16 matches
-
întunecare prin contrast. Strălucirea de expresie a comentariului dăunează parabolei comentate, care rămâne stingheră într-un colț al paginii, ca un obiect acoperit de un goblen a cărui țesătură este prea rafinată. Maniera atică a pildelor este întrecută de stilul asianic al volumului, Andrei Pleșu fiind prea subtil pentru niște tîlcuri epice care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al eseului fără emoție, de aici impresia
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
sursei Iancu) sunt rezumate prudent și cinstit. Fără excese și fără anxietăți de vreun fel. La fel procedează autoarea și cu fragmentele din Călinescu sau, mai presus de orice îndrăzneală, din Eminescu însuși. Modelul, vedem, nu inhibă. Două dintre calitățile asianice ale acestei cărți s-au lămurit deja: inteligența compozițională și adaptabilitatea stilistică. Suficiente, cred eu, pentru ca Viețile paralele să fie un roman admirabil. Și totuși, săptămâna viitoare mă voi mai referi la câteva.
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
că scapă atât clasificărilor, cât și atribuirii diverselor familii lingvistice - cu siguranță este o eroare faptul că li se atribuie atâtea nume de metale popoarelor din Caucaz sau Anatolia: s-au atribuit atâtea fapte de civilizație unui grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
popoarelor din Caucaz sau Anatolia: s-au atribuit atâtea fapte de civilizație unui grup de popoare „asianice” sau „caucaziene” (două entități care nu au existat niciodată!) doar ca reacție împotriva unui „arianism” exagerat. Chiar și Benveniste a fost victima „mirajului asianic”, dar cred că a revenit asupra acestui lucru. Oricare ar fi stadiul etimologiilor, cred că pentru scopul dvs. vor fi lipsite de interes... Regret vicisitudinile vieții dvs. de transhumant, însă, cum spunea prietenul meu Barr3: emigranții și „displaced persons” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fructe, târguri de flori, AFT, 1988, 1; Ioan Moldovan, Un menestrel la curțile literaturii, F, 1990, 7; Valentin Silvestru, Tinerii anului, RL, 1992, 1; Țeposu, Istoria, 96-98; Dan Silviu Boerescu, Rafinamente, ecouri, „Cartea”, 1996, 27; Aurel Pantea, Un lux poetic asianic, APF, 1996, 7-8; Borbély, Xenograme, 84-87; Tatiana Rădulescu, Dincolo de frenezia imagistică, VR, 1998, 7-8; Octavian Soviany, PRA, I, 438; Mircea A. Diaconu, Cărți de peste... ani, CL, 1999, 1; Marin Mincu, Un poet oniric, LCF, 1999, 6; Ion Simuț, „M-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
Se conturează tot mai credibil ideea că o mare parte din populațiile balcanice vorbeau, încă din neolitic, idiomuri indo europene vechi, în combinație cu grupuri reziduale care păstrau substratul paleolitic mediteranean (de pildă, basc, care a supraviețuit până azi) sau asianic caucazian (de exemplu, hitit, care s-a manifestat până în Antichitate). Ne raportăm la un fond lingvistic comun care a supraviețuit, sub o anumită formă, până acum. În cazul limbilor vorbite astăzi în Balcani, se remarcă o sumedenie de similarități sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fertile, cu mențiunea că, limitându-ne la cea dintâi, riscăm să atribuim autorului o serie de intenții așa zicând existențialiste prea puțin adecvate structurii sale intelectuale și, în cele din urmă, amprentei sale stilistice. Căci Gabriel H. Decuble e un asianic definitiv, pentru care chiar directețea (atunci când pare s-o practice) e doar un efect printre alte efecte posibile. O atestă cele trei volume de poezie pe care le-a publicat până acum, extrem de diferite între ele, dar păstrând, toate, o
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
a fost, în fundamentul sau, Tudor Arghezi, si anume înclinația să spre expresia elaborată, manifest artista, așezată pe bună dreptate de exegeți sub semnul barocului sau al manierismului, adică al unei "exasperări stilistice", cu funcție compensatoare. E un discurs "îmbelșugat", asianic, săturat de figuri de stil, menit parcă a răscumpără insatisfacția, anostul, indigentă existențiala. Un lux expresiv elocvent, la care recurge plebeul. Că și, pe de altă parte, o abila pacificare a revoltei, prefirata printre ornamente, deviată în strălucirile verbului obsedat
