4 matches
-
poetic al Mariei Ileana Belean e cât un univers. Poeta stăpânește atât figurile de stil, - tropii - , cât și figurile de cugetare, de sintaxă poetică. Aș aminti, în frecvența folosirii, câțiva dintre tropi: epitetul, metafora, prosopopeea, comparația, dar și sindetonul și asindetul, elipsa, interogația ori exclamația retorică, ca mijloace poetice de care se folossește orice poet. Epitete: „amurgul însângerat”, „seri albe”, „alb poem”, „frunze rănite”, „gândul aspru”, „liniștea duioasă”, „visul înfiorat”, „lacrima împietrită”, „aerul sculptat”, „vorbele șuierate”, „degetele oarbe”, „ramul adormit” ș.a.
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_la_o_carte_ingerii_urca_la_maria_ileana_belean_1341825675.html [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
de coordonare. Enumerarea poate fi întâlnită sub formă de: Ex.:" Nici nu mai vrea să locuiască împreună cu părinții, nici singură nu vrea să stea." Ex.:" Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori." Asindetul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. Ex.:"Toți, politicieni, manifestanți, polițiști, au cântat împreună până au răgușit." Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. Ex.: "Primul
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
RN ELIPSĂ. Din perspectivă retorică și stilistică, elipsa este considerată o figură de construcție generată de intenția de redare artistică a unei stări afective, constînd în reducerea sau omisiunea unei secvențe discursive. O versiune particulară a elipsei retorice o constituie asindetul, definit ca o construcție sintactică cu funcție stilistică și caracterizată prin omisiunea elementelor de relație (conjuncții, de regulă) între segmentele unui enunț (Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; etc.) Ca fenomen sintactic, specific codului oral, elipsa se manifestă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în spațiul semiotic, căutînd să dezvăluie încifrările construcțiilor de cuvinte, cu ajutorul instrumentelor semantice și al organonului sintactic. Astfel, orice figură retorică trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]