747 matches
-
și U. Ollendorf. Eseul lui Longo extinde conceptul de Est împingându-l până în Extremu Orient. Tehnică japoneză a Kintsugi pare a fi metaforă perfectă de reprezentare plastică a ceea ce ar trebui să fie relația Orient-Occident. O unitate care demonstrează, fără ascunziș, diferențele, mai mult, le prezintă ca fiind cel mai prețios dintre elementele alcătuitoare ale întregului. Problemă misticismului pe care arta kintsugi îl evocă ne trimite la una dintre interpretările relației Orient- Occident cele mai fascinante și controversate ale culturii europene
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
bucur că orașul explodează pentru că sper că se va redesena organic din schije și din ruine. Nu pot decât să sper, pentru că demență citadina mă țintuiește locului într-o fascinație tâmpa. Când am vreme pornesc să-i descopăr tranșeele, hogeacurile, ascunzișurile umbroase și locantele cu sclipici. Încet, încet, Bucureștiul reînvață să trăiască bine, să-și îngăduie fantezii culinare și ceasuri de loisir, muzici colorate, întâmplări cu lume bună, show-uri pestrițe, plimbări de dimineață sau de seară și delicatese culturale. Încet
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
Dar ce-i de făcut cu melancoliile, întrebările fără răspuns, cu toate problemele lumii în care nimeni nu poate să intervină ("Dacă Dumnezeu vrea o lume cușer, s-o facă El singur așa"). Misterul vieții e complicat, agitat, și doar ascunzișurile - în somn, în moarte - dau răgaz de odihnă. Povestea lui Herman Broder, refugiat în America după ce a fost salvat - prin ascundere în șura cu fân - de țăranca poloneză Jadwiga, cu care s-a căsătorit nu numai din recunoștință, ci și
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
niciodată că a fost perceput drept simbolul răsturnării dictaturii comuniste. El a încurcat multe socoteli chiar începând cu amiaza lui 22 decembrie — ca să nu mai vorbesc de lunile de dizidență activă, când mulți dintre vitejii de după război își rodeau prin ascunzișuri unghiile, incapabili să depășească frica patologică de consecințele eventualei exprimări a nemulțumirii față de demența lui Ceaușescu. Etichetat — în funcție de moment și necesități — când nebun, când țigan, când spion ruso-maghiaro-americano-israelian, când hoț și bețiv, când impostor și escroc, Mircea Dinescu se așază
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
larg, spuse:" I believe in Vaslui, I believe in your country! ", mătușa Saveta traduse: " Dragi-mi erau prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, cîmpul cu florile și mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile în zburdalnica vîrstă a tinereței!"". Fără ascunzișuri, șopîrle, tensiuni și frici, inerente unei scrieri de felul acesta înainte de 1989, Județul Vaslui în N.A.T.O. nu ne obligă să-l citim în cheie politică, ba chiar devine cu adevărat incitant dacă nu urmărim acest fir. Ioan Groșan - Județul
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
pentru viețile și încovoierea a cel puțin zece oameni. Și totuși Jünger a supraviețuit în deplină libertate a spiritului, fără a se abate de la verticalitate, convins că războaiele nu pot distruge "castelul magic al limbajului", "în ale cărui adânci galerii, ascunzișuri și deschideri de mină vom putea locui, pierduți față de lume". Cărțile sale rămân fascinante în continuare, obișnuitul con de umbră care apare după moartea unui scriitor nu l-a acoperit (poate că a fost de ajuns umbra prin care a
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
tot mai agresiv, să lucrați. Ați fost profesor, ați expus, ați și călătorit. - Am avut ocazia să fac un voiaj în Japonia, am fost și în America. Aici, în apropiere, prin Europa, am cotrobăit prin aproape toate țările, prin toate ascunzișurile lor mai interesante. Am rămas mai cu seamă legat de Franța, de Italia, de Spania și de Grecia. Și de Anglia, într-o măsură oarecare. - În ultimii ani, v-ați retras la Fălticeni. - Mă aflu acum într-o epocă de
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Constantin Țoiu Iar tactica lor, a chefalilor, mai spunea maiorul, era, cum ziceam, curajul, era îndrăzneala, adică să înfrunte lumea direct, la suprafață, fără ascunzișuri, să se dea ei cumva la fund, unde apa-i mai turbure? nici pomeneală. Degeaba-și aruncau ăi de la mahune năvoadele lor la fund îngreunate cu plumb, dedesubt, unde orișice ființă făcută să fie prinsă și mâncată, se bagă, se
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
care în grecește înseamnă cap, chefalos, căpățână, nu?... înfruntă isteț orice pericol, fățiș, unde totul se vede limpede, însăși limpezimea asta bărbătească fiind firea lui adevărată. - Ați mâncat vreodată chefali? întrebase din senin. - Iooo !... Noooo! făcuse jignit. Cel mai bun ascunziș, ori cea mai bună direcție de atac, depinde - mai reieșea - că era... taman claritatea, spusese cu un accent brusc oltenesc. Că inamicul, nu-i așa? nu se așteaptă niciodată să vii taman d-acilea... * Blanbecii de la punctul piscicol nu făcuseră
