31 matches
-
de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. SUFLETE PLINE DE IUBIRE Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Păstrați-vă comoara cu simțire Căci astfel nu veți fi împovărate De-acum până la-nalta asfințire În jurul unei stele luminate Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Chemarea lumii veți străbate Drumuri cu doruri și uimire Ca nu cumva să fiți uitate Prin veacuri și a lor ivire Suflete pline de iubire Lăsați-vă
MIHAELA MIRCEA by http://confluente.ro/articole/mihaela_mircea/canal [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
cea de sus a muntelui, Cu discul soarelui, imens de roșu violent, Cu gândul sugrumat de întrebare De ce se scurge timpul peste frumos, ardent? Blestemul, doar blestemul, renaște peste lume Destinul îngeresc pălește și discret, Se pierde-n val de asfințiri și glorii Povestea omenirii în scâncetul cochet. Cu părul despletit , acoperindu-mi pieptul Aduc litanie timpului, pierdut în timp, Să ard destinul închegat printre iubiri și glorii Cu o poveste fermecata. Se roaga Zeii în Olimp. Dar, pământul se grăbește
,, RA de PETRU JIPA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_ra_.html [Corola-blog/BlogPost/355444_a_356773]
-
își continuă traiectoria producând efectele eternității într-un cadru sacru. Mediul de apariție a unei minuni este așadar, sacralitatea. De aceea nu se mai nasc profeți și avem așa puțini sfinți. Cine sunt responsabilii răsăritului de soare și cine iresponsabilii asfințirii lui? Poate pictorii în culoare; poate artistul în scântei de piatră; poate o simfonie sau poate chiar degetele noatre. Aveam degete Aveam degete încrucișate-n cuvânt și eu nu știam ... aveam degete îndoite-n cârlig s-agăț ceața din grădină
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Transhumanta_transcendentala.html [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare Referință Bibliografică: Stăpână peste
STĂPÂNĂ PESTE MORGANE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1486721125.html [Corola-blog/BlogPost/375484_a_376813]
-
Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului SUFLETE PLINE DE IUBIRE Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Păstrați-vă comoara cu simțire Căci astfel nu veți fi împovărate De-acum până la-nalta asfințire În jurul unei stele luminate Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Chemarea lumii veți străbate Drumuri cu doruri și uimire Ca nu cumva să fiți uitate Prin veacuri și a lor ivire Suflete pline de iubire Lăsați-vă
SUFLETE PLINE DE IUBIRE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_mircea_1491061353.html [Corola-blog/BlogPost/382759_a_384088]
-
Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Să prinzi soarele în părul unei flori, Să-i simți suplețea în culori, Vise se nasc argumentând fiori, Uitând sublimul trecător... Perfectă și supremă dăruire, Cu zâmbet de lumină și-asfințire, Inevitabilă dar tandră amăgire La prima pală de iubire... (inspirată de fotografia realizată de Florin Opre) Blue Mireille, 12.05.2015 Referință Bibliografică: Păpădia / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015. Drepturi de
PĂPĂDIA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1431457895.html [Corola-blog/BlogPost/359807_a_361136]
-
în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n asfințire răstorn o ultimă sclipire de albastru peste ea pasărea albă pasărea pasăre suflet să n-o inspire pământul mai simte încă amețeala azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
hora, și urmăreau cu emoții băieții care au pus ochii pe fiicele lor. Surorile mele primeau permisiunea să meargă la joc (așa era numită la noi în sat petrecerea pentru tineri), dar cu porunca strașnică să se întoarcă acasă înainte de asfințirea soarelui. Dacă se întâmpla, cumva, să întârzie chiar și numai câteva minute, mama o lua pe vinovată în primire de la poartă, cu același băț despre care am vorbit mai sus. Cu gândul la ceea ce se întâmplă astăzi cu adolescentele care
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
pe el ca pe o eroare de care se pot lipsi de acum încolo...".30 Finalurile marilor "poeme ontologice" (Svetlana Paleologu-Matta) ale lui M. Eminescu (Memento mori, Luceafărul, Povestea magului rătăcitor prin stele ...) ilustrează asfințitul întrebării "apus de zeitate ș-asfințire de idei": Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pîn' la groapă. În ăst spat' nu-i adevărul. Orologiu ești [ce sapă...] Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
teatral Mira36 despre "Zeea-nimic": "Zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană: "Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
