419 matches
-
două forme declanșează o anumită stare în privitor. De la situarea orizontalei la nivelul de 3/4 sau 4/5 în care ne transmite liniște și echilibru, se poate ajunge la 7/8 sau 9/10, în care este accentuată starea ascensională, elevația sacră. Dorința unor creatori contemporani de a plasticiza elementele componente ale crucii, a adus alcătuiri plăcute pentru neinițiați, care nu se gândesc la semnificația fiecărei forme care compune crucea. Cele două forme constitutive au devenit curbe, crucea este strâmbată
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
trece din zona urcușului greu în zona ascensiunii normale, pentru a ajunge în final la drumul cu pantă lină. Urcușul este calea temerarilor, a învingătorilor. Oblicele ascendente sunt drumul atacului, care duce doar la victorie, la succes. Trăim aceeași senzație ascensională și atunci când urcăm o rampă, un plan oblic spre o clădire chiar dacă urcușul necesită un efort în plus. Oblicele sunt întâlnite în lucrările teoretice și sub denumirea de diagonale, care le sugerează doar parțial importanța și le restrânge sfera de
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
al percepției noastre de la masa cubică a clădirii către galeria turnului, drept centru propriu-zis, se schimbă și relația dintre centri. Acum greutatea galeriei își exercită propria i putere și, în măsura în care rămâne conectată la masa clădirii, îi conferă acesteia o putere ascensională pe cât îi permite forța sa. Ea sporește înălțimea centrului secundar în raport cu o altfel de masă legată de pământ. Dacă cineva ar încerca să stabilească centrul de echilibru al palatului în ansamblu, ar descoperi că turnul ridică acel centru mai sus
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
infinitul unui pahar de hidromel”, cum se întîmplă undeva la același Minulescu 7). în folosirea acestui cuvînt, Bacovia e mai aproape de contemporanul său decît de Eminescu. La el „infinit” duce cu gîndul o singură dată la o mișcare prin aer, ascensională: -Hai;/ -în infinit.../-în infinit;/ - Cîntă...”8). Nu e deprins să privească pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
da corporalitate refuzului unui patetism ridicol formule precum "supă de despărțiri" ori "sos de povești fără tați" nu cred îi exprimă adevărata a(l)titudine poetică. Care este aceea a unui descriptor de spații interioare bine marcate de adevăratul fior ascensional, cel pe care îl dă certitudinea manifestării sacrului în toate formele existentului. Referințe critice (selectiv): Valeriu Stancu, în "Cronica", nr. 1, ianuarie 1997; Ion Roșioru, în "Convorbiri literare", nr. 1, ianuarie 2000; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de debut există structuri axate pe semantica solarității, a luminii, a idealului: "Sorii din adâncuri",, "aurori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din carnea ta/ nu unul, doi suntem/ la pândă de mistere". Impulsul ordonator al textelor poetice scrise de Rafila Radu este de fapt încrederea totală în împlinirea erotică, în nuntirea în sens mai larg, căci aceasta conferă existentului un sens ascensional ("în sfera luminii perechea") și, uneori, vibrația unei rostiri poetice de exultanță ("guști/ iubire-ntr-un poem"). Unghiul care dictează percepția e prin urmare tributar mai degrabă nostalgiei stenice decât amărăciunii de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apa ce clocotește/ la Miezul de foc al Pământului" Fântâna; v. și "Ci iată acum ochii noștri cristalice sfere/ vor putrezi în țărâna care'i aceeași/ în tot Universul" Șansă exclusă). În esență așadar, o astfel de prăbușire are sens ascensional, permițându-i celui prăbușit reintegrarea în ritmurile eterne, în "firele prafului cosmic care o dată/ o singură dată fuseseră Eu" aceeași Șansă exclusă. În Missa solemnis, semnele acestei reintegrări în originar se înmulțesc vizibil, în așa fel încât, începând cu această
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
extins, ca transmitere a efectelor pe verticală și pe orizontală, fără să se producă omogenizarea. Deși ca sumarizare sunt convective, comportamentele diferențiale au o împrăștiere fără regulă de sens și conținut tocmai datorită neomogenității sistemului economic. În măsura în care convectivitatea are sens ascensional, aceasta nu apare ca regulă a staționarității factoriale, ci se referă la starea de progresivitate a modelului. Dar ceea ce este progresiv (fiind ascensional) poate avea și sens negativ de exces (de creștere nesustenabilă, creșterea pe datorie etc.) în evoluția sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o împrăștiere fără regulă de sens și conținut tocmai datorită neomogenității sistemului economic. În măsura în care convectivitatea are sens ascensional, aceasta nu apare ca regulă a staționarității factoriale, ci se referă la starea de progresivitate a modelului. Dar ceea ce este progresiv (fiind