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
lumină să fie, ca umbră să te cheme. În bucățele mici, vocea din vid intrând pe ușa întredeschisă. Să nu știu unde sunt, într-o odaie ca un dulap în care se ține pâinea și sufletul și cărțile cele fără de loc. Un ascunziș unde să dorm, să mi se năzărească și oglinda, dublul cu streașină de care-atârnă vâscul magic, pendula și vâscul, un gong din care cad cifre portocalii și litere. Si nici un fir de praf nu s-a desprins din stelele înmugurind
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
mai vorbit și care a murit ieri ce naiba o mai fi și cu garofițele astea sălbatice le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de fapt niște cuvinte visate spre dimineață
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
vesele, în special elevi de liceu în vacanță, puși pe distracții și veniți să caște gura la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Leonard și un dor pitit de multă vreme în ascunzișurile calde ale cărnii se ridica plutitor și înaripat până în colțul ochilor căutători. Puțini dintre cei ajunși până aici se abțineau să nu-și scrie dorința pe o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
greierii depresivi nu mai cântă la un pas rătăcit sub ferestre: vor fi - ascultând dânșii muzica sferelor? Poate... Rușinea lichefiatî Marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte ardoarea de-a fi fost nesăbuințelor reazim: să-mi încropesc un ascunziș de fiară îmi e ultimul gând agonizând în groaza de-a mă târî în asfințit pe-afară - cu rigoare de chirurg încep să-mi extirp tumoarea de pe-amnezii, cu o încetineală de melc, prost ascuțit scrâșnește bisturiul în rădăcinile
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
tem de femei, să le simt departe. Și m-am refugiat în Virgiliu și în Horațiu; familiei i se părea normal; mai ales bunicului Maur II Divinul. Lui i se părea normal. Dar ei nu știau că Virgiliu era un ascunziș ca să nu dau ochi cu femeile și să nu bag în sperieți superbele chipuri de bărbați care mă atrăgeau. Să nu povestești nimănui ce-ți spun, Miquel. - Te iubesc, unchiule. - Și-a trecut un înger. Tăcerea ne-a-ngăduit s-auzim cum
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
realizează prin două proze perfecte, veritabile capodopere. Colivia de fructe radiografiază ultima etapă din viața unui cuplu, avîndu-l pe fiul celor doi drept narator-martor. Fiul, el însuși la deplină maturitate, constată perplex că viața părinților săi este un teritoriu cu ascunzișuri, cu fapte văzute complet diferit de cei doi și cu revelații șocante. Bătrînețea îi apare drept vîrsta maximei libertăți, cînd fiecare își îngăduie să fie el însuși, să nu-i mai pese pur și simplu decît de sine, indiferent cît
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
doctorița Virginia Munteanu-Cârnu, sora lui Pamfil Șeicaru, care "avea forță, era bună, era mărinimoasă, era veselă și nu-i era frică de nimeni afară de Dumnezeu. O energie uimitoare îi armoniza făptura, fără să introducă în feminitate notele de șarjă, zvîcnetul ascunzișurilor sau consecvența rigidă proprii unor Doamna Chiajna, Vitoria Lipan ori Lady Macbeth". Detaliu relevant, "era prietena multor anonimi nenorociți", neezitînd a sări "în ajutor tuturor", fiecare fiind "cel dintîi și nimeni cel din urmă". Un alt semianonim introdus în paginile
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută, cosmică liră. Să ne mai întrebăm de ce mitul lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice plouă neliniști spaime în tresărire timpul sfâșiat îl ascunde de sine în alveole de taină până ce
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa uitărilor scrisă’n curgerea vremii se-așterne asemenea unui lințoliu pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
impresie nefavorabilă. Nu era așa zicînd în ton cu generația ei, care a învățat s-o iubească abia mai tîrziu. N-avea chef să se joace. Avea ceva de spus și o spunea de-a dreptul. Poezia ei n-are ascunzișuri. Dar nici luminișuri. E un soi de elegie permanentă. O elegie este și această pagină de revistă pe care i-o închinăm. Prima din postumitate. Luați prin suprindere, nu am putut mai mult. Își vor intra în rol și critica
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
în laboratorul de creație, cu un zel am spune detectivistic, la o tensiune pe măsura însăși a scriitorului. Opera lui Anton Holban apare, atunci, ca un fel de jurnal, cu scăpărări cathartice și cu incursiuni în ficțiune, cu exhibiții și ascunzișuri date în vileag de către exeget, tot atâtea repere, la citire, ale unei foarte complicate alcătuiri, fără să putem discerne dacă este vorba de căutări ale fericirii sau ale cunoașterii, întru absolvire sau destrucție. În Agendă, E. Lovinescu nota, în noaptea
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]