prin urmare, imaginea inversă a eclipsării rosturilor mundane, înclinarea perspectivei înspre pragul de jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca tot ce duce umbră, trece într-o nouă venire, în prevenirea începutului. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
contemporan, I-IV, București, 1982-1989; Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
ca pe un destin legat de un popor a cărui istorie survenea și prin poezia sa". În acest orizont, discuția privind "amurgul zeilor", denunțat de Nietzsche, face casă bună în gândire cu eminesciana exprimare metaforică: "E apus de zeitate ș-asfințire de idei" (Memento mori), numai că pentru poetul român "pierderea divinilor" se înfățișează "ca un scandal ontologic doar în latura văzută a lumii, nu și pe traiectoria ei sacră, care rămâne ascunsă și inaccesibilă omului, ca însăși existența lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea, gândul efemerității propriei condiții se desenează în volute retractile, amăgitor și nestatornic ca
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Horia Zilieru Stea 'nainte mergătoare mai dă-mi zile și feștile și clepsidra lângă mare cât al lebedelor gât/ sfeșnic alb în amuțire țipă bocetul târât. Mai aprinde reci pupile nopților la asfințire să trec slovele cămile dromadere efemere prin urechea acului la apusul veacului. Pierdu văzul și auzul muzical cum e ovăzul la rafalele furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de canale manuscrisele vasale viciul călărind ca hunii el
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
dreptul, parcă-ar ocoli, Nici n-au trecut și nici nu par a fi, Din amintiri, din visuri, din mirare, În pâlcuri, în ademeniri brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre fantastice asfințiri, peste Gara de Nord, înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
De-o dulce voioșie plină Surâde , gingașa, senina: Când luna rază și-o destrăma Jucând în abur străveziu, Abia-i cu-acel surâs de-o seama, Ca viata, tinerețea, viu. VII Mă jur pe-al stelelor noian, Pe răsărit și asfințire, Că nici slăvitul șah persan, Și nici un rege pământean N-a sărutat așa privire ; Nici o fântână țâsșnitoare, În vechi haremuri, pe căldură, Cu pulbere răcoritoare, N-a dezmierdat așa făptura; Și nici o mană așa par N-a mângâiat ,într-adevăr
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
trece , Al gândului din urmă semn , Al vieții duse , van îndemn , Și- adio lumii ce-o-nconjoară . Era cu mult mai moartă , deci , Și-n inimi , ochii stinși pe veci Nasc deznădejde grea , amară , Cum în solemnul ceas sihastru Al asfințirii - pe când , clar , Topindu-se-n ocean albastru , S-a și ascuns al zilei car , Zăpada -naltului Caucaz Doar pentru-o clipă mai păstrează Reflexu-i rumen pe obraz , Și-n depărtări , sub cerul treaz , Prin amurgire luminează . Dar rază asta, care
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu poeta Șiler. Parada se oficie de gvardia marelui duce în ființa unui nenumărat popor, ce s-au adunat din politiile învecinate. Toți era de simțire pătrunși ca 1a asfințirea unui soare, căruia asemene multe veacuri nu vor vede răsărind. Este un text important din cel puțin două puncte de vedere: mai întâi întrucât cuprinde primele versuri de Goethe traduse de un român - probabil de Gh. Asachi, editorul publicației - și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
la ea ca la „un autentic roman de sertar". Bine configurată este apoi, în multe pagini, atmosfera așezării de la „începutul Levantului", a orașului-port, după cum și sugestia persistentă a trecerii timpului, pe măsură ce eroii îmbătrânesc și întreaga lume evocată se apropie de „asfințire". Timpul: „...un pod lung, foarte lung, până-n depărtări".
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei, să fie cupole de biserici?/ Tu ești numai frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de flăcări și rumoare”, „fantastice asfințiri”, autorul consemnează recursul său la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor. Vădit, Ion Horea luptă cu golul. Gol al cărui corelativ
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
nerv care mișcă elementele dominante este goana după influență și aur. Precum corpurile cerești răsar și apun, tot astfel credința popoarelor vechi le dădea zeilor un răsărit pe orizontul conștiinței omenești și le dădea un amurg de seară și o asfințire. După apunerea lor ce putea să rămâie în urmă decât întunerec și haos? Tot astfel constelațiunea de idei morale și naționale cari au luminat trecutul nostru, care ne-a mânat pe calea dezvoltării, înclină spre apus, nici una din credințele din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ceva, auzi vere? SAS Un corn ca orișicare... răsună în pădure. [DRAGUL] E mântuit... E cornul lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]