91 matches
-
ce comunicau cu exteriorul este atestată și de istoricul venețian Francesco Griselini, în a sa Istorie a Banatului. „Despre greaua situație a asediaților - ne spune Griselini - e încunoștințat generalul Castaldo, prin românul Ladislau Bucoșnița, care se strecoară în noapte printre asediatori și ajunge cu bine în tabăra imperială din Transilvania”. Un alt exemplu ne este prezentat de istoricul venețian, ce arată că Simeon Forgaci, unul dintre conducătorii armatei asediate (este vorba de același asediu al trupelor turcești din 1551, cu un
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mărturii importante (din păcate prea puțin cunoscute astăzi) despre Timișoara și zona Banatului din perioada în care au trăit. Cronicarul turc Ali de Timișoara (născut în 1674 la Timișoara) a relatat în cronica sa despre luptele purtate de turci cu asediatorii austrieci pentru apărarea Cetății Timișoara (1688-1690), dar și multe dintre faptele diverse și obiceiurile din Banatul vremii sale. Cronicarul Gheorghe Brancovici a scris o istorie a sud-estului european, în care se ocupă mai cu seamă de sîrbi și români (este
De la Osman Pașa la Robert Șerban by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11178_a_12503]
-
sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște turnuri spre o nouă linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din mese, scrie repede ceva pe o foaie de hîrtie, ruptă neglijent dintr-un notes, apoi Își scoate cheia din buzunar, o lasă acolo În fața femeii total absente și pleacă fără o vorbă. După vreo jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa unei prăvălii. Căzură unul peste altul, În timp ce bucata imensă desprinsă din zid se prăbușea În fața lor și o ploaie de pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă focului și surpării trupurile victimelor Împrăștiate prin curte. De acum, nu mai exista nici un dușman de ucis, iar incendiul curmase orice posibilitate de jaf. Fără să aștepte vreun ordin, companiile din armata permanentă se adunau voluntarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-și revină din transa hipnotică și a efectelor momentului de intimitate, provocat de toți factorii care s-au dovedit potrivnici voinței sale, cu toate că-i iubea cel mai mult: natura, poezia și iubirea. Se smulse din nou din brațele vajnicului asediator al slabei sale redute, se ridică în picioare și cu fața îmbujorată, mintea tulbure și în derută, porni spre mașină. Cristian dezamăgit de finalul atacului, o urmărea ca un cățeluș credincios ce-și urma stăpâna la doi metri în spate
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
să-și revină din transa hipnotică și a efectelor momentului de intimitate, provocat de toți factorii care s-au dovedit potrivnici voinței sale, cu toate că-i iubea cel mai mult: natura, poezia și iubirea. Se smulse din nou din brațele vajnicului asediator al slabei sale redute, se ridică în picioare și cu fața îmbujorată, mintea tulbure și în derută, porni spre mașină. Cristian dezamăgit de finalul atacului, o urmărea ca un cățeluș credincios ce-și urma stăpâna la doi metri în spate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
unul la altul - Necuprinse, Sau infinitezimale . Atenți Să nu ne zdrobească, Sau să nu le strivim. Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unii la alții, Apărători ai cetății, Mutând pietre pe ziduri Ca să nu înlemnim, privind cum se apropie asediatorii: Propriile noastre suflete, Cu memoria în mâini. 8-9 ianuarie 2012 Referință Bibliografica: LUPTA / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul ÎI, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LUPTA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361872_a_363201]
-
de ocupare a insulei cu tot cu observator. Ai să întrebi ce-au făcut ăștia ai noștrii.... Ei bine n-au trimis trupe guvernamentale. În schimb au aruncat un vaccin dintr-ăla care te vaccinează definitiv și care i-a adus pe asediatori într-o stare deplorabilă într-un timp foarte scurt. Ăia din observator deși erau înștiințați de tot ce se petrecea afară s-au îngrozit, fapt la care patronii nu se așteptau. Iar situația risca să scape de sub control, așa că ne-
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
amore). Serenitatea scenei contrastează puternic cu tumultul celei care urmează. Chiar în momentul în care Manrico ia mâna Leonorei pentru a o conduce la altar, Ruiz năvălește în camera pentru a-i aduce vestea că Azucena a fost capturată de către asediatori și este pe cale să fie arsă pe rug. Deja prin ferestrele cetății se pot zări flăcările rugului. Pericolul iminent ar putea face ca orice întârziere să devină fatală. Abandonând mâna miresei sale, Manrico apucă sabia și împreună cu oamenii săi se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Singh, și Ghulab Singh, fratele mai tânăr al tatălui său, aparțineau facțiunii reginei (r³nș). Aceștia s-au baricadat Împreună cu regina În fortăreața ce a fost bombardată fără Încetare timp de trei zile și trei nopți. Numai În momentul În care asediatorii se pregătiră să invadeze cetatea, cei aflați În interiorul ei se predară, impunând următoarele condiții: regina să locuiască mai departe În fortăreață și să i se acorde un jaghir convenabil, iar garnizoanei alcătuite din două batalioane de dogra 225 care făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
