26 matches
-
înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
inechitate este resimțită negativ și chiar provoacă o insatisfacție generală. Subiecții plătiți echitabil sunt cei care simt cea mai puternică satisfacție generală. Supraremunerarea este acceptată fără nici o problemă... este vorba de un experiment care nu se desfășoară într-un loc aseptizat. Nu s-au luat în considerare, la nivelul rezultatelor, caracteristicile sociale ale subiecților: este vorba despre studenți cărora li se încredințează o muncă administrativă care nu corespunde statutului lor și care, oricum, rămâne o ocupație temporară... Mai interesante sunt, prin
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Paris. Iar Racine nu are niciuna la Benares. Nici Poussin care totuși nu are nevoie de traducător. O imagine călătorește mai bine decât un text este, aparent, mai ușoară. Trece peste frontiere și ajunge unde vrem dar în ce stare? Aseptizată. Neutralizată. Estetizată. Bună pentru vitrină sau ecran. Solitară sau benignă, ceea ce e totuna. O imagine nu-și trage puterea din ea însăși, ci din comunitatea al cărei simbol este sau a fost și care, prin ea, își vorbește sau aude
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu este la plecare. Vermeer aparține umanității, dar fiindcă a fost un pictor olandez, cât mai olandez cu putință, în intensitatea tactilă și respirația lui. Pericolul ar fi inventarea unui cod fără mesaj sau a unei sintaxe fără semantică: forme aseptizate. Interesul și neșansa esteticilor complet industrializate constau în faptul că ele sunt proprii pentru toți și pentru aproape nimic, ca limbajul matematic dacă vrem, care este folosit pretutindeni și pune toată lumea de acord fiindcă are utilizări, dar nu și sens
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plan edificatoarea relatare a vieții acestora pentru a-i da ghes poporului comunist să se conformeze modelului. Aceste povestiri se combină cu unele hagiografii publicate despre viața lui Lenin sau a principalilor martiri revoluționari; itinerariul lor devenit exemplar - și adesea aseptizat, ca pentru Rosa Luxemburg - este atunci difuzat sub forma unor broșuri sau filme. Aceste metode sunt reproduse în partidele-state comuniste, uneori cu și mai mare intensitate decât în URSS în anii staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin faptul că subliniază importanța excesului în structurarea socială. Importanță pe care este inutil să o negăm, căci acest "hoț" reapare mereu. În excesele lui, în expresia corpului social care îi permite să evadeze din iluziile slabe ale unei atmosfere aseptizate și într-un fel distrugătoare. Situații-limită Puterea și teama de moarte sunt solidare. Puterea politică sau simbolică își sprijină autoritatea, pe termen lung, pe fantasma eternității. Pe pretenția de a gestiona cum trebuie moartea, adică, posibil, de a o "depăși
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
contemporane. Rațiunea este relativizată prin imaginație, progresul este contrabalansat prin reîntoarcerea valorilor arhaice; cât despre libertate, aceasta nu face față sentimentului de apartenență, chiar de înfeudare, care pare să prevaleze în triburile postmoderne. Dusă la extrem, morala unui social complet aseptizat a evacuat, fără mare efort, partea de umbră care este, de asemenea, un element al naturii umane. Prin urmare, așa cum o remarcă antropologul Gilbert Durand, prea mulți oameni "în acest veac al "iluminării" își văd uzurpat dreptul inalienabil la "luxul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
are ispite culturale, fiind din această pricină infrecventabil și inutilizabil. Orice demers intelectual critic este perceput ca o acțiune anticlericală sau dirijat în mod direct împotriva instituției ca atare. Nici „apărătorii de elită” ai unei Ortodoxii de biblio tecă, intelectuală, aseptizată și înalt spiritualizată, nu au văzut întot deauna relevanța unui astfel de tip de cunoaștere din interior a unei lumi unde mă îndoiesc că mulți dintre ei au pus piciorul vreodată. Iar răspunsul venit de la „blogosfera ortodoxă”, după cum s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
extraordinar, un amestec de sudoare tare, omenească, tămâie, vanilie din prăjiturile consumate pe loc, tămâie, haine umede, naftalină, ceapă. Un miros pe care nu-l pot uita nici în momentul în care scriu aceste rânduri pe calculator, într-o bibliotecă aseptizată, sub debitul reglat automat al aparatelor de aer condiționat. Mirosul vieții, mirosul pelerinajului. Am în față o noapte lungă și grea. Aș da orice să aflu ce gândesc cu adevărat cei din jurul meu. Dar acum trebuie să mă opresc, cred
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer deodorat dincolo. Prosperitatea n-are miros, în vreme ce lumea oamenilor de rând miroase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se poate plia, suprapune sau modula, ergonomică și ușor de deplasat, tot ceea ce-i permite proprietarului să câștige spațiu. Stilul burghez caracterizat prin aglomerare și elemente suprapuse decorative s-a demodat și la fel s-a întâmplat și cu funcționalismul aseptizat. Designul hipermodern privilegiază materialele ușoare, mobilitatea și adaptabilitatea, asocierea funcționalului cu măsura, a purității cu convivialitatea, a nomadismului cu ludicul. Ca ecou la sistemul de referință al hiperindividului decompartimentat, neodesignul vizează un confort psihologic și senzitiv. În termeni mai generali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Fiecare mort aduce Celui de Sus ultima suflare [...] în care Dumnezeu citește viața acestuia ca într-o carte. Biblioteca lui Dumnezeu este un raft plin de cele de pe urmă suflări...". Într-o civilizație în care tema morții este tabuizată și aseptizată, romanul Aglajei Veteranyi este, dincolo de mărturia unui talent literar cu totul ieșit din comun, apt să înfrunte unul din cele mai dificile subiecte ale literaturii și filozofiei, dovada unei nealterate omenii. O calitate pe care o evocă și cei doi
