45 matches
-
GRIGORE AVRAM - ANUL ȘARPELUI, VOLUM ÎN CURS DE APARIȚIE Plasându-și acțiunea romanului într-un timp nedefinit, într-o vară târzie sau început de toamnă, și „într-un loc ca oricare altul”, mai bine zis, „prin preajmă” așadar, atemporal și aspațial, autorul de față își propune să fixeze personajele în eternitate, conferindu-le trăsături comune cetățenilor planetari din orice epocă. Abia trecute prin filtrul său mental și spiritual, ele se diferențiază, devenind individualități care ies în evidență prin propriile manifestări și
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_gridore_avram_anul_cezarina_adamescu_1367064541.html [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
unde,/ Cel din adânc tresare și se-ascunde - / Și totuși, fără caznă, mă regăsesc oriunde” (p. 465). Treapta a II-a - Visul celtic (Visul nirvanic, am adăuga noi); aici se naște ființa Poetului, cu intersectări de anamneze, se situează în aspațial și atemporal și se relevă sub aura misterului: „... în care-ncerc, de veacuri, să pătrund./ De veacuri, luna picură pe prund/ și Râul se destramă în pustiu,/ ca o spirală-n vid, ca un crochiu./ Crochiuri suntem. Singuri, înotând/ într-
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1444926418.html [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. În viziunea lui Eminescu, Demiurgul, situat în vârful arhitecturii poemului, simbolizează proiecția filozofică a întregii fabulații din operă. El nu are chip, este aspațial, iar spiritul său, ieșind în afara timpului, se află într-un vid cosmogonic, unde „ vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște” Atât de îndepărtat este de Hiperion, încât acolo unde pare că stăruie umbra demiurgică,„Nu e nimic și
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-metamorfozele-luceafarului-eminescian-132-de-ani-de-la-aparitia-poemului-in-convorbiri-literare/ [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
întotdeauna singur avea grijă de toate acestea, nu avea încredere în nimeni.”[8] Spre deosebire de celelalte filme ale lui Tarkovski, în „Călăuza”, cele trei coordonate - de timp, spațiu și loc formează un singur întreg pentru a crea un univers atemporal și aspațial. Referitor la aceste trei coordonate esențiale ale filmului, Tarkovski afirma: „Pentru mine era foarte important ca scenariul acestui film să corespundă cererii de unitate a coordonatelor de timp, spațiu și loc al acțiunii. [ ... ] doream ca în Călăuza să nu existe
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aliona_munteanu_1410169705.html [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
o evoluție interesantă în firul epic, deoarece în prima parte a romanului putem identifica o geografie și o datare evenimențială reală, iar în a doua parte observăm un cadru general, ce se prelungește într-un final cu ecou atemporal și aspațial. Scriitorul are ca punct de plecare o realitate istorică românească pe care o cunoaște îndeaproape, perioada istorică în care a domnit Vlad Drăculea, un voievod cu personalitate puternică, generând astfel, o serie de legende și mituri. În literatura best-seller, mitul
DE PROF. DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1493732433.html [Corola-blog/BlogPost/379421_a_380750]
-
liberă, în vastitatea conștiinței. Iar expresia acestei trăiri, comunicată semenilor, poate fi dureroasă, dar, indiferent cum ar fi, rămâne esențialmente încrezătoare, fiindcă nu se mai teme de nimic...” [31] Poezia, în această situație, este tocmai ființarea Ființei, care a depășit, aspațial și atemporal, și bucuria, dar și tristețea; este Nirvana - dramatică nădăjduire a ființei individuale spre Ființa ca atare, tripartită, sub spectrul celor trei guna[32]. În religiile buddhiste, aceasta este tocmai Samsara, spațiul spiritual în care suferința ajunge conștientă de
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1473250740.html [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
în lumina. Artă medievală se caracterizează, în general prin contrastul dintre grotesc și angelic, dintre puritatea Cerului și impuritatea Pământului, dintre Dumnezeu și Diavol identificat cu păcatul și lumea pământeasca. Astfel, grotescul caricatural se definește în funcție de anumite valori atemporale și aspațiale, imposibil de exprimat altfel decât prin simboluri. Gil Vicente ne-a lăsat un impresionant rezumat al aceste concepții despre arta și viața în Auto da Alma, care este o „catedrală gotica” în versuri dramatice. Caricatură groteasca a Diavolului, meșter în
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