ascensional) poate avea și sens negativ de exces (de creștere nesustenabilă, creșterea pe datorie etc.) în evoluția sistemului. După cum nu orice descreștere ar putea să fie tratată ca un aspect nedorit atâta timp cât are sens de corecție a excesului. Ceea ce contează cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pune existența poetului sub semnul unicității, prin adverbul de excepție numai. Acesta precede substantivul poetul, prin care se obiectivează eul liric. Prin creație, poetul se sustrage limitelor spațiotemporale ce definesc condiția umană imperfectă, înălțânduse Deasupra valurilor, peste nemărginirea timpului. Mișcarea ascensională echiva lează cu o sublimă evadare din lumea de jos, în care oamenii comuni sunt iremediabil captivi. Accederea la planul cosmicuniversal este figurată prin simboluri mitice. Tărâ mul ideal al imaginației, al ficțiunii, al cugetării poetice este reprezentat prin motivul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial“ prin simboluri ale derizoriului, metonimiile sugerează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
opera dramatică aleasă Din perspectiva temei și a viziunii soresciene asupra lumii și asupra condiției umane, gestul final al eroului nu figurează o sinucidere, cred eu, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensional), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, fiindcă închipuie o nouă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar ‹‹sunetul›› pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine.” Muntele deține o seminificație complexă în teritoriul mitic labișian, nu numai ca proiecție a unei imaginații ascensionale, cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în clinchete subțiri Și caprele de munte nervoase prin poene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
e în lac.” Astfel înțeleasă, oglindirea creează un univers mirific: „Culori și mirodenii cercuri fac / în jurul meu. Argila mea tresare / și cu cămașa cerului mă-mbrac / Și iată-mă-s, deodată, cer și zare.” Se identifică aici liricul sedus de ascensional și transfigurat, macedonskian, de beatitudini celeste. De acum înainte se definește progresiv și fizionomia lui ca poet de descendență clasică, uneori în variantă parnasiană, animat de idealul limpidității, al artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
și focul, aerul este un element activ și masculin, în timp ce pământul și apa sunt elemente pasive și feminine.159 Aerul este asociat cu vântul și răsuflarea, reprezentând "lumea subtilă, așezată între cer și pământ, lumea expansiunii"160 "Substanță a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
2012] O trecere prin vămile văzduhului dantesc Sfîntul Vasile cel Nou este cel care a dezvăluit discipolului său Grigore secretul călătoriei sufletului după moarte. Sufletul fiind de origine divină, la despărțirea de trup, înainte de a ajunge la judecata finală, trece ascensional prin 24 de vămi ale cerului. În trecerea dintr-un văzduh în altul, fiecare responsabil de anumite păcate, îngerii și demonii se înfruntă și-și dispută sufletul, înving sau sînt învinși după păcatele adunate, săvîrșite de cel mort în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
el nu se bizuie pe lumina confuză, incertă a lunii. Figura lirică nu urmărește Încețoșarea, Înnoptarea obiectului, ci proiectarea lui spre tăriile cerului, punerea În perspectivă grandioasă, transformarea unei idei Într-o „viziune”. Imaginația heliadescă este, În esență, aeriană și ascensională. Mai trebuie spus că, În privința regimului climateric, Heliade se simte deopotrivă bine pe timp de furtună și În ceasul calm al apusului. Dacă are, totuși, o preferință (care se traduce printr-o plăcere și, În același timp, o teamă), preferința
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumea imaterială a parfumurilor. Nuntirea celui dinții cuplu provoacă o beatitudine generală. Plantele, păsările, „svoltătoare”, astrele În frunte cu luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului biblic, alungarea din paradis și trecerea omului În evul de cremene capătă tot mai mult aspectul unui discurs ideologic și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele ulterioare. La o mireasă (1844) preamărește, Încă o dată, „virtutea matronală”, noțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el o numește cetățeană, și care stimulează pe omul datoriei, pe Părintele social și moral. Este, apoi, muza astrală, cea mai puternică, aceea care aprinde În Părintele social ambiția vastei Creații și-l Împinge spre marile modele, muză cu puteri ascensionale, muză vizionaristă, hrănită cu sublimități. A treia este muza omului „buclucaș”, cum l-a numit Iorga, muză „mult pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc”. „Figura esențială a crosului heliadesc, este, În fond, conjugalitatea”: „În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]