu cred că utilizarea semnului "â" doar în cuvintele legate de țară ("România") și cetățean ("român") marca mult mai puternic latinitatea limbii române. Exista un fel de demnitate a lui "â", semnul la
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
mari, din boieri vechi - Grădiștenii - și sunt înrudit cu aproape toate marile neamuri din țară, inclusiv cu Basarabii, cu Mușatinii, cu Brâncovenii, Cantacuzinii, cu Ghiculeștii, cu toți; bunica mamei era Ghica și prin ea, dacă faci iarăși un tabel de ascendență, ajungi departe. - Cum a fost atmosfera în familie, cum v-au educat, cum v-au pregătit pentru viață? - Să știți că impresia mea de copil a fost - hai să nu zicem de sărăcie, dar de sărăcire. Faptul că mama era
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
tenebre a lui Orfeu, prefigurare a întenebrării lui Hölderlin, nu e doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia Dunării, cultiva o imagine duală a existenței, dominată concurențial de Bine ca și de Rău: Aventura în spirit pe
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
nimeni. Care este reprezentarea pe care o construiește muzica de pe canalul Etno TV? Aceeași care poate fi reperată și în spectacolele de folclor "clasice", mai vechi sau mai noi, de tip Tezaur folcloric: românul (el sau ea), țăran sau cu ascendență țărănească, mândru de obârșia sa, curat la suflet și la sânge, într-o eternă stare de beatitudine pricinuită (pesemne) de fericita sa viață. Cu unele deosebiri înnoitoare, care probează că în decembrie 1989 au avut totuși loc unele evenimente: românul
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
mult, teza luciferică e necesară pentru articularea celei celeste, conform unor concepții ale creștinismului timpuriu, maniheene și gnostice, care au reapărut la iluminații secolului al XVIII-lea precum Swedenborg și Saint-Martin, ca și la Joseph de Maistre, toți menționați în ascendența lui Baudelaire. În acest mediu echivoc, în care vocația negării urmează, în dezlănțuirea sa voit atroce, spectaculoasă, traseele prestabilite ale afirmării pe care își propune a le șterge, se ivește un tumult al simțurilor, ca o altă, instinctivă, și deci
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
cu care, indiscutabil, își dispută teritoriul postmodernismului, cu atît mai ispititor cu cît e asimilat unei calități estetice. În vreme ce primii ignoră în bună parte producția scriitorilor ieșiți în arenă în anii ^90, ultimii nu se arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent, o nervozitate generaționistă aproape isterică. Au început să bată la ușă și "douămiiștii" Mircea A. Diaconu menționează și "condescendența" optzeciștilor afirmați inițial, majoritatea aparținînd "totalitarismului" bucureștean ( s-ar putea vedea
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
marasmul în care ne zbatem. Dacă acești indivizi își vor scrie memoriile, ele vor fi, din punctul de vedere al mentalității, similare celor ale lui Petru Groza. Evocând locurile natale, Petru Groza se socotește descendent al dacilor, respingând posibilitatea unei ascendențe romane. Delir romantic sau refuzul unei Românii europene? Greu de răspuns. În orice caz Petru Groza trebuia să știe că Decebal nu s-a plecat în fața lui Traian și a căzut eroic; o persoană care s-a complăcut în postura
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema identității naționale române sau franceze. (Doar o anume ascendență semită maternă devine, în preajma celui de-al doilea război mondial, o chestiune gravă, după cum rezultă din Jurnalul lui Sebastian). Dacă a apărut la întoarcerea în Franța, a apărut ca problemă de suprafață. Adevărata problemă a lui Eugen Ionescu este cu
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
monarhia și proptesc pe tronul scos din lada de vechituri a istoriei un cetățean blajin, astronom amator, în care identifică figura providențială menită să izbăvească și să asigure concordia. Alesul se trage, chipurile, din Pépin cel Scurt și are o ascendență care obligă. Rezultatul este aberant, firește, și ne face să înțelegem o dată în plus de ce englezii au definit cîndva utopia drept „paradisul proștilor”. Iar societatea zugrăvită de Steinbeck, printre săgeți ce vizează prin ricoșeu însăși lumea americană din acea perioadă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
PNȚ. Chiar și azi unii intelectuali pot fi surprinși rânjind atoateștiutori când vine vorba de PNȚCD și repetând clișee în legătură cu acest partid lansate de aparatul de propagandă al lumii lui Ion Iliescu. Ei își batjcoresc și își ucid astfel propria ascendență spirituală. Fărădelegea lui Oedip se repetă de sute de ori pe zi, în cursul unor discuții aparent nevinovate și pline de umor. Mi-a făcut plăcere ca greoi cum sunt (bătrân, gras și obosit moral) să iau parte la o
