115 matches
-
spiritul necesar pentru apariția mișcării cooperatiste în țara noastră. Primul asociaționist român, de numele căruia se leagă o primă experiență practică de scurtă durată, este Teodor Diamant, care în perioada studiilor făcute la Paris și Munchen ia contact cu ideile asociaționiste ale lui Charles Fourier. Întors în țară el a desfășurat o acțiune susținută pentru răspândirea ideilor asociaționiste, colaborând la unziar condus pe atunci de către Ion Heliade Rădulescu. El reușește chiar să înființeze pe moșia tânărului boier Manolache Bălăceanu din județul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
o primă experiență practică de scurtă durată, este Teodor Diamant, care în perioada studiilor făcute la Paris și Munchen ia contact cu ideile asociaționiste ale lui Charles Fourier. Întors în țară el a desfășurat o acțiune susținută pentru răspândirea ideilor asociaționiste, colaborând la unziar condus pe atunci de către Ion Heliade Rădulescu. El reușește chiar să înființeze pe moșia tânărului boier Manolache Bălăceanu din județul Prahova, o primă experiență practică, care este cunoscută în istorie sub denumirea de "Falansterul de la Scăeni". Autoritățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
istorie sub denumirea de "Falansterul de la Scăeni". Autoritățile vremii au văzut în această asociație un pericol, de aceea au dizolvat-o cu forța iar inițiatorii ei trimiși în exil. T. Diamant a mai încercat să-și pună în aplicare ideile asociaționiste în 1841, în Moldova, trimițând autorităților de acolo un memoriu prin care propunea dezrobirea țiganilor și organizarea acestora în niște colonii după principii asociaționiste. Nici această idee a sa nu a prins însă viață. O importanță majoră pentru răspândirea ideilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
inițiatorii ei trimiși în exil. T. Diamant a mai încercat să-și pună în aplicare ideile asociaționiste în 1841, în Moldova, trimițând autorităților de acolo un memoriu prin care propunea dezrobirea țiganilor și organizarea acestora în niște colonii după principii asociaționiste. Nici această idee a sa nu a prins însă viață. O importanță majoră pentru răspândirea ideilor asociaționiste în principate a avut-o Ion Heliade Rădulescu, pe care D. Popovici în lucrarea "Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu îl numea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
în 1841, în Moldova, trimițând autorităților de acolo un memoriu prin care propunea dezrobirea țiganilor și organizarea acestora în niște colonii după principii asociaționiste. Nici această idee a sa nu a prins însă viață. O importanță majoră pentru răspândirea ideilor asociaționiste în principate a avut-o Ion Heliade Rădulescu, pe care D. Popovici în lucrarea "Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu îl numea "acest neobosit apostol al renașterii culturale a românilor"58. El se concentrează cu deosebire asupra literaturii, inițiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Rădulescu îl numea "acest neobosit apostol al renașterii culturale a românilor"58. El se concentrează cu deosebire asupra literaturii, inițiind o acțiune de traducere a operelor străine în limba română, acțiune foarte criticată de către unii dintre contemporanii săi. În privința ideilor asociaționiste autorul mai sus amintit s-a dovedit un adept al lui Saint-Simon și al lui Fourier. Totuși, în lucrările sale el critică ideile lui Owen și Saint-Simon de a desființa proprietatea, dreptul de moștenire și religia. Principiul neutralității politice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
ale lu I. H.Rădulescu: "Patriotul cel bun nu este fanatic, el este iubitor de oameni și știe că natura nu cunoaște neamț, englez, francez, grec sau român"59. Ion Heliade Rădulescu nu a fost numai un promotor al ideilor asociaționiste și socialiste în România, el a încercat să propună și o serie de soluții practice cum ar fi ideea înființării de asociații agricole. Ideea nu putea fi pusă însă în practică deoarece țărănimea nu era încă liberă, iar aceasta, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
a activității sale (după 1870). În legătură cu această primă parte pregătitoare apariției cooperației în Vechiul regat putem spune că ea s-a caracterizat printr-un puternic curent de reformare a vieții economice și sociale din Principatele Române și prin adaptarea ideilor asociaționiste importate din occident la realitățile existente în teritoriile de la nord de Dunăre ocupate de români. 3. 2. 2. Apariția și evoluția cooperației agricole până în 1918 În situația generată după împroprietărirea de la 1864 se punea problema rezolvării, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
