56 matches
-
băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie cu păr roșcat, mică de înălțime, un sfert din umbra lui. Femeia insistă. Lucian îi răspunde prin urlete, chiote și spasme. Dar el de fapt nu prea-nțelege nimic. Știu asta pentru că oamenii șușotesc. Lucian nu e ca mine, n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și cu cel de "scuipat", produs prin metonimie pornind de la gură, sau poate prin metaforă, pornind de la insecticidul-spray); și George Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, înregistrează sensul "gură". Mai puțin fixată este expresia a trage un flit ("Aschimodia nu i-a tras un flit între felinare?" - M. Sîntimbreanu, Recreația mare, 1978), care poate avea sensul "a scuipa", dar și, contextual, "a lovi". De la elementul lexical principal al locuțiunilor s-a format și un verb: a flitui "a ironiza
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Apoi eu știu ce-ai să mă-ntrebi înainte de-ați veni ție în minte vorbele. CODÂRLIC: Ghimizdroc, băiete, vezi că te trimit la curățat cazanul cel mare de smoală dacă mai vorbești suplimentar. Hai, hai! Gata, altul la rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne trupa descompletată... GHIMIZDROC: Tu, mie? Nu vezi că te proptești în coadă ca să nu cazi jos, slăbănogule! ASCHIMODIE: Slăbănogi și neisprăviți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu ce-ai să mă-ntrebi înainte de-ați veni ție în minte vorbele. CODÂRLIC: Ghimizdroc, băiete, vezi că te trimit la curățat cazanul cel mare de smoală dacă mai vorbești suplimentar. Hai, hai! Gata, altul la rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne trupa descompletată... GHIMIZDROC: Tu, mie? Nu vezi că te proptești în coadă ca să nu cazi jos, slăbănogule! ASCHIMODIE: Slăbănogi și neisprăviți sunt cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gata, altul la rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne trupa descompletată... GHIMIZDROC: Tu, mie? Nu vezi că te proptești în coadă ca să nu cazi jos, slăbănogule! ASCHIMODIE: Slăbănogi și neisprăviți sunt cei din sămânța ta, cu tine-n frunte, fandositule! Ia ține ici, să ai de cheltuială! (se încaieră) CODÂRLIC: Ho, urechiaților! Stați locului până nu-mi bag ghiara între coarnele voastre. Ați uitat pentru ce treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu un cuc acuși ai să zici că-i altă pasăre! Îți arde de hârjoană, neîmplinitule! Treci la numărătoare. (Muțachi vine) Așa. Cu Muțachi, sunteți taman doi și jumătate, cum scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunteți taman doi și jumătate, cum scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum să știi care-i scândura putredă și care s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place Muta! Muta... Muta... Ia pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pupă-l pe aschimodie... Aia se învârtea pe lângă noi, plimbând un cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut scoate. - Ți-am zis să nu te mai prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a enervat ăl bătrân, a luat toporișca din magazie, „hoo, îl tai, cu tine-n vârf, numa’ lasă-mă”, s-a urcat în nuc și l-a ciopârțit. - Nu-l tăia, tată, lasă-l... mă milogeam dedesubt. - Nu pișa ochii, aschimodie, c-o să-i dea o creangă pe partea ailaltă. Nu moare el, nu vezi că nu-i crește ceapa și cacadâru’ babei? Pe piept și din gura ei știrbă ar fi mai bine! Ia crengile și du-le de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe o stradă îngustă, în pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat una de la etajul patru, acum vreo jumătate de oră... mă lămurește o vecină. O bătea bărbată-său... Are doi copii... O bătea și băiatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
taică-meu, nici măcar nu întreabă dacă-s acasă. A ajuns, mă pregătesc s-o încasez, bag capul între umeri, pe spate n-o să mă doară așa de tare. Dar Zagan se uită la mine, coboară mâna. - E doar o zgârietură, aschimodie... Am nevoie de cineva să-mi aducă niște găleți cu apă. Uite doi lei. Nu știu dacă mi se pare sau poate clipi din amândoi ochii. Miercuri Torn cam o treime din siropul de cătină în chiuveta de la bucătărie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde, cu arcurile la vedere, niște măturoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează nobilii rostind blestemății și povestind anecdote scabroase - tot așa astăzi, în Bucureștiul secolului XXI, Dan Puric și-a asumat rolul delicat al aschimodiei imperiale. Atîta doar că nu are nevoie nici de cocoașă și nici de
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează nobilii rostind blestemății și povestind anecdote scabroase - tot așa astăzi, în Bucureștiul secolului XXI, Dan Puric și-a asumat rolul delicat al aschimodiei imperiale. Atîta doar că nu are nevoie nici de cocoașă și nici de travestiuri deocheate pentru a spune adevărurile pe care alții le tem și le vînează cu încrîncenare. Nu are nevoie nici măcar de comicăria de altădată. Nu are nevoie
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
Nimic de recuperat, în această făcătură care nu te poate scăpa de constatările lucidității. Una împărtășită în doi, încredințată unui vecin, care nu e atît straja singurătăților argheziene, cel răspunzător de ascunderea de lume în care modernitatea se complace, cît aschimodia crescută în coșul pieptului, din Bagaj. Eliberarea de el, martorul unei umanități permanent refuzate, e laitmotivul volumului: „Sună stingerea, tăcere, singur lasă-mă, vecine,/ Gândurile fără dușumea, fără acoperiș,/ Fără gânduri, fără tine, cu mine și fără mine,/ Uite cum
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil ieftin, cu tentă mahalagescă. Dezamăgit de eșec, don Avito își repudiază copilul, care, ajuns la vîrsta adolescenței, dîndu-și seama de aschimodia pe care o întruchipează, își pune capăt zilelor, spînzurîndu- se de lustră. Sinuciderea e regretată doar de mamă, în timp ce don Avito rămîne intransigent în respingerea lepădăturii din familie. În mintea lui Don Avito, cine nu e geniu nu e cu
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]