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
prezentul volum la Premiile de Debut ale revistei. Din amintirile unui Chelbasan face parte din prietenoasa familie a poemelor așa-zis ludic-minimaliste, mici romane în versuri considerate îndeobște marginale estetic, prizate îndeosebi după '89, deși își pot găsi o strălucitoare ascendență antedecembristă: poemele lui Mircea Ivănescu cu Mopete, cele cu Julien Ospitalierul, Detectivul Arthur sau cu Reparata ale lui Emil Brumaru. Alături de Nea Gică frizerul din Bucla de T.O. Bobe și de Tina, Fata din lift-ul blocului B zero
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
libertății de compunere, reclamând dislocări și izgoniri, evacuări și destrămări ale schemelor formale, îndelung polisate de tradiția muzicală savantă. Opusul "sfârtecat" (ca să folosim un termen introdus de Jean Rousset) reprezintă prioritatea de-constructiviștilor ce își pot revendica, la o adică, ascendența de o acută notorietate instaurată în zona criticii literare de un Bachelard, Raymond, Picon ori Starobinski, dar care, în plan componistic sonor, comportă doar înrudiri și filiații răzlețe (poate un John Cage, pe alocuri, un Eric Satie, în ordine facturală
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
a fost editor-director. Emil Constantinescu a publicat trei volume groase de reflecții nu doar politice. Ci cu miză filosofică (nu discut rezultatul). Vadim este poet, deși pînă astăzi n-a fost primit în Uniunea Scriitorilor". Acest veleitarism cu o sinistră ascendență se învecinează pe de o parte cu abuzul, pe de alta cu o drastică nepăsare. Cum am putea califica altminteri decît abuz comportarea istoricului Dan Berindei, care, fiind între altele șeful comisiei Ministerului Culturii care a repartizat bani pentru tipărirea
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
bazăm mai de grabă pe trecut, care trecut... (șters). (însemnări pe cartonașe albe pe care scrie A.E. d. R. Asociația editurilor din România , angajat fiind - notă de azi aprilie 2004). * Mă prezint în fața directorului A. evreu ungur fin cu ascendență nobiliară, cu atât mai sever. Unul din specia fanatică de comisari din filmele sovietice. Am mai scris într-un roman, dar repet întâmplarea, să nu se creadă cumva că este o invenție, o ficțiune... E primăvară. Umblu în haină numai
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
dandy care seducea continuu, împrăștiind, în toate direcțiile și în toate împrejurările, replici scînteietoare, Ťepigramaticeť, pentru ca, la maturitate, să se reveleze, prin Ťteatralitatea lui spontanăť, Ťmiezul caragialian al ființei saleť. Caragialismul ar fi expresia sensibilității artistice care s-ar datora ascendenței sud-dunărene a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
început, cu însemnarea din 20 februarie 1927, că "redactarea acestui caiet de note cotidian ar fi o imposibilitate" (p. 19). Marea lui obsesie va fi ideea sinuciderii. în 1927, când începe jurnalul, scriitorul are 33 de ani și evocă o ascendență morbidă, sub semnul unei predestinări ce nu s-a adeverit: Dacă tatăl meu s-a sinucis la treizeci și patru de ani, când organismul lui e al meu și oamenii sunt aceiași, nu e nici un motiv să nu-l imit" (p. 17
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
ad hominem", după cum pretinde Botta. Cei doi au polemizat în presă, cu replici de tipul (Blaga despre Botta) "obraznic și laș", "invidie", "disperare", "incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social", "penurie morală" etc. Oricum
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
francez prin elementele obișnuite de identificare a persoanei. La fel se întîmplă și cu nativii români care își construiesc exclusiv cariera în alte culturi și în alte contexte socio-profesionale. Care este, în aceste condiții, statutul unor artiști plastici care au ascendență etnică românească, dar sînt cetățenii unor alte state și s-au născut, s-au format și activează exclusiv în ambianța culturală a țării ai cărei cetățeni sînt, iată o întrebare dificilă și provocatoare în același timp. Un posibil răspuns poate
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
integral favorabile. Obiecțiile recenzentului nu sînt lipsite de temei. Avem totuși o nedumerire: C. V. Tudor nu într-o “descendență” onorantă este situat, cum spune dl C. Rogozanu referindu-se la Arghezi și alți viguroși polemiști de ieri, ci într-o “ascendență”. Despre “descendența” lui C.V.T. nu știm mare lucru deocamdată. * A apărut numărul 1 din noua revistă a Institutului Cultural Român: CULTURA. În cel dintîi editorial, dl Cristian Teodorescu, directorul publicației, ne asigură că ea nu va fi nici o “replică la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]