platforma intermediară, se pomeni cu un individ cocoțat În spinarea lui, În timp ce alții Îi puseră piedică, doborându-l...!! Simțind mâinile hoților Încercând să-l buzunărească, Tony Pavone se făcu covrig și cu ultim disperat efort de voință, se rostogoli cu asediatorii izbindu-se de grilajul de oțel ce marca linia de departajare a spațiului și unde se afla o ușă de metal rotativă. Tony Pavone avu o clipă de luciditate. Se simțea ușor, mai ușor decât un fulg de pasăre plutind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care o dorea...!” Mai făcu o tentativă de a se ridica, nereușită Însă, rostogolindu-se Într-o baltă de sânge cu beregata tăiată...! Nefericitul avea pumnul strâns În care se putea vedea rămășița hârtiei de zece dollary pe care asediatorii nu reușiseră să i’o smulgă, plătind cu viața imprudența comisă...!! Deslipindu-și cu greu privirea din vitrina magică, Atena realiză trecerea timpului. Trecuse mai bine de o jumătate de oră...S-a Întâmplat ceva...? Totuși, Îl știa pe Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ei nu se vor hotărî să facă rost sau să fabrice un mare număr de asemenea mașini de război, regatele lor se vor afla în pericol. Astaghfirullah predica cu totul altceva: doar prin jertfa luptătorilor pentru credință vor fi striviți asediatorii. Sultanul Boabdil avea să-i pună de acord, căci, în ce-l privea, el nu dorea nici tunuri, nici jertfe. În vreme ce șeicul și medicul cârteau neîncetat, iar, prin intermediul lor, Granada întreagă se întreba ce soartă o așteaptă, stăpânul orașului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost spuse de atunci încoace. Istorisirile astea nu începeau toate la fel. Cele ale mamei vorbeau mai întâi despre foamete și neliniște. — Încă din primele zile ale anului, spunea ea, zăpezile căzute întrerupseseră accesul pe puținele drumuri cruțate de asediatori, izolând complet Granada de restul țării și mai ales de Vega și de munții Alpujarras, la sud, de unde încă mai ajungeau până la noi grâu, ovăz, mei, ulei și stafide. În vecinătatea noastră, oamenii erau speriați, chiar și cei mai săraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-am lăsat să moară. Le-am putea pretinde locuitorilor sacrificii dacă le-am făgădui o eliberare în curând, dacă o puternică armată musulmană s-ar afla în drum spre noi pentru a despresura Granada și a-i pedepsi pe asediatori, numai că noi știm acum că nu ne va sări nimeni în ajutor. Tu, senior al regatului, ai scris sultanului din Cairo și celui otoman, ți-au răspuns?“ Boabdil își înălță sprâncenele în semn de tăgăduire. „Iar, mai de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care urcă pot trece nevătămați. Da, așa-i. În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele din urmă, arătă spre castrapila plasate la jumătatea colinei, ce semănau cu niște mistreți gata să ucidă. — Iar acelea... au vârfurile îndreptate spre noi, așa încât, dacă încercăm să coborâm, vom fi străpunși. În schimb, nu-i vor împiedica pe asediatorii care vor urca dealul să ne ucidă. Dar înseamnă că suntem ca într-o cușcă! Din nou răsună glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niciodată În fața lui pentru faptele lor. Alții ar dori să cadă la Înțelegere cu el, să-l pună pe tron, să-i câștige favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina aceasta nu ți se pare Îndeajuns de Însemnată? Viața mea atârnă de ea. Soarta a mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așadar, datorită unor construcții judicioase, Însușirile deja excepționale ale locului, astupând cu bucăți de zid cel mai mic culoar de trecere Între cele două coline. Dar fortificațiile nu i-au fost de ajuns lui Hasan. Chiar dacă asaltul era cu neputință, asediatorii ar fi putut să-i vină de hac fortăreței sale prin foame și sete. Așa se termină cea mai mare parte a asediilor. Și, În această privință, Alamut-ul este deosebit de vulnerabil, neavând decât slabe resurse de apă potabilă. Marele Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
este, neîndoielnic, prea mult. Sosiră răsculații, o hoardă descreierată și vociferând, iar avangarda lor se aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și aruncă foc, pietre, săgeți, În timp ce de departe catapultele bombardează cu bolovani... Ascalonienii Încearcă să incendieze turnurile, vântul le e nefavorabil, flăcările cuprind zidurile, care În cel puțin un loc se prăbușesc. S-a făcut breșa! În acest moment toți asediatorii năvălesc prin ea ca un singur om și se Întâmplă ciudățenia. Marele maestru al templierilor pune să se bareze calea, În așa fel Încât În cetate să intre numai oamenii lui. Gurile rele spun că procedează așa pentru ca jaful să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]