520 matches
-
cei mai bogați români din Top 100 ar recunoaște că-i încearcă vârtejurile, auzind de banii în cauză. 85 de milioane de euro. Cu această sumă, construiești câțiva kilometri buni de autostradă; sau ridici câteva blocuri de patru etaje; sau asfaltezi drumurile selenare ale orașelor mari, incluzând, aici, și bugetul de peticit gropile nerăsărite încă. Cu 85 de milioane de euro îți faci un stadion ultramodern, de vreo 30 - 40.000 de locuri. Nu cred să existe individ care să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
valahă care ar dori să se transforme într-o neaoșă eurobirocrație; - integrarea la nivel declarativ (țara se va schimba în profunzime numai prin ea însăși; miliardele de euro ce vor veni condiționat sunt chiar și ele prea puține pentru a asfalta bine sutele de mii de kilometri de drumuri comunale și județene; - scandalul continuu din viața politică. Oare politicienii români chiar nu pot să se înțeleagă, ca niște oameni normali? Orice omuleț politic trebuie neapărat să organizeze o conferință de presă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
tot mai mult și mai neîncurajator. Dar asta e o altă poveste, pe care, eu cel puțin, nu o las să-mi tulbure încoacea - cum ar fi spus regretatul meu prieten Eugen Agrigoroaie. Deviem pe un drumeag îngust, dar perfect asfaltat și el. Oprim sub niște arbori stufoși, la umbră, în preajma unei construcții ceva mai vechi. Din piatră, se înțelege. Henri cercetează dintr-o ochire amplasamentul mașinii și ne face semn să o luăm după el. Ceea ce și facem. Parcurgem
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cele din trecut, mai întâi, nu mai sunt mijloacele de transport cu harabale, care, poștalioane, trăsuri, etc. Azi, drumurtile sunt înțesate de mașini, autobuze, tiruri, etc care necesită șosele drenate, cu o structură puternică ca și suprastructura lor să fie asfaltată, înregistrate și categorisite în: șosele județene, naționale, autoșosele s.a. În anul 1960, în satul Victoria s-a instalat o echipă de geologi ce și-au dus activitatea în afara satului spre est, la o distanță de 2 km. După un timp
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tractoarele care au fost mai bune au fost cumpărate de tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cele din trecut, mai întâi, nu mai sunt mijloacele de transport cu harabale, care, poștalioane, trăsuri, etc. Azi, drumurtile sunt înțesate de mașini, autobuze, tiruri, etc care necesită șosele drenate, cu o structură puternică ca și suprastructura lor să fie asfaltată, înregistrate și categorisite în: șosele județene, naționale, autoșosele s.a. În anul 1960, în satul Victoria s-a instalat o echipă de geologi ce și-au dus activitatea în afara satului spre est, la o distanță de 2 km. După un timp
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tractoarele care au fost mai bune au fost cumpărate de tractoriștii din stațiune ori brigăzi, prin lucrarea individuală a scăzut producția agricolă și implicit venitul. Prin desființarea stației de preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Punga goală are valoare afectivă. * La pomul lăudat te duci când i se coc fructele. Fericirile sunt stele căzătoare. * Nu toate sirenele cântă; unele dau alarma. * Mai înainte de a mai trece prin satul natal, unii se interesează dacă s-au asfaltat drumurile. Neștiind cum se fac ele, produsele agricole ni se par scumpe. * Pune faptele în locul cuvintelor. * Ca să cunoști prețul aurului, fă brățară din meseria ta. * Câinele care nu latră mușcă pe furiș. * Este foarte important să știi că știi, dar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond și ne era dor să-l vedem și pe al doilea. Mai puteai să ghicești cu Zoli dacă va fi asfaltat vre odată sau nu drumul pietruit din Rătești. Aflase de la Baum Erika, o fată mai mică decît noi, dar al cărei tată avea servi ciu la oraș, că mai Întîi vor trage beton peste drumul din Ardud, apoi peste cel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui!.. Să vezi tu ce livadă au pe rod, ce grădină de zarzavat și puncte de desfacere prin tot județul și prin țară, animale de rasă. Cică vor să dezvolte și o fermă de gâște pe apa Siretelui... Și-au asfaltat singuri toate ulițele satului. Noi nu mai putem de sărăcie, ei nu mai pot de bine. Cât despre hrană, s-au îndestulat cu de toate cele trebuincioase din producție proprie... Au două brutării... Abator... Se vorbește că cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era plin de hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita câte o groapă uriașă - o manevră riscantă, întrucât dubița albă ar fi putut să se afunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
străbătut orășelul îndreptându-se spre golf unde era un port cu ambarcațiuni, au trecut peste un pod, apoi au intrat pe un drum șerpuit prin pădure. Drumul spre casa lui Jesse era lung de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de oaspeți la marginea drumului. Era o căsuță albă cu obloane albastre și o mică vernadă încântătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