aproape în exclusivitate, din domeniul artei, al spiritului uman; al doilea, tot ce gândește autorul în materie de filosofia creației, în general, de viață și literatură, în special, este emanația minții marelui Lamparia, monadă centrală a gândirii universale, atemporal și aspațial, a cărui lăcaș stă ascuns acolo unde această lume își pierde înțelesurile. Archaeus, Marele Duh sau Emar Hud, nume pe care le-am întâlnit și în romanul Varvarienii, sunt ipostaze ale uneia și aceleiași personalități: cea care deține secretele facerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degajă noțiunea de clasic generează două posibile repercusiuni pe de o parte, la nivelul abordărilor, prejudecata încadrării în sfera exhaustivității, a potecilor deja mult prea bătătorite; pe de altă parte, deschide însă perspectiva perceperii clasicismului drept posibilitate tipologică, atemporală și aspațială. Dezvoltând primul aspect menționat, este necesar a atrage atenția asupra multiplelor idei preconcepute care, din nefericire, au dus în ultima vreme la o anumită desconsiderare a dimensiunii clasice, prin scoaterea acesteia din sfera interesului imediat. Sufocante prejudecăți literare actuale tind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se pare că l-au câștigat. O atestă valoarea creațiilor, precum și soliditatea principiilor care au generat atât de numeroase reactualizări în epocile ulterioare prin aceste neoclasicisme pe care le vom analiza în lucrarea de față. Desigur, aspirația către etern și aspațial nu caracterizează doar clasicismul francez, toate manifestările estetice vizând în subsidiar acest lucru, dar nici una poate nu a conturat-o într-o manieră atât de cerebrală, atât de minuțios planificată, precum curentul ce a marcat sfârșitul secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
teamă de echivoc corespunde până la un punct fibrei clasice, după cum în aceeași manieră poate fi interpretată reluarea aproape obsesivă a ideii privitoare la dorința de a ridica particularul la rang colectiv, de a surprinde, de fapt, liniile esențiale atemporale și aspațiale ale existenței: Scriind viața omului am vrut pe cât se poate să găsească fiecare viața sa, am vrut, adică să scriu o viață nici mai sus, nici mai jos de omenire și să descriu cele ce poate cineva să întâmpine mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
respectiv pot asigura doar o anumită pregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult când citești bunăoară o odă de Sapho, nu este să-ți închipui că ești un grec insular de acum două mii cinci sute de ani; ceea ce contează este acea trăire identică pentru toate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
continuată printr-o paralelă realizată între literatura română și cea franceză, mai ales în ceea ce privește specia romanului. Scriitorului român îi lipsește abilitatea de a percepe universalul, de a se ridica dincolo de circumstanțele particularului, de a urmări realul în ceea ce are el aspațial și atemporal: "...un clasic francez ia ca pretext sau ca mijloc de reprezentare istoricul spre a formula universalul, care îi este apriori cunoscut, în vreme ce scriitorul român încearcă a desprinde din observația momentului o schemă universală, pe care în momentul începerii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
definită ca un voiaj, ca un parcurs glisat într-un registru spațio-temporal firesc. Prezența și însoțirea omului de către zeu este una survenită din și întru transcendeță, dincolo de așezarea coerentă în spațiu și inserarea în succesiunea temporală, mai exact, este una aspațială și supra-temporală. De fapt, însoțirea omului de către zeu nu poate fi datată și localizată în interiorul istoriei umane, interogările când și unde a început pe firul evoluția umanității această însoțire fiind nejustificate. Dimpotrivă, apariția omului a survenit în interiorul ființării eterne a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că știința va putea într-o zi să ne arate păcatul săvârșit când am râs sau combătut chiar lumea magică, visul, dorința utopică, dar care nasc dintr-o conștiință anterioară sau transmisă genetic, percepută din câmpul nostru biologic atemporal și aspațial. Sinapsa concepută ca un punct extraordinar de important în sensul necunoscut al descărcărilor, al emisiilor cuantice de substanțe chimice declanșează mișcarea, acțiunea, sensul vieții umane cu urmărirea parcă destinică a unor cărări ascendente spre cunoașterea ascunsului adevăr (pot oare ele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
situația când mai multe biblioteci sunt legate în rețea. * biblioteca digitală reunește resurse informaționale în formă electronică, structurate în baze de date, produse și aplicații multimedia, accesibile prin intermediul unor tehnologii de informare și comunicare. * biblioteca virtuală este o bibliotecă digitală aspațială și atemporală. 99. Menționați avantajele și dezavantajele bibliotecii digitale! R: Avantajele Bibliotecii Digitale sunt: * Înlăturarea barierelor de localizare: * Accesibilitate nonstop * Accesări multiple * Abordare structurată * Regăsirea informațiilor * Prezervare și conservare * Spațiu * Rețele partajete * Cost Dezavantaje ale Bibliotecii Digitale * Drepturile de autor
