427 matches
-
ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei ipostaze ale ei, a beneficiat de un aliaj echilibrat între rigoare și limpezime, tensiune și suplețe. Mixturile timbrale rafinate au avut putere de sugestie picturală, iar intervențiile solistice
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
cu expresia abstractă. Este vorba de o formă frecvent întîlnită în repertoriul mai recent al lui Buculei, și anume aceea a aripei, uneori numită aripă de înger, în fapt o construcție spațială de sugestie bidimensională, a cărei evoluție este preponderent ascensională și extensivă. Pentru spațiul de la Casa Scânteii el a propus o lucrare compusă din trei asemenea elemente, de cca. 20 m înălțime și de peste 50 t greutate, oarecum echivalentul unui bloc cu 5 etaje. O asemenea structură, a cărei forță
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
el a propus o lucrare compusă din trei asemenea elemente, de cca. 20 m înălțime și de peste 50 t greutate, oarecum echivalentul unui bloc cu 5 etaje. O asemenea structură, a cărei forță rezidă nu în volumetrie, ci în ritmurile ascensionale și în succesiunea plin-gol, are trei calități esențiale: în primul rînd, ea întrerupe acea presiune a recuperărilor pe care ne-o tot impun omisiunile din sec. XIX, reprezentînd o formă contemporană, specifică dinamicii timpului actual, dar ea se și sustrage
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
că toate cele cinci sculpturi se înscriu perfect într-o unică familie de forme, aceea în care predomină verticala. Doar doi dintre sculptori, Titi Ceară și Horia Bojin, adaugă și un plan orizontal, însă unul care subliniază verticalitatea și sensul ascensional pe care ea îl implică, și nu reorientează percepția și lectura formei în nici un fel. O a doua caracteristică a lucrărilor este evidenta lor tendință de a ieși din opacitate, din categoria previzibilă a monoxilului, și aspirația manifestă către diafanitate
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui tenebroase, este permanent și una jubilatorie, ascensională, iremediabil sedusă de potențialul afirmativ al limbajului. Așezat, cu un remarcabil curaj, chiar pe fîșia de graniță dintre naștere și apocalipsă, acolo de unde le poate privi atent și abil pe amîndouă, Ciprian Paleologu este el însuși o prezență artistică duală
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparență, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea einsteiniană, aceea
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
cercetările anterioare ale pictorului. Atît în demonstrațiile din Ideologia artei cît și în pictura propriu-zisă din anii treizeci, mai exact din anii 27, 28, 29, 30, artistul cercetează insistent capacitatea liniei și a tonului de a se ordona în forme ascensionale care, de cele mai multe ori, într-o variantă geometrică și riguroasă, devin siluete umane dinamice în plan vertical și active în plan orizontal. Din acest constructivism pur, din aceste demonstrații tehnice de stăpînire a suprafeței, a liniei, a culorii și, în
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia stăruia demult Alexandru Horia, definește emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia stăruia demult Alexandru Horia, definește emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar omul, pătimaș, nedrept (uneori) și generos, hăituit și vindicativ, o fire violent resentimentara, prins În felurite diferende și Încăierări a rămas un răzvrătit, accesele de mînie
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
făcut!” Urmînd a fi redescoperit, Întro bună zi, ca un uriaș poet, Cezar Ivănescu a stăruit „pe crucea zăbavnicei file” pentru a ne dezvălui Înțelesul mitic, inițiatic al unui lirism pierdut În societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale psalmice, puterea genezica a cuvîntului. Încît, scăpînd din strînsoarea trupului, mîngîiat
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise. Lui Cătălin Îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălina se simte atrasă de „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărul are orizont de mișcare „spațiul sideral” cu intenții descendente o vreme (cât a durat dragostea pentru o ființă terestră) și un spațiu care transcende timpul și locul, și care este dedicat „ființei supreme”. Este interesant de observat
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
finitudinea infinitului demarcat doar de gând. În ultima parte a capitolului de față, În care este analizat finalul poemului, evocarea Cătălinei revine iar. De această dată, George Popa reia o idee fundamentală a studiilor eminesciene mai vechi În care „elanul ascensional” al Cătălinei se frânge „În brațele teluricului său omonim”. George Popa are meritul de a fi observat În premieră că numai iubirea poate exercita un fel de „atracție magnetică” „Între temporal și atemporal, Între contingent și absolut”. Admirabila interpretare a