potrivită pentru peisajul rural englez, dar, de fapt, nu plănuiam să pun piciorul pe drumurile de țară. Singura amenințare la adresa pantofilor mei, insignifiantă, de altfel, era scurta plimbare pe care trebuia s-o fac de la mașina închiriată până la casă. Mama asfaltase aleea de la Old Rectory cu ani în urmă, când și-a dat seama că aleile cu pietriș, deși erau très englezești și considerate de semenii săi mult mai cu ștaif decât cele asfaltate, îi făceau praf pantofii ei preferați, crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi, de parcă după-amiaza s-ar fi rupt și atârna sleita în marginea orei leneșe. O liniște obeză, otrăvită, te scufundă în mâlul ei verde, pașii se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să cheltuiască toți banii de la Comisie. Emilian își pusese termopanele și terminase în felul acesta vila de la Gura Lelii. Cheful de după inaugurarea struțăriei îl făcuseră la Țongu, la vilă. Popa Ioachim făcuse șfeștaniile, și la struțărie, și la vilă. Primarul asfaltase cei treisprezece kilometri de drum de la ferma de struți până la crama sa de pe Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani și pentru o deplasare în Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Brăila ta moare încet și sigur, răutatea oamenilor i-au săpat mormântul, orașul însuși e un mormânt, disperarea cu care se construiește azi, devine mâine ruină a disperării care se materializează prin modificarea design-ului interior și exterior, străzile se asfaltează, o apă rea le surpă, noaptea este și ea plombată cu bitum, un penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde Ben cu vocea lui răgușită, de fumător Înrăit. ,, Iar ai citit ziarele alea cretine care nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara? Antoniu pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este de la socri.Am multe de realizat în acest oraș”...Aici s-a oprit și a enumerat în gând proiectele sale. (O vilă nouă,o mașina nouă,copiii la o facultate de peste hotare,o soție nouă...). ”Doresc binele orașului,să asfaltez gropile,să aduc apă de calitate,să rezolv problema iluminatului public,să asigur toalete publice...”. (Urale ! Ovații ! Scandări ! Și încă un “rând” din partea casei!). ”Voiosu - Primar / Cel mai tare gospodar !”. Întâlnirea s-a terminat târziu,în noapte. La volanul mașini
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În viața mea se terminase. Am plecat la gară. Mai aveam două-trei ore până la plecarea trenului. Vis-a-vis de gară, se afla parcul Ciuperca, mai degrabă un lac Înconjurat de stuf (În unele zone),de formă circulară, având o bandă lată, asfaltată pe unde se putea circula cu mașina. În capătul opus se afla un restaurant, iar din loc În loc, mici cafenele din lemn. M-am așezat pe o bancă, În parc, și am plâns fără oprire, asemenea unei ploi mocănești, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
funingine coșurile cu o prăjină meșterită dintr-o creangă lungă de salcâm, făcu și o scară nouă, tăie cu ferăstrăul niște lemne, repară niște uluci rupte de la gardul din fundul curții și îi propuse lui Stelian să înlocuiască împreună cartonul asfaltat de pe chioșc cu foi de tablă. Mulțumit că, măcar pentru o vreme, nu mai era singur, Stelian îi aduse într-o zi norei sale, de la cooperativă, câțiva metri de finet, din care să-și facă o rochie de casă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai există acele trăsuri trase de doi cai albi și mândri, ci mașini luxoase si scumpe de 200 cai-putere. Acum, clădirile, sunt mai înalte decât falnicii brazi și drumurile pietruite, ce dădeau satelor un aspect medieval și clasic, au fost asfaltate. Acum, până și îmbrăcămintea oamenilor s-a schimbat de la materialul folosit, până la culorile utilizate. Dacă pe vremuri culorile erau modeste, acum sunt stridente, furând parcă puternicele și veșnicele culori ale curcubeului și fiind împodobite cu modele care mai de care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici legitimație de scriitor. Nu s-a anemiat filmul din cauza televizorului și nici nu a dispărut untul din cauza margarinei. Nu toți scriitorii și-au găsit uniforme adecvate pentru masa de scris. Naivii tot mai cred că se vor construi drumuri asfaltate spre adevăr. Omul stăpânește 4% din energia universului și se crede buricul pământului. DESTIN Natura lucrează probabil în compensație. După un Tolstoi, aduce pe piață și un Stalin. Cea mai comodă filozofie de viață rămâne fatalitatea. Dacă ești bou, toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de hemoroizi. Majoritatea jurnalelor sunt "îngrășate" cu dejecții. Pădurea își macerează uscăturile. Societatea le promovează deseori. Idealurile sfărâmate hrănesc lichelele. De cei mai mulți violatori "se bucură" libertatea. Se întâmplă în multe prietenii ca unul să fie țucălarul celuilalt. Ratarea este drumul asfaltat cu clișee. Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și lamentabil în biografie. Sinceritatea nu încape în mapele diplomaților. Există artiști care îi lingușesc pe tiranii vii, caricaturizându-i pe cei morți. Unii oameni râmă până când dau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]