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
În chineză, ki În japoneză, prana În sanscrită, lumină la creștini) produsă de vibrațiile Înalte ale energiei universale care poate produce schimbări cauzale, mentale, emoționale și În final fizice. Forța gândului nostru poate canaliza direct energia universală spre noi, fiind aspațială și atemporală și aceasta pentru că toate lucrurile sunt conectate Între ele În afara spațiului și timpului și se pot influența unele pe altele la orice distanță și chiar În timp pentru că efectiv noi facem parte din energia universală. Această conectare dincolo de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care În totalitatea lor formează ceea ce se cheamă Univers informațional, un fel de depozit al gândirii universale. Se spune că aceste forme gând nu mai pot fi distruse ci doar ecranate, modificate sau redirecționate. Acest univers informațional este atemporal și aspațial și informațiile pot fi accesate instantaneu așa cum și transmiterea gândurilor este instantanee. Omul Își creează mediul ambiant cu ajutorul gândurilor, de aceea trebuie acordată o mare atenție curățeniei gândurilor pentru a avea parte de acțiuni curate și demne. Fiecare gând are
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
trebuie să întârziem niciodată să-i spunem că o iubim, pentru că uneori o facem mult prea târziu și regretele devin răni adânci în sufletul nostru, urme pe care nimic nu le va putea șterge. Mama reușește să devină atemporală și aspațială: „Pentru mame nu există spațiu: o adevărată mamă presimte și-și vede copilul de la un pol al pământului la altul.” (Honoré de Balzac) Mama evadează din constrângătoarea limitare a trecerii timpului: „Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
supraviețui, de a rezista la acele încercări și nu m-am gândit niciodată la trecerea timpului, calendarul era o noțiune scoasă din mentalul meu”. Iată cum preocuparea pentru frumos și trăirile înalte îi aduceau pe adevărații trăitori în atemporal și aspațial, adică în lumea în care numai Dumnezeu și sfinții Săi pot trăi, o lume spre care și noi jinduim, cu toate neputințele noastre, dar și cu multă nădejde în marea milostivire a bunului Dumnezeu. Aspazia Oțel Petrescu afirmă: „Era un
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
greacă o cunoștea bine: mitul”. Că Platon a fost o lungă perioadă de timp interpretat prin matematizare excesivă e ușor de probat. Ideile au apărut multor comentatori ca fiind similare propozițiilor matematice cu justificarea că locul supracelest este prin definiție aspațial. Ceea ce rămâne în genere acceptat este faptul că o dată cu Parmenide, Sofistul, Politicul și Timaios se constată o atenuare a teoriei Ideilor în sensul unei orientări logistice. Această tendință de interpretare a filosofiei lui Platon din direcție logicistă se leagă în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prin fereastra deschisă de amănunt. Astfel, înaintând spre profunzime devin ele însele din ce în ce mai profunde. Imanentul, în acest context, este lăsat în urmă, este proiectat la periferia lucidității, imediatul fiind depășit întru saltul spre nemodficabil, spre inalterabilul de ordin atemporal și aspațial. Întâlnirea conștiinței acestui suferind cu structuri, cu repere prime, de natură metafizică, univeral-valabile implică pasul peste imanent în dimensiunea fluctuațiilor transcendente. Când un astfel de suferind citește din chipul și gestul celuilalt, el înaintează descoperind profunzimi ale spiritului acestuia, profunzimi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual, va fi înconjurată de multitudinea minciunii dar și de fermitatea rară
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale induce imaginea unei situări
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un titlu. Stratul lingvistic își face simțită prezența în descifrarea narativității operei fotografice. Titlul are funcția de a oferi un imbold criticului sau privitorului în a înțelege sau a localiza spațiul și timpul imaginii reprezentate. Obiectul reprezentat este atemporal și aspațial, dar este redat într-un timp și spațiu concret deoarece "[...] fotografia nu creează eternitate, așa cum face arta, ea îmbălsămează timpul, salvându-l de la propria corupție"8. Elementul principal în determinarea narativității imaginii este oferit de culoare. Fotografia poate fi monocromă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]