288 matches
-
împlinit dorința exprimată într-o scrisoare testamentară și este așezat într-o criptă în Catedrala Blajului, alături de Cardinalul Alexandru Todea: "Nu știu prin ce dulceață ne atrage pământul natal și nu ne îngăduie să-l uităm. Zilele mele sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletul în timpul când se va despărți de corp să fie încredințat Creatorului... și oasele mele să aștepte obșteasca înviere în mănăstirea din Blaj, fiindcă este cunoscut că după bunătatea divină eu am fost cel care am
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13651_a_14976]
-
Nicolae Coan Noua Lume De la fereastra camerei unde audiez filozofie apuc să observ cum Sfîntul Duh cară sacii goi de ciment din curtea șantierului în toi. Cineva trebuie să facă curat. E asfințit muncitorii au turnat fundația Noii Lumi iar acum au dreptul să bea ceva tare. Putem începe să vorbim. Spune Tu primul. Văduva suedeză a lui Kafka Incredibil singur în viață -mă cred artist preocupat de culori ce imită sîngele închegat
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
avea urmași [i ridică-ne nouă celor blestemați blestemul sîngeriu de mamă în care stăm ca bivolii înjugați dă-i mamei noastre ceea ce i-a lipsit vindecă rana laptelui ei supurînd peste lume ca noaptea cerul înstelat sînge sînge îndurerat Asfințește. Cer copt vișiniu. Tu fără nici un motiv fă ce ți-am cerut. Pur și simplu. Așa cum ai făcut lumea Si ridică blestemul sub care îmbătrînim din prima zi dă-le viilor mei viață dă-le morților mei un pămînt ușor
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
Maica Domnului vărsând lacrimi. Altora li s-a arătat Iisus, vara, trecând spre Cina Cea de Taină printr-un lan de grâu. Eu am privit de aproape doar nuferi blestemând. Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una cu cerul pasărea Khaya visează splendoarea
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
de lumină în ziua mohorâtă și ... XXVIII. OCHIUL CURAT, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară, Grăul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea când e de cosit. Să văd pâinea bună în spicul de grâu Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cristalină, Zămbetul deschis, privirea senină, Fapta înțeleaptă, trupul potolit Și câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... Citește mai mult Curățește-mi ochii să văd cu ei,Frumusețea verii, florile de tei,Curcubeu boltit colorat pe zare,Răsăritul lunii, asfințit de soare.Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară,Grăul copt în holde să-l văd aurit,Unduind ca marea când e de cosit.Să văd pâinea bună în spicul de grâuși sămânța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Îl ajutase să se ridice. Îi luase toporul, strînsese străchinile, urciorul cu apă, care era gol, si tinîndu-l de mînă, ieșise cu el din pădurea umbroasa în seara senina pe cînd soarele roșu, parcă obosit de cursă lui pe cer asfințea. Simțind lumina soarelui în apus, Iosaf întreba orbecăind cu un braț întins, uitîndu-se drept înainte, fix, ca nevăzătorii: - Da^ de ce, taica, bătuși azi toaca de trei ori?... Uitași, ori te luași cu altele?... Sofronie nu răspunse. Se gîndea cum stătuse
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
or slavi atunci , Si slujitoare fermecate Vor aștepta să dai porunci ; Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar , Si roua ce-oglindește luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ți-oi fauri o cingătoare , Din asfințit fâșii rupând , Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu-arome rare ; Cu melodii a ta ureche Necontenit o voi vrăji ; Din nestemate-ți voi zidi Palate fără de pereche ; Oi cufunda în mari , că vântul , Voi săgeta spre stele-n
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
dă posibilitatea de-a deveni producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la-nceput! Și nu mai ai nici o putere, Ești numai tu, crucificat, Amar te zbați printre mistere, Cătând' cumva să fii-mpăcat În
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează în fața bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor. Miron Manega membru UZPR Sursă: www.certitudinea.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
-I privegherea? Pe cruce răstignindu-I vrerea Și'mpovărați cu-atâtea vini, De mii de ani purtăm stigmatul. Dezonoranta lașitate De a nega că în cetate S-a cuibărit pe veci păcatul Stârnit-a norii grei și poate Ne-a asfințit atunci veleatul. *** Referință Bibliografică: Sonetul XCI / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SONETUL XCI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382184_a_383513]
-
mistrețul cu colți ca argintul, chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci. Ascultă cum latră copoii gonindu-l... Dar prințul răspunse-ntorcîndu-se: - Taci. Mai bine ia cornul și sună într-una. Să-mi suni pînă mor, către cerul senin... Atunci asfinți dupăcreștete luna și cornul sună, însă foarte puțin. O epopee unică în felul ei a luptei omului cu fiara este romanul Moby Dick sau Balena Albă al americanului Herman Melville. Apărută în 1851, dar intrată în atenția publicului larg abia
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
unora, în clipa când dropia este luată în bătaia puștii. Imaginea idilică a unei comunități umane coerente și echilibrate, trăind în armonie cu universul (sătenii îi strigă dropiei, într-un mod familiar, ,, Fugi, fată!"; ajung la casele lor ,,cu soarele asfințit în cămăși și cu praf de pleavă de la seceriș între măsele") contrastează cu cea de după război, pe timp de secetă. Dropia nu se mai arată, iar câmpia însăși - asediată de gloanțe și de ghiulele - se ascunde parcă, asemenea păsării ,,de
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
zilei, Ťmi-e lehamite de înțelepciunea mea, precum albina care a strîns prea multă miere, am nevoie de mîini întinse către mine, aș dori să dăruiesc și să împărtășesc (...). Pentru aceea trebuie să cobor în hău: cum faci tu seara, cînd asfințești dincolo de mare și duci și celuilalt tărîm lumină (...) - dar trebuie, asemeni ție, să scapăt (subl. aut., - n.n.), după cum spun oamenii la care am de gînd să mă scoborť. E o trecere spre un Ťdincoloť. ŤAșa început-a scăpătatul lui Zarathustrať
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
ți-ai venit în fire? CODÂRLIC: Parcă... DĂNILĂ: Tare bine! Pregătește-te pentru chiuitură. Ia chiuie tu întâi, să aud ce poți. CODÂRLIC: Ascultă aici: când mi-i auzi chiuind ți s-a părea că s-a unit răsăritu' cu asfințitu', de-au turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cred că au să fie mulțumiți. MICUL PRINȚ: Dar n-au să înțeleagă nimic din farmecul apusurilor de soare. Uite, acuși se face seară. La mine acasă, de câte ori eram trist, căutam amurgurile. Aici, pe Pământ, trebuie să aștepți Soarele să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în ziua celor 43 de asfințituri? MICUL PRINȚ: Eram singur... (începe să scadă lumina) Ascultă, e adevărat, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da’ cine mai are vreme să spună ceva când te pornești tu pe gâlceavă? Omul ne așteaptă în fiecare seară. Hai s-o facem ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a distinge, dincolo de meandrele complicate ale accentului său fluctuant, scheletul pe care acesta se construise. Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]