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
iscată între cele două curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Cicero intuise că stilul atic, oricît de direct și de recomandabil ar fi fost, suferea de neputința captării atenției auditoriului. În această privință, talentul vorbitorului era cu mult mai important decît conținutul propriu-zis al discursului, Cicero preluînd de la adepții stilului asianic tertipurile de trebuință pentru obținerea unei captatio cît mai îndelungate: modulația vocii, gestica, fizionomia, postura trupului. și cum scopul unui discurs nu este atît acela de a instrui, ci mai cu seamă acela de a convinge, Cicero intuia că, pentru
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
a ajunge la acest rezultat, metoda atică - a clarității aride și logice - nu te ajută defel. E nevoie de coregrafie proprie în jocul retoric, iar aici doar calitățile native te pot ajuta. Numai că talentul retoric nu se învăța, iar asianicii știau acest lucru. Un orator iscusit nu excelează în substanța ideilor rostite, ci în arta de a le însoți cu un joc de scenă convingător. Aidoma unui actor care știe să intre în rol, oratorul bun păstrează trează atenția publicului
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
îndrăgostit. Nenumărate poeme sunt un soi de basme fără subiect în care decorul, recuzita, obiectele, plantele, insectele își permit orice în regimul fanteziei suverane (piratul și melcul au același statut), în timp ce versurile în sine sunt niște chinezării în buna tradiție asianică, candide elegii, invocații, bocete, sonete etc. care cântă sentimente soft, de dolce far niente. În final, țin să spun că Șapte cântece naive pentru parfumat gura este unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste din întreaga noastră literatură. Sau
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
întunecare prin contrast. Strălucirea de expresie a comentariului dăunează parabolei comentate, care rămîne stingheră într-un colț al paginii, ca un obiect acoperit de un goblen a cărui țesătură e prea rafinată. Maniera atică a pildelor e întrecută de stilul asianic al volumului, Pleșu fiind prea subtil pentru niște tîlcuri epice care, înainte de inteligență, cer bobul de muștar al credinței. Numai că Andrei Pleșu are o natură rece, care împrumută cărții aerul glacial al eseului fără emoție, de aici impresia de
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
fantezistă și directă, dezinhibată, nudă: "acea energie nervoasă/ se cheamă poezie/ când nu poți suporta/ nici corpul tău nici lumea/ e acea undă sonoră/ chiar când jumate adormit"(Pentru poezie) Ciclul Lu Li & Weng Li ne rezervă surpriza unei bijuterii asianice care arată (și) posibilitățile livrești cu totul deosebite ale lui Andrei Codrescu. Lu Li & Weng Li sunt doi tineri chinezi din secolul XIII, ea curtezană la curtea imperială, el războinic, "frate și soră, fie iubiți sau, poate amândouă". Fără a
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
declanșatoare de reverii lingvistice se arată, astfel, aproape accesibile - nu științific, se-nțelege! - chiar și percepției comune. Corespondențele și referințele livrești declanșate de contemplarea în reproduceri a culturii de fractali alcătuiesc, la rându-le, prin aranjamentul poetic muzical, mici ode asianice, eterogene și neconvenționale. Dincolo de curiozitatea pură și de entuziasmul descoperirii, elogiul microuniversului fractalic, ne dăm seama, alimentează întregul demers poetic. În pofida elaborării atente și intense a microscopicei dantelării lirice (pe măsura obiectului contemplației), a enciclopedismului cu care poetul croșetează interfața
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]