115 matches
-
fi fost o primă conceptualizare a comportamentului agresiv care să propună un model empiric bazat pe un ansamblu de date experimentale. Versiunea inițială a modelului frustrare-agresivitate nu lua în calcul rolul eventualilor factori în declanșarea și controlul agresivității. Abia modelele asociaționiste și modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
factori în declanșarea și controlul agresivității. Abia modelele asociaționiste și modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor asociați cauzelor frustrării sau actelor agresive. În opinia autorului, prezența
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor asociați cauzelor frustrării sau actelor agresive. În opinia autorului, prezența acestor semnale îl determină pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
opinia lui Berkowitz, tentativele nereușite ale individului în ceea ce privește atacul cauzelor frustrării reprezintă ele însele o frustrare, conducând la creșterea tendințelor agresive și nicidecum la diminuarea acestora. Teoria învățării sociale Teoria învățării sociale este o teorie cognitivă (structuralistă) și o teorie asociaționistă (behavioristă) în același timp. Ea propune un model pentru a explica nu doar comportamentul agresiv ci și alte comportamente. Procesele implicate în învățarea agresivității sunt identice cu procesele folosite în învățarea comportamentelor sociale. Bandura (1973) consideră că frustrarea declanșează agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
comportamente ce implică consecințe pentru celălalt, evaluate și apreciate ca fiind în conformitate cu normele la care observatorul a ales să se raporteze, putând fi explicate și altfel decât în funcție de stările psihologice sau neurofiziologice ale individului. Teoriile socio-cognitive Carențele modelelor motivaționale și asociaționiste în explicarea rezultatelor studiilor empirice, dar și progresul în înțelegerea proceselor afective și cognitive i-au condus pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor afective și cognitive. Din punct de vedere istoric dezvoltarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
puterii și a statutului cât și factorii biologici și fiziologici sunt responsabili de acțiunile violente. De unde și ideea de a propune tratamente biologice pe lângă intervențiile educative pentru remedierea problemelor legate de agresivitatea și delicvența juvenilă. * Teoria cognitiv-neoasociaționistă Bazat pe principiile asociaționiste (Bower, 1981), modelul cognitiv-neoasociaționist integrează mai multe abordări pentru a înțelege mai bine complexitatea emoțiilor în general și a stărilor emoționale negative în particular. Adepții modelului susțin că o singură abordare ar fi insuficientă pentru a explica complexitatea afectelor negative
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
De la caritate la asistență, primăriile se deschid ideii că au responsabilități în domeniul social. Desigur, așa cum precizează Jean-Claude Thoenig: "Multe primării refuzau pur și simplu să aplice politicile sociale. Anumite sindicate ale muncitorilor erau ostile asistenței statului, care afecta ideologia asociaționistă și făcea concurență societăților sale de ajutor reciproc. Mediile locale ale patronatului evitau orice legislație națională pe care camerele de comerț nu ar fi putut s-o controleze [...] Legea din 1893, prin care fiecare comună trebuia să creeze un birou
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lui Höffding la cercetările experimentale inițiate de G.Th. Fechner prin 1860 (fizician și filosof căruia îi recunoștea nu numai "geniu", dar și "humor"112), cercetări care au continuat să se practice, după Fechner și W. Wundt, nu doar în chip asociaționist, ci și gestaltist, introspectiv sau comportamental, căi de procedare prin care specialiștii se separau de metodele psihologiei preponderent speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit, cum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de la o denumire la cealaltă "nu poate fi socotită abuzivă", ne asigură Wolfgang Metzger 114. Ambele interpretează "totalitatea" nu ca un simplu total, rezultat din combinarea unor elemente psihice (fie datorită asemănării, fie contrastului dintre ele), cum înțelegea lucrurile psihologia asociaționistă sau "atomistă" ci ca pe o structură psihică formală 115, originar-unitară, ca o "configurare" în consecință, chiar ceva mai mult decît poate spune traducerea curentă a lui "Gestalt" prin "formă". L-am numit pe Harald Höffding "gestaltist", în cartea mea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cazurile particulare". Chiar dacă, în Marele humor, H. Höffding mai vorbește încă despre sentimentele totale ca despre consecința unor "asocieri", cuvîntul din urmă avea cu siguranță pentru el, la elaborarea acestei cărți, alt înțeles decît cel pe care i-l acordau asociaționiștii de școală. În ediția franceză a Psihologiei sale, citim o declarație lipsită de orice echivoc: "dacă va binevoi cineva să fie atent la reacția pe care o stabilesc între asociație și sinteză, va vedea cu cît de puțin temei am
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie atent la reacția pe care o stabilesc între asociație și sinteză, va vedea cu cît de puțin temei am fost situat uneori (de exemplu, de către Wundt, în Psysiologische Psychologie, ed. 4-a germană, p. 482) printre cei numiți "psihologi asociaționiști", care descompun conștiința în elemente absolut independente și, după mine, asociere este o formă particulară a forței unificatoare, a activității sintetice, care constituie, în ochii mei, natura conștiinței. Am criticat deja psihologia asociaționistă, ai cărei principali reprezentanți sînt Hume, Hartley
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
germană, p. 482) printre cei numiți "psihologi asociaționiști", care descompun conștiința în elemente absolut independente și, după mine, asociere este o formă particulară a forței unificatoare, a activității sintetice, care constituie, în ochii mei, natura conștiinței. Am criticat deja psihologia asociaționistă, ai cărei principali reprezentanți sînt Hume, Hartley, James Mill și Stuart Mill (cu Logica sa), în cartea mea despre filosofia engleză contemporană (publicată în daneză în 1874 și tradusă în germană în 1889)"117. Exprimîndu-și regretul pentru unele scăderi ale
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe două principii care se materializează în patru reguli: 1. amânarea judecății, care semnifică pentru participant o deplină decenzurare, care îi dă posibilitatea de a emite legat de problema în cauză orice idee; 2. cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă, conform căruia, pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mental demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile pentru perioada de emisie a ideilor: 1. suspendarea oricărui
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
Weavăr); 8) teoriile cibernetice (Skinner, Lauda, Zapan). Analizând aceste teorii, atât din punct de vedere al mecanismelor ce le guvernează cât și al conținutului lor, remarcăm că fiecare dintre acestea este valoroasă dar și susceptibilă de remarci critice. Astfel, teoriile asociaționiste sunt teorii explicative pentru procesele simple de învățare și au ca element de bază, mecanismul prin care se face învățarea, relația stimul-răspuns (S → R). Ele se pretează la învățarea de tip perceptiv, perceptiv-motric sau motric. Teoriile cognitive au la bază
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]