funcționării mecanismelor democratice și cele ale bunăstării colective sunt slabe. Asociațiile voluntare, ca forme de manifestare a sociabilității, au stârnit de multă vreme interesul sociologilor. Alexis de Tocqueville, de pildă, a fost extrem de interesat de descrierea și de înțelegerea fenomenului asociaționist american. Americanii - spunea el - au o mare ușurință în a se asocia. Asociațiile reprezintă o forță socială considerabilă întrucât o opinie susținută de o asociație este mult mai clară și are un impact social mai mare decât dacă ar aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
o discursivitate care a atras atenția criticii încă în momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg în mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată până la exces, cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămâne fără îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, în genere, al avangardei, oricâte alte trăsături ale scrisului său l-ar diferenția, îndeosebi în raport cu gruparea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
normale,adică se Încadrează În limitele unei normalități, a unor prescripții enunțate În legi, principii, reguli și indicații didactice. Ele exprimă o concepție, o anumită teorie a instruirii, sinteză și ea a datelor pozitive oferite de diferitele teorii ale Învățării (asociaționiste, reflexiv-conexioniste, configuraționiste, funcționaliste, semiotice, cognitive, operaționale etc.). Asemenea principii Întăresc fundamentul științific pe care sunt elaborate metodele didactice, subliniază Încă o dată caracterul lor obiectiv, dependența cauzală a acestora de anumite legități bio-psihologice și psiho-sociale ori acționale În afara cărora nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a lungul timpului de către oamenii de știință și care nici astăzi nu este un subiect lipsit de controverse. Primele teorii apărute ale Învățării au fost teoriile lui I.P. Pavlov, E Thorndike și Watson, care căutau explicarea Învățării prin prisma teoriilor asociaționiste ale lui H. Spencer și H. Taine. Pavlov definea Învățarea Într-un mod simplist, ca pe o substituire de stimuli, realizată intern prin formarea temporară a unor legaturi Între diferiți centri nervoși, și considera drept factori principali ai Învățării Întăririle
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
de reacții, avînd la bază formarea de conexiuni În creier, de unde și numele de "conexionism". Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observației comportamentului (behaviorism). Conform teoriilor sale, Învățarea era o succesiune de reflexe condiționate. Aceste teorii asociaționiste au fost infirmate de experiențele ulterioare, care au dovedit că Învățarea antrenează Întreaga viață psihică: procesele de cunoaștere, afectivitatea, priceperile motorii, voința etc. O altă teorie a Învățării se desprinde din teoria psihogenezei operațiilor intelectuale, datorată lui J. Piaget, care
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
ecouri elisabetane, până la dezinhibatele ritmuri, desprinse din simbolismul francez, ale versurilor lui Jules Laforgue, de pildă. Nicio sugestie culturală nu era refuzată, întreg semantismul moștenit pe hârtie era convocat la un nou festin artistic, cu o superioară „gastronomie” a spiritului asociaționist, căci, așa cum afirma Eliot în eseurile sale, tradiția însemna pentru el foarte mult, o sursă de texte vizionare, un cernoziom fertil al propriei creații, ca sursă de aluzii fie extrem de rafinate, fie, dimpotrivă, unanim delectabile. Ne poate da de gândit
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
a lucra credința că ești om, în acord cu tine, cu ceilalți, cu Absolutul. Soluția: înapoi la a învăța cu semnificație pentru a fi cu semnificație! Intrinseca legătură între ontologie, gnoseologie și axiologie. Evocarea paideică la V. Fetescu depășește demersul asociaționist de apropiere a imaginilor, simplă acțiune de proximitate. Ea realizează un acord, o fuziune energetică de rezonanță. O simplă întâmplare, ceva din câmpul real, din imediatitate îi prilejuiește autorului - auctor, cel ce pune în act, acție - să redea momente cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
oamenii ce trebuie să-și realizeze sarcinile conform unor restricții determinate sunt mai puțin creativi; 6. orientarea extrinsecă - oamenii ce realizează o sarcină din motive externe sunt mai puțin creativi ( D., Balahur, 1997, pp. 44-46) I 1.2.5. Teoria asociaționistă a creativității Promotorii acestei teorii, J. Maltzmann și S.A.Mednick, consideră creativitatea ca un proces asociativ între elementele date, proces care este dirijat de anumite exigențe sau finalități și în urma cărora apar combinații noi. S. A. Mednick distinge trei tipuri de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