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
cu care ne sunt bombardate urechile fără încetare, nu universalitatea cu orice preț sau globalizarea care amenință să reducă lumea noastră la dimensiunea unui sat în care totul e asemănător, nu acestea vor întări rolul teatrului în societatea noastră din ce în ce mai aseptizată și aservită față de doi sau trei monștri culturali puternici, care tind să dirijeze totul de la înălțimea puterii lor. Nu, salvarea, la acest început al mileniului trei, va veni mai curând de la aceste voci mici, care se ridică de pretutindeni pentru
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
un stat polițienesc plin cu delatori care dezvăluie gîndurile "ilegale" ale părintelui, fratelui sau iubitei și cea construită de Bradbury în Fahrenheit 451 (1951), cu echipe de pompieri-piromani care transformă în cenușă cărțile periculoase ale unei societăți abrutizate ideologic și aseptizate intelectual, își dau mîna în "realitatea reală" a României lui Nicolae Ceaușescu. Considerate de critica de specialitate cînd "ciudate" (Ulici, op. cit., 1995, p. 364), cînd "bizare" (Mircea Cărtărescu - Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1998, p. 339), cele 21 de proze scurte
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
capete de pat, bălăngănindu-se, smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi care împing din vâsle paturi evadate, fără colace de salvare. Aterizezi în altă parte, alte piste, gări deșănțate, aeroporturi reci, aseptizate și vezi cum te ajung din urmă dormezele nebune, iubitoare, fotolii desfundate, fantomele de canapele, paturi strategice, paturi chilie, paturi cruci, paturi de fier din închisori și din spitale, sicrie căptușite cu căldură, paturi goale. La graniță la vamă "Hai
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
că angajatorul nu-și pune aceste întrebări și, chiar dacă i se pun, își astupă urechile ca să nu le audă. Domnia sa este pudibond, puritan, suflă și în iaurt. Pentru așa ceva nu e de condamnat. La urma urmei, mai bine asemenea specimene aseptizate decât porcoșii de fiecare zi. Dar fie și așa, presupunând că a fost îngrețoșat până în adâncul sufletului de ce a citit, nu era datoria lui să apeleze și la altă sursă pentru a-și întregi imaginea despre nefericitul autor pus la
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
parte, sunt un tip corect. Sunt fericit să aud că te simți mai bine. Cel puțin ultima frază părea sinceră. ― Cine ți-a spus că starea mea se ameliorează? Îl mângâia pe Jones care torcea mulțumit și năpârlea pe patul aseptizat. ― Medicul și monitoarele. Mi s-a spus că slăbiciunea și confuzia vor dispărea curând, deși nu-mi pari deloc dezorientată. Efectele secundare ale hipersomnului îndelungat, cam așa ceva. N-am fost tare la biologie, mă împac mai mult cu cifrele. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a purității prin care părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și bolnav, îl va lipsi de îngrijirile cuvenite! Un Maxențiu părăsit... fără bani...! Mizerabila! îl teroriza perspectiva tristă că în viitor - un viitor pe care-1 purta prezent în el - i s-ar putea lua patul, doctoriile, mirosul acetic al camerelor aseptizate și tot ce s-ar mai fi cerut pentru ca scumpul bolnav Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deplaseze platforma, se lumină. Masa pe care ere întins Kane glisă fără zgomot. Când ajunse în interior, coborî un geam care-l separă de restul laboratorului. În secunda următoare scăpărară câteva fulgere, realizând radioscopiile. Nu departe de cușca de sticlă aseptizată se aprinseră pe un pupitru de control două monitoare video. Ash studie rezultatele. Calificarea lui îl făcea să fie oarecum medicul de pe Nostromo; era deci conștient de răspunderea sa și de lipsa de cunoștințe și aștepta lămuririle "autodocului" cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
extindă influența nu se limita doar la nivel politic. Exemplificator în acest sens este cazul ARLUS (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), o grupare alcătuită preponderent din intelectuali cu simpatii procomuniste, axați pe compunerea unei imagini "cosmetizată și aseptizată" a Uniunii Sovietice și pe înregimentarea populației cu un anumit grad de educație în campanie de reimaginare a politicii și societății românești în consonanță cu utopicul obiectiv al revoluției mondiale dirijate de Moscova. Înființată la scurt timp după ieșirea României
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vinovați de consecințele sociale și economice ale falimentului experimentului comunist în România. Dar, după cum am constatat, ambele facțiuni erau la fel de devotate ideologic lui Stalin, iar la nivel empiric, tocmai Dej și așa zișii comuniști "naționaliști" a căror memorie este astăzi aseptizată s-au dovedit a fi cei mai consecvenți staliniști. De fapt, singurul comunist care adera simultan și la principiile naționalismului în acea perioadă era nimeni altul decât Lucrețiu Pătrășcanu (Jowitt: 1971, 126; Shafir: 1985, 35), al doilea inamic politic ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
consolidării, dar de abia acum obțin o pondere majoră în discursul oficial. Leninismul capătă astfel trăsături fasciste, în sensul mai sus menționat, dar și prin faptul că recurge tot mai mult la o formă de naționalism pe care o vrea aseptizată ideologic "patriotismul revoluționar socialist", în cazul leninismului romantic pentru a câștiga legitimitate și securitate, de care duce de fapt o peremptorie lipsă. În ceea ce privește România comunistă, se poate aprecia că etapa transformării s-a suprapus în general "obsedantului deceniu" (aprox. 1948-1958
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]