12 matches
-
profesiile, timpul se circumscrie, în genere, unui prezent atotcuprinzător, mișcarea - individuală și colectivă - este sterilă, “browniană”, punctul (și momentul) de pornire se confundă cu cel (cele) de sosire (cf. “antractul” de la pagina 167), totul băltește și palpită indecis, dezorientat și asemantic, în indeterminarea, în legitatea ininteligibilă a haosului (Să se vadă, spre exemplu, O zi capitală). Atomizarea, incoerența, destructurarea, disoluția au acționat, desigur, îndelung, erodând, măcinând, aneantizând, în cele din urmă, și în egală măsură, individ și grup (familial, profesional), absorbind
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 by http://confluente.ro/Proza_lui_marian_drumur_sau_de_eugen_dorcescu_1391340223.html [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
în română. Părțile de propoziție sunt predicatul, subiectul, obiectul, complementul de loc, de timp, numeric, de stare, de origine, de rezultat, sociativ, de mod, de cauză, de scop, de relație, de grad/măsură, instrumental, de atribuire și de comparație, complementele asemantice (sau permanente) și atributul. În privința atributului este de menționat că acesta se plasează înaintea cuvântului determinat și în general nu se acordă cu el. Topica în propoziție este foarte variată, în funcție de partea din propoziție care se dorește a fi scoasă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
nominale de vorbire, totdeauna cu același sufix sau cu aceeași postpoziție (caracteristice altor tipuri de complemente), iar sensul lor nu poate fi delimitat exact, astfel încât nu pot fi incluse în niciunul din tipurile de complemente de mai sus. Cele mai multe complemente asemantice corespund unor complemente indirecte din gramaticile românești. Întrebările la care răspund se formează cu sufixele sau postpozițiile cu care se formează complementele respective. Termenul lor regent poate fi un verb, o formă nominală a verbului sau un adjectiv, și se
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
de propoziția comparativă. Se construiește deseori fără antecedent: "Péter nem gazdagabb, mint a szülei voltak" „Péter nu e mai bogat decât au fost părinții lui”. Acest tip de subordonată întregește un antecedent care îndeplinește funcția de complement permanent (numit și asemantic) al unui adjectiv, verb sau formă nominală a verbului. Antecedentul este un pronume demonstrativ de depărtare, iar cuvântul introductiv - conjuncția "hogy" sau un pronume relativ. De cele mai multe ori, această subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
sens", Baudelle vorbește de motivare onomastică printr-o "analogie a semnificațiilor", adică o asociere de idei (ca, de exemplu, patronimul Séchard la Balzac) și - mult mai fertilă pentru onomastica literară - o asociere de semnificanți prin care numele propriu, în principiu asemantic, tinde în mod natural să ne reamintească de cuvinte cunoscute al căror sens se estompează. Asocierilor saussuriene le adaugă simbolismul fonetic și grafic (mimologismele lui Gerard Genette: mimofonia și mimografia). Baudelle găsește resurse conotative ale limbii pe scara sublexicală a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nașterea din nou, teologul ar cădea în platitudinea exteriorității; el n-ar practica decât o foarte săracă algebră dogmatică sau un orb formalism filologic - cearta pe litere sau prepoziții; la cealălată extremă nu se găsește decât un ritualism decerebrat și asemantic, încurajat de o vagă psihologie a fricii și potențat de reflexul muzeificării. Ortodoxia își denumește întemeietorii cu apelativul de „Sfinți Părinți” tocmai pentru că întemeietorii Bisericii sunt mai mult decât niște doctori, specialiști în doctrină și apologetică. Întemeietorii Bisericii sunt sfinți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian intern, în pas cu „principiul adânc al inspirației”. Cu alte cuvinte, deși „fenomen muzical” (asemantic), armonia internă nu se reduce la „un simplu fenomen sonor”, ci reprezintă o intruziune complexă, de aspect existențial, în ordinea universală (Armonia eminesciană). În comparație cu alte interpretări ieșite din atelierul lui V. (precum cele despre Titu Maiorescu sau despre Al. Macedonski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
limbajul familiar. Am mai amintit acum cîțiva ani de numeroasele derivate familiar-argotice pe care le-a produs: miștocar, șmenar, caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se impun pînă la a deveni
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
se îmbină astfel cu dinamicul, atitudine ce rezonează cu cea a discursului coral. Densitatea instituită de ritmul în șaisprezecimi precum și oscilarea sonoră pe elementele unor grafuri în aceeași nuanță ca cea a saxofonului determină un rezultat sonor viu, fluctuant. Silabele asemantice, cu toate că se repetă, nu generează relații speciale între sunete. Acestea se nasc independent de natura fonemelor atribuite lor. Ma, ra, na precum și ansamblul vocalelor din limba română constituie elementele lingvistice din Axion. Excepție fac silaba ran și cuvântul ave - prima
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
chipuri Cam asta, cînd se epuizează limbajul, cînd ești din nou obiect și te îngrozești, cînd din nou mutul decide în noi, cînd tu vorbești vrute și nevrute, iar tăcerea perversă știe că va cîștiga,iată, asasinii tuturor elocvențelor, membrii acțiunilor pure, asemanticii, reinventează. Acum, doar o gură ruptă mai poate sta în calea lor, în bîiguieli, lamentîndu-se, ca o tristețe ce nu renunță *** Așa, deci, scrisul ca osîndă. Și îl găsești astfel pe unul vorbind despre salvare, într-o piață, după mulți
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
universul cosmic" și de "universul terestru": "sistemul muzical, diferitele stiluri muzicale sunt efectele unor influențe sociale, culturale, dintr-un moment dat". 112 În concepția lui Vasile Donose, muzica este "o ființă vie și complexă" 113, "un limbaj" 114, "o artă asemantică" 115 ce nu se poate substitui limbajului comun: "limbajul muzical nu este în esența sa un instrument al expresiei, ci, el însuși este o expresie imediată și nemijlocită, este un fel de gândire în mișcare, ca o gândire care își
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu un circumstanțial de loc). Neamțu (1986) demonstrează că predicatul nominal are un caracter neunitar, la nivel atât gramatical, cât și lexico-semantic și contestă încadrarea verbului a fi în clasa copulativelor, această încadrare fiind rezultatul transferării opoziției verbe semantice/verbe asemantice la nivel sintactic (Neamțu 1986: 70). Din punct de vedere semantic, a fi nu și-a pierdut sensul inițial, existența, ci a avut loc o deplasare a afirmației de la subiect (Pământul este) asupra unei caracteristici a subiectului (Pământul este rotund
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]