27 matches
-
puternice decât schimbările venite din afară. Pentru acestea au fost necesare scenele de la Curtea Iașilor, cu mișcarea Domnilor pe tronul Moldovei, dările împovărătoare, scenele de cruzime de la curtea lui Iani, țărani bătuți cu harapnicele de către arnăuți, țigani asupra cărora sunt asmuțiți câini. În atmosfera unui realism fantastic, romanul surprinde pasiuni pe două coordonate. Scene tari și pasiuni discrete, vârtej în bine și rău, incapacitatea de comunicare în pagini în care viața intimă a personajelor scapă în punctele sale esențiale. Cartea este
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
de după 1989, îndeosebi pe cei din rândurile intelectualității critice, îi disprețuiește și îi acuză de „necrofagie”. Cine îi reamintește că a fost arhitectul unei construcții simbolice perverse și pervertitoare este gratulat cu asemenea complimente: „E galeria imundă de la meciurile vîndute, asmuțită să justifice, prin vacarmul ei trivial, deciziile arbitrilor necinstiți. Sunt puși să deruteze publicul deja dezorientat, să trezească instincte bestiale, să pregătească terenul pentru linșaj”. (Reducția celulară, Memorii, Curtea Veche, 2007, p. 147). Simpatiile sale, în lumea literară, au mers
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
normelor dăunătoare societății! În România, cei cu credință în Dumnezeu sînt majoritari! Mai avem încă rușine, mai avem încă voință să ne protejăm credința, tradiția și normalitatea, pe care doresc să ni le confiște creatorii haosului, secondați, slugarnic, de jurnaliștii asmuțiți să lovească în Biserică! În mod inevitabil, va veni o zi cînd acești jurnaliști vînduți vor fugi precum potîrnichile, care încotro. Maria Diana Popescu Art-emis.ro
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
pe cel ce le rostea automat complice la holocaustul declanșat de chiar manipularea lor. Vreau să spun că Într-o atare situație tragedia poporului „conducător“ nu este cu nimic mai blîndă decît cea a minorității asupra căreia este În permanență asmuțit. — Nu te Înțeleg, chiar vrei să Învinuiești acum tot poporul german de complicitate conștientă la crimă? Nu poți să accepți deloc ideea că mulți au crezut sincer În această cauză, În special tineretul acela fanatic și exaltat care ovaționa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
A adus-o, dar numai pentru unii. Celorlalți le-a rămas doar munca până la epuizare. Plebea a rămas tot plebe. Neinstruită, ahtiată după luptele de gladiatori, ori după idele lui Marte, saturnalii, lupercalii și alte sărbători, adunată în piețe și asmuțită împotiva cuiva chiar și împotriva ei înșiși. Săracii au rămas însă tot săraci, umplând legiunile cu soldați trimiși la marginile lumii, iar cetățenii Romei au ajuns precum manii și lemurii care vin din lumea umbrelor să ia ofrande la morminte
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
pentru a i smulge rucsacul din mâini. L a întors cu fața în jos și l a scuturat până ce toate lucrurile au căzut. Când a luat primul caiet și l a aruncat scârbit pe masă, s a auzit lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în poarta de lemn. S a ridicat și s a uitat pe fereastră. - Ce paștele mă sii vrea și prostu' ăsta acuma, băi?! A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s a repezit la rucsac, a scos
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
chiar sub ... tălpi ! Nimic din nălucirile și tălmăcirile noastre copilărești, privitoare la osatura toponimică a întinsului teritoriu din pustietăți, care să mai stea în capul oaselor. Mitul westernian al “goanei după aur” croit mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
toate Coloniile sale de muncă, deveneau pepiniere ale gropilor comune: Aici este mormântul bandiților. Dacă vrei să trăiești, să accepți reeducarea!... mi-am reamintit de temnițele revoluției bolșevice, în care tinerii sovietici fuseseră aduși în starea de demență și apoi asmuțiți ca niște câini turbați împotriva „dușmanilor poporului”, încât deveniseră spaima tuturor. Asta se petrecuse înainte ca Makarenko să-și fi scris al său „Poem pedagogic.” -...Noi am avut, spunea un deținut sionist, fără știrea Securității legături cu statul Israel și
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
pentru a-i smulge rucsacul din mâini. L-a întors cu fața în jos și l-a scuturat până ce toate lucrurile au căzut. Când a luat primul caiet și l-a aruncat scârbit pe masă, s-a auzit lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în poarta de lemn. S-a ridicat și s-a uitat pe fereastră. - Ce paștele mă-sii vrea și prostu’ ăsta acuma, băi?! Referință Bibliografică: Episodul 3, cap. Vise spulberate, din CHEMAREA DESTINULUI / Marian Malciu : Confluențe Literare
