60 matches
-
teritoriile Libanului, Siriei, Palestinei și Transiordaniei și în cea mai mare parte de-a lungul râului Iordan. În perioada pre-israelită, care precede perioadă statului evreu, teritoriul Palestinei apare menționat în scrierile vremii sub diverse denumiri; astfel, în inscripțiile egiptene și asiro-babiloniene această zonă apare sub nume care amintesc de popoarele ce populau această regiune.297 Sumerienii denumeau Israelul și Siria "Kur-Martu-Ki" adică Țară Soarelui Apune, iar Canaan (menționat și în Biblie) derivă din egipteanul Kainaki, consemnat în inscripțiile egiptene.298 În
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
decât orice, și descrierea iadului și a raiului este obiectul de predilecție al fanteziei populare. (Gaster 444) Codex Sturdzanus, Codicele Marțian, Mineiul pe octombrie (Râmnic 1776), Viața Sfântului Vasilie cel Nou dezvoltă imaginarul unor cronotopoi fantastici, în care tradiția pre-creștină (asiro-babiloniană, egipteană sau greacă), filtrată de atâtea alte tradiții culturale pe care le-a străbătut, se întâlnește cu eroii mai tineri ai creștinismului. Incursiunea în rai sau în iad aduce cu ea un întreg arsenal specific: starea de vis, călăuza, topografia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Această perspectivă a dus, în mod gradual, la emanciparea muzicii de raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spirit și concretizate în picturi, sculpturi și în arta olăritului. Astfel la orizontul lumii de acum 7 - 5 mii de ani î.Chr. răsărea un alt soare, destinat să scoată lumea din preistorie și medicina din tatonări și obscurantism. MEDICINA ASIRO-BABILONIANĂ SAU MESOPOTAMIANĂ În Orientul Apropiat și Mijlociu, în această răspântie de drumuri, continente și lumi, se făcuse deja cunoscută, în mileniul al V-lea, civilizația și cultura sumeriană, capabilă să-i îmbogățească spiritual pe babilonienii, ajunși stăpâni între Tigru și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicină arabă atât de vestită în timpul lui Avicena. EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ De sub pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți. Săpături arheologice și cercetări de texte și obiecte oferă omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rectorului dl. prof. dr. Carol Stanciu la festivitatea de absolvire a Promoției Mileniului III de la facultatea de bioinginerie din Iași). <contents> CUVÂNT ÎNAINTE 5 PREFAȚĂ 7 ISTORIA MEDICINEI 9 Preliminarii 9 Medicina - filosofie, știință artă 10 Preistoria medicinei 12 Medicina asiro-babiloniană sau mesopotamiană 15 Medicina Egiptului antic 17 Medicina în Grecia prehipocratică 23 Prezența luminii — prioritatea spiritului 24 Filosofii sunt zei tereștri 27 Unii medici sunt filosofi 27 Hippocrate 29 Jurământul Hipocratic 31 Metodologia hippocratică 33 Alexandria, cetate medicală 36 MEDICINA
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu, și arameilor, a căror limbă a reușit să Înlocuiască akkadiana (asiro-babiloniana), care a fost secole de-a rândul prima lingua franca din Orientul Mijlociu antic. Despre amoriți și aramei s-a vorbit deja puțin mai sus. Despre religia amoriților se va vorbi pe scurt În „Apendice” (subcapitolul 7.3). Este evident că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai degrabă de natură sumeriană, decât semitică. Majoritatea covârșitoare a divinităților sunt de origine sumeriană și corespund divinităților diferitelor cetăți-stat sumeriene (Eridu, Nippur, Ur, Uruk etc.). În general, divinitățile sumeriene s-au conservat de-a lungul etapelor istoriei și culturii asiro-babiloniene, suferind uneori modificări ale fizionomiei și rolului. Divinitățile de origine semită, mult mai puțin numeroase (Adadxe "Adad", Aiaxe "Aia", Alumxe "Alum", Ilumxe "Ilum", Ișumxe "Ișum", N³rumxe "Na>rum" etc.), au fost asimilate de cele sumeriene. De asemenea, sunt tipice corespondențele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Marduk. Nu vom putea ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului, Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), un zeu al fenomenelor atmosferice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Întâmplă și În alte religii vechi, un zeu mai degrabă șters și abstract, celebrat mai mult În mitologie decât În religia practică, lucru care, În termeni științifici, se numește deus otiosus. Această situație devine și mai evidentă În mediul asiro-babilonian, după ridicarea lui Mardukxe "Marduk" și Assurxe "Assur" la rangul de zei naționali. Numărul simbolic al lui Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) este 60, numărul maxim al sistemului sexagesimal mesopotamian. El este adesea numit „tată al zeilor” și mulți zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]