noi. Conform acestei teorii concentrarea puternică și volumul bogat de cunoștințe diminuează probabilitatea unei soluții creative, o puternică fixare putând bloca această soluție. I 1.2.6. Teoria gestaltistă (configuraționistă) a creativității Teoria a apărut ca o contrareacție la teoria asociaționistă și consideră că demersul creativ nu se desfășoară cu totul aleator și că poate fi explicat doar prin considerearea globală a fenomenului, prin descoperirea întregii sale structuri interne. M. Wertheimer consideră că creativitatea presupune înțelegerea problemei prin intuiție și nu
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
deplină decenzurare, ce îi dă posibilitatea de a emite vis-a-vis de problema în cauză, orice idee, motiv pentru care această metodă se mai numește și „evaluarea amânată” sau „The big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive). „Freudiștii”, de exemplu, nemulțumiți de caracterul static, asociaționist și mecanicist al interpretărilor psihologice de la începutul secolului XX, au introdus pe „scena” vieții psihice un „personaj misterios, plin de capacități creatoare și impreviyibile, inconștientul”. Conștiinței i se rezerva - așa cum arată V. Pavelescu - doar un rol de „figurant pasiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trăsătura fundamentală a vieții psihice: aceea de a se manifesta ca un întreg (fenomenele psihice sînt cognitive, afective și voliționale în același timp). Ființa umană este deci o unitate, o structură; ea nu va putea fi cunoscută printr-o psihologie asociaționistă, care pornește de la elemente, de la părți, ci de la una care pune pe prim plan întregul, unitatea concretă și vie a sufletului o psihologie structuralistă. În consecință, reprezentanții filosofiei vieții, deci și Spranger, manifestă numeroase rezerve față de psihologia și pedagogia experimentală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mult conceptul de activitate didactică. Nu era suficientă observarea obiectului, se impunea desfășurarea unei activități; semnificația lucrurilor spunea J. Dewey se dobîndește prin manipularea lor. Dar la el, ca și la Éd. Claparède, era vorba de un activism de tip asociaționist: gîndirea punea în relație datele observației, semnificațiile acestora și conținutul conștiinței (1 bis, p. 41). Insistînd asupra activității ca modalitate principală de cunoaștere Dewey n-a dat o explicare mai amplă psihologică sau epistemologică desfășurării actelor intelectuale legate de manipularea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
C denotatum (Moris) vehicolul semnului (Morris) Bedeutung (Frege) expresie (Hjelmslev) denotație (Russell) representamen (Peirce) extensiune (Carnap) semă (Buyssens) semnificant (Saussure) (cf. și U. Eco, 1988: 39) Într-o perspectivă diacronică îl putem situa pe Ferdinand de Saussure în contextul psihologiei asociaționiste și al sociologiei lui Durkheim (G. Mounin îl considera pe Saussure homme de son époque); de aici definirea semnului ca entitate psihologică (CLG: 85), în timp ce Peirce își devansează epoca prin denunțarea psihologismului (cf. în Scrisori către Lady Welby). În semiotica
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe acest enunț simplu, care nu este altceva, în structura sa formală, decât un tipar logic, în unitatea căruia judicativ, veritabilă unitate sintetică originară sunt "asociate" două poziții logice, de unde și reprezentarea sa "asociaționistă" (ca sinteză posibilă prin asocierea a doi "termeni"). Acest enunț, pe care Aristotel l-a "intuit" în simplitatea lui structurală, semnificativă în privința funcțiilor sale logice, adună mai întâi la un loc, în mod direct, cele două poziții logice, S și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Minerva, 1907. 120 Constituirea psihiatriei ca știință pozitivă, op. cit, p. 5 V. Adamachi, vol. I, p. 3, 1910. 121 Ibidem, p. 9. 122 C. I. Parhon, Memoriu de titluri și lucrări, Iași, 1934, p. 12. 123 Th. Ziehen, psiholog asociaționist (Leitfaden der physiologischen Psychologie), admite o metodă experimentală pentru formele elementare de conștiință și o psihologie propriu-zis asociaționistă pentru fenomenele psihice superioare (nepotrivite metodei experimentale). Cf. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 483
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1910. 121 Ibidem, p. 9. 122 C. I. Parhon, Memoriu de titluri și lucrări, Iași, 1934, p. 12. 123 Th. Ziehen, psiholog asociaționist (Leitfaden der physiologischen Psychologie), admite o metodă experimentală pentru formele elementare de conștiință și o psihologie propriu-zis asociaționistă pentru fenomenele psihice superioare (nepotrivite metodei experimentale). Cf. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 483. 124 Acad. M. Ralea și C. I. Botez, Istoria psihologiei, op. cit. 125 Henri Roger, Éléments de psycho-physiologie, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]