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PREZENȚA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Am nevoie de tine tot timpul, când respir pe câmpul de odihnă margarete visătoare, când mă hăituiesc lupi nevăzuți, asmuțiți sălbatic, sfâșiindu-mi oasele gândului. Oprește-i cu un surâs! Am nevoie de tine continuu: când mă așez pe relieful situațiilor, lupă spre adevăr, când orele se lungesc de nerăbdare, sau se întind frumoase ca o rugăciune. Și fie că
PREZENȚA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375391_a_376720]
-
rază de speranță care se transformă apoi tot în deznădejde. Plebea a rămas tot plebe. Neinstruită, ahtiată după luptele de gladiatori, ori după idele lui Marte, Saturnalii, Lupercalii și celelalte sărbători, adunată în piețe ori pe câmpul lui Marte și asmuțită împotiva cuiva, uneori chiar și împotriva ei însăși. Săracii au rămas însă tot săraci și umiliți, umplând legiunile cu soldați trimiși să lupte cu alții ca ei, la marginile lumii, iar cetățenii săraci ai Romei au ajuns precum manii și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
prelungită a jetului lichid de alcool rafinat, proiectată cu boltă, cu o dibăcie haiducească, pe care i-o dă lui Vierme numai frica morții, moment în care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid, prin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini asmuțiți, care n-au mai mân- cat de două zile. Abia așteaptă o bucată fragedă de carne de om, spuse el târându-se pe zăpadă la picioarele mele. Nu-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te atingă ! Fluturii dinăuntrul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi fie frate. Afară e o haită de câini asmuțiți, care n-au mai mâncat de două zile. Abia așteaptă o bucată fragedă de carne de om, spuse el târându-se pe zăpadă la picioarele mele. Nu-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te atingă ! Fluturii dinăuntrul lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
focuri vii. Pentru că, în trecătoarea dintre casele lui Jubilău și cele ale lui Spasmatu, fermecătoarea aprinsese cele două focuri vii, iscate nu cu scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
precum și tirania unora dintre ei; acești demoni nu vor și nici nu pot să se unească cu trup omenesc, nici măcar prin intermediul propriilor corpuri, după cum Heracles a asediat Oichalia 1, pentru a poseda o tânără, tot așa, adesea, și demonii răi, asmuțiți, plini de violență, pretind să li se dea un suflet omenesc Închis Într-un corp. Cu un asemenea prilej abat epidemii peste cetăți, iar teritoriul acestora Îl fac să devină neroditor. Ei iscă războaie, asedii, până când obțin și primesc ceea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea a tot ce e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce-nvârtește sapa și plugul/ (povești de demult)/ e lătrat și mușcat de câini asmuțiți/ de acest târâie-brâu cu capul de lut" etc. Toate contribuie la configurarea unei atmosfere sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte a căror bâiguială contribuie la o exprimare pătimașă sau pompoasă și care, încă de la Werther-ul lui Goethe, a intrat în uz în scrisori ori în șoaptele rostite sub cearșaf. Sau am să fiu scurt. Pe fata asupra căreia era asmuțită pofta mea, asemenea unui câine dresat, am întâlnit-o pe drumul spre școală. Între timp, vechea clădire a Conradinum-ului ajunsese să fie folosită nu doar de elevi, ci și de elevele evacuate de la Școala Gudrun, care s-a numit odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trase pătura pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se Întorc arătîndu-și colții, asmuțiți și furioși ca niște cîini În lanț. Nemernicilor! strigă unul dintre ei, demonstrativ. Vă avertizez...! Mai patrulară În sus și-n jos un minut sau două, dar pînă la urmă o luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
impresia că toți erau beți, se bălăngăneau: „O să muriți toți aici! Ați vrut să vă răsculați, să vă răzbunați pe noi, dar o să vă arătăm noi!” Iar În clipa aia: „Rupeți rândurile!” și au Început să tragă În noi. Câini asmuțiți asupra noastră... Am avut și atunci un noroc formidabil, că unii au fost Împușcați, câinii i-au rupt pur și simplu În bucăți... Nu știu câți morți au rămas acolo pe Apell Platz. Apropo de câini... Am văzut cum erau dresați acești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac își schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]