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.). ● La orizont, se relevă axialitatea unui pretutindeni temporal sau universalitate, prin care OS se sintetizează în simbolul unui arhetip ascensional. ● Formal, durabilitatea comportă expresia unei necontenite deschideri, prin care OS este aprehendabilă la nesfârșit, ca multitudine interogativă de posibile și mereu altfel exprimabile simboluri, în siajul unei interpretări plurisemantice. ● Pe plan estetic, întrucât sensul OS se edifică prin verbalizare, orice
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
el. Cuplul de actanți, creat ad-hoc, pentru salvarea Poetului, distruge „in nuce” orice amenințare incontrolabilă la echilibrul moral al ființelor superioare și, implicit, al lumii circumscrise de acestea, care trebuie să rămână fără pată. Într-un asemenea mediu, pur și ascensional, își au locul avatarurile, eul liric și „umbra” însoțită. Acestea compun, laolaltă, o sferă existențial-artistică particularizată, care are curăția ființei iubite, dintotdeauna și pentru totdeauna, dar și a contopirii spiritelor superioare, ce parvin dintr-un trecut îndepărtat, conștientizat, recunoscut, proiectat
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
supraviețui și datorită re-potențării modelului romantic prin energia mai „proaspătă” a unei culturi mai tinere, dar și prin entiziasmul și admirația fetișizantă a acestora față de referentul dominator; obiectivul explicit, decurgând din primul, urmărea acțiunea de energizare și potențare a elanului ascensional al culturilor mici înspre autoritatea unui membru deplin al comunității muzicale europene, statut pe care canonul romantic austro-german îl promitea într-un mod cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în orizontul unor simboluri cu o mare forță de sugestie, de largă circulație în lirica de azi, dar pe care poetul le așază într-o constelație proprie, acordîndu-le alte înțelesuri decît cele consacrate. Astfel, pasărea se înscrie, îndeobște, între simbolurile ascensionale, ale contemplării monarhice, cum îi spune G. Bachelard; la Cassian Maria Spiridon, pasărea e un simbol al căderii, e îngerul căzut. Calul, fixat de Nichita Stănescu între figurile lirice înalt semnificative e un animal solar și htonian, fiind legat de
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
industriale. O preluare directă a fierului din mediul său convențional, pe care-l prelucrează mai apoi minimalist și îl asociază unei gîndiri abstracte și reci, sugerează, prin lucrările lor, Vasile Ivan și Gheorghe Zărnescu; primul, într-o geometrie anguloasa și ascensionala, celălalt printr-una derivată din cerc și cu desfășurare pe orizontală. Ambele lucrări, prin ritmica plin-gol, sînt chiar o formă de comentariu pe marginea absenței, a vidului că potențialitate absolută. În imediata lor vecinătate, exploatînd într-o formulă mai complicată
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
inferioar, cel pe care il impune ca atare parterul, este populat cu personajele butaforice, pe jumătate tragice, pe jumătate grotești, ale lui Aurel Vlad. Ele reprezintă, în economia întregului, palierul gregarității, împărăția amorfului și a masificării. Exploatată subtil, scara preia ascensional, ca un fel de purgatoriu, aceasta viermuiala infernala de trupuri și privitorul este descărcat direct în ceremonialul imponderabilelor de la etaj, acolo unde se întîlnesc și se armonizează nu numai autori, stiluri și viziuni disperse, ci și timpuri istorice și forme
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
frumuseții organice, față de instabilitatea și de iluzia acesteia. Și aici, ca și în cele două expoziții amintite mai sus, se îngîna și se confruntă aspirații și stări contradictorii: transparență se luptă cu materia opaca, gravitația cu plutirea, amorful cu forma ascensionala. Și de cîștigat, în mod sigur, cîștigă privitorul, dar și zona profesionalismului, a rigorii și a discreției din artă românească de astăzi.
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
și către împăcarea contrariilor. Natură feminină prin tipul de sensibilitate, prin devoalarea afectelor, prin nostalgia germinativă și prin enormele viziuni embrionare, pictorul manifestă simultan și un autoritarism falocrat, un simț enorm al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure ale majorității compozițiilor, trimit invariabil către ordine, în general, și către ordine cerebrală și exercițiu volitiv, în particular. în jurul sau înlăuntrul acestui ax explicit (al unei masculinități asumate fără echivoc) a cărui formă este invariabil